Ceea ce avem ne sustine.
Ce avem neconditionat? Avem atentie , avem intentii si dorinte. Dorinta este miscarea de a obtine (a avea, a renunta) si intentia miscare spre a realiza, implini, sau dinamica actionala, (a face, a evita). Balada fiului risipitor nu se poate canta pe tema a ceea ce dorim sau a intentiilor, din moment ce obiectivul lor este ceea ce nu avem, sau nu facem. Astfel evident este ca ceea ce avem si putem risipi este doar atentia si la fel de evident este ca atentia exclusiv acordta dorintelor si intentiilor a ceea ce nu avem si nu facem si ar trebui sa avem si sa facem, este atentie risipita," ceea ce nu avem ne omoara". Caror dorinte si intentii acordam cu gratie in mod exclusiv atentia noastra? Evident ca doar idealului nostru, idealului social, cultural, stiintific sau religios, comportamental sau psihologic. Idealul ne apare ca o trebuinta tel al existentei noastre caruia merita sa-i acordam intreaga energie. Este evident ca in afara atentiei avem si trupul a carei utilizare se subordoneaza atentiei si idealului caruia i-am acordat atentia noastra. Acest ideal se individualizeaza formal ca model (viziune fixata) si targhet in fatete subiective diverse prin adaptare si personificare functie de nivelul de profunzime a percetiei si detaliile constientizare, sau functie de nivelul cutural si specificitatile lui locale sau "folclorul local". Desi idealul prin adaptarile sale personale (istorice) se multiplica formal si poate apare sub diferite forme si niveluri de rafinare, el este esentialmente unic, o unica atitudine-impuos in fata a ceea ce avem, ca motor al existentei sale, nemultumirea. Evident nemultumirea fata de ceea ce avem, de corpul si atentia noastra; fara neultumire nu am acorda atentie altor modele de a avea si a face, nu am renunta la ceea ce avem si ce facem punctual. Astfel ceea ce numim ideal introduce mai multa "moarte" in viata; in numele lui au fost arsi oameni pe rug (idealul religios), ghilotinati (idealul moral), eutanasiati in diferite forme ascunse sau transparente (idealul corporal), sclavagizati (idealul economic), recluzati (idealul comportamental), etc. Am ajuns sa credem ca idealul este o utopie si sa diminuam dimensiunile lui la grotescul arbitrarului si vulgaritatea exacerbarii placerii senzoriale si satisfactiei psihologice,.... dar si aceste manifestari tot idealul este, un ideal coborat la dimensiuni minimale ca sa fie usor de implinit prin consum alimetar si sexual si arogarea superioritatii care satisface prin utilizarea fortei sau indemanarii care este un consum al puterii. Societatea de consum cum transparent se autointituleaza este expresia generaizata a idealului consumului ca model-tinta pe toate nivele sale de intensitate si marime care contine si nivelul inchipuire (proiectia\de imagini false in raport cu faptul real, a "vedea" lucrurile asa cum vrei sa le vezi si sa fie, nu asa cum sunt ele, sau marketing politic si economic, religios, etc). Idealul se autopromoveaza ca perefectiune, ca nivel superior de organizare si functionare a orice; diminueaza si devalorizeaza orice existenta si functionare concreta si prezenta ( a avea-ul ai a face-le punctual). El ascunde in fapt ca ceea ce suntem si ce facem la un moment dat este expresia unei deveniri urmarind un ideal - o expresie groteasca si mediocra - a utopiei sale devalorizatoare a tot ce este. Atentia noastra alocata sau captata de idealul sub orice forma (grotesc al placerii, meschin al satisfactiei, etc ) nu ne mai apartine, este subjugata acelui ideal maret(salvarea planetei, omenirii, natiunii ,familiei, etc), sau mediocru (al interesului personal al consumului si evidentierii), sublim (apararea adevarului, dreptatii, libertatii, iubirii, lui dumnezeu, apararea idealului perfectiunii psihologce, comportamentale, imagistice, etc ) . Cred ca am reusit sa conturez descriptiv comportamentul si consecintele ideii de ideal , o idee fixa in dinamica formala si comportamentala sociala. Idealul oricarei idei este nemurirea sa, sau fixitatea ei; astfel este o statuie " mentala" si"psihologica" iar noi ne straduim sa devenim acea statuie, sau cel putin sa o copiem. Avem statui cu duiumul si ii consideram realizati in existenta pe cei care au ajuns sa aiba o statuie ignorand evidenta faptului ca acela care se afla in prezenta noastra ca are statuie, este mort si a copia faptele lui ca modele nu ne poate conduce la altceva (ignorarea faptelor, evidentelor), fixitatea ideilor despre eu transforma eu-l in statuie in sincronicitatea adevarului a ceea ce este si in minte si in fapt. Matematic 1+1 fac doi si in teorie si in fapt, dar idealul teoretic este diferit de cel faptic; corespondenta sau sincronicitatea teoriei matematice cu practica o face lucrativa, folositoare fiecaruia , pe cand distingerea teoretica a idealului de concretetea manifestarii lui este inutila fiecaruia si-i face rau prin risipirea atentiei, energiei acordata unui de" neatins ideal" deci ireal, utopic. Acesta 'smecherie psihologica de amanipulare" a constiintei ne situeaza pe fiecare in starea de slugarnicie si umilinta in care in orice moment existential putem fi diminuati ca expresie si importanta prin amintirea mereu viitorului ideal urmarit si neatins, drept urmare ne simtim vinovati, incapabili, inutili, neputinciosi, adica ni se induce ideea-stare a inferioritatii psihologice si mentale si astfel disponibilitatea la obedienta si subordonare in fata oricarei autoritati manipulatoare, controloare, inselatoare, autoritatea ideii fixe si moarte sau mortii. Fara sa ne simtim vinovati nu ne-am aservi vreunei "datorii" sau obligatii, nu am ceda atentia sau incredrea in inselaciune; fara teama de a nu gresi (fata de idealul utopie moarta), am indrazi, ne-am exprima geniul, puterea si magia fiintei proprii exact asa cum este ea fara idealul si idealizarea care-i fura prezenta. Ne-am vazut vreodata sau macar reflectat in gandire ,noi pe noi insine, la propriu ca implinirea celui mai inalt ideal prin nastere? ca perfectiunea nu se face ci este creata? sau ca suntem acea creatie implinita a perfectiunii, concretea ei? Sunt exprimari de genul"mi-a trimis, daruit Dumenezeu, un copil", dar il tratam ca atare ca pe copilul Lui perfect, precum El este? idealul utopie Dumnezeu este perfect, dar concretul creatiei sale corporale ca intregime si concretete este nici pe departe perfect si trebuie mereu perfectionat? Asa ni se induce de mici; mereu trebuie sa ne perfectionam fiind imperfecti (implicita idee despre noi insine indusa ca si constiinta de sine falsa si minimizanta) si mereu sa dovedim ca ne-am perfectionat iar consecintele acestor inductii (hipnotice pentru ca nu suntem constienti de ele, sunt direct pe subconstient acceptate de noi ca trebuinte personale idealul de evolutie si educatie pentru ca nu punem sub semnul indoielii cuvintele parintilor iubiti, ale lui dumnezeu sau popilor reprezentantii lui care se autointituleaza parinti si sfinti parinti), genereaza degradare si conflict interior si interpresonal, dar... nu sunt asociate comprtamentului idealului fixat hipnotic exterior si viitor si interior prin inductia hipnotica a inferioritatii si insuficientei propriei expresii, consecintele mizerabile ale acestui comportament indus sunt asociate persoanei si constituie povara ei de nevoi si necesitati ca trebuinte <NU CA SI CONSECINTE ALE ABORDARII (IPOTEZEI) GESITE DE LA CARE PORNESC PROPRIILE ACTIUNI IN EXISTENTA SA>Cei care au inteles asta sunt catalogati "ciudati" si se arunca asupra lor toate invectivele jignotoare sau degradatoare a persoanei lor, condamnarea la moarte sau excluderea din perceptia colectiva. Catalogarea gandirii si comportamentului unei persoane drept "blasfemie" este condamnare la moarte ca incalcare a idealului suprem al vietii pe care doar reprezentantii sai autoinstalati ca atare sunt indreptatiti sa apere si promoveze, scapand din vedere evidenta faptului ca acea fiinta este in viata deci este implinirea perfecta a idealului vietii. Copilul in burta mamei sale nu poate fi contestat ca-i apartine; asa si omul in viata nu poate fi contesta ca si cum nu-i apartine expresiei celui mai inalt ideal viata. Ignorarea evidentelor conduce la confuzii, confuziile la prostie, prostia la supunere, suspunerea la sclavie si asta la nefericire ca sir de suite comportamentale ale idealului de implinit, niciodata implinit. Sa remanem cu atentia pe prezenta acestui "niciodata implinit" specific oricarei utopii, simtamant neimplinirea. Nu este oare o smecherie psihologica ca sa evitam orice fel de sfarsit??? Lucram la ceva de neatins si asta ne liniteste ca vom avea mereu de lucru si ca astfel ne justificam utilitatea si necesitatea nesfarsirii sau nemuririi pe care autoritatea nesfarsita a faptului de neatins "idealul" sa ne=o recunoasca si daruiasca. NOI injosim viata ca sa o dominam si supunem, o degradam prin dominatiea si supunerea atentiei unor tinte utopice si apoi plangem dupa ea aruncand vina pe.....VIATA prezenta. Ceea ce avem ne sustine chiar daca invinovatim pentru greselile noastre atentia si trupul. Ceea ce nu avem- idealul- ne omoara; tiranul idee fixa, rece, statuie , model, este parazitul launtric si sursa a tuturor bolilor si suferintelor, neimplinirilor si esecurior fiecaruia; nu este nici atentia vie-mama, nici trupul nostru viu, este utopia care ne lasa fara tata; copiii crescuti de mama in nevoi si trebuinte nu sunt vinovati, nici mamelor lor, vinovat este 'taurul comunal" care violeaza toate fetele comunei si le insamanteaza cu Idealul a cum trebuie sa fie si nemultumirea nesfarsita a lipsa de autoapreciere si respect. Si mamele violate si copiii violentei sunt nevinovati ca mame si copiii dar este libertatea lor sa se elibereze din presiunea educatiei tiranului sau rutina lacomiei ca personaj, orgoliul=prostie, fixitate, ignoranta sinelui propriu a ceea ce are. Nu e greu de observat spectacolul prostiei si comportamentul sau psihologic denumit orgoliu si nici consecintele acestui comportament tiranic prin fixitatea lui daca urmarim politicienii. Isi apara orgoliul adica prostia cu pretul propriei vieti sau al unei natiuni intregi. Singura actiune de recunoastere a corespondentei orgoliului ca psihism si a stupiditatii ca si comportament , saraciei , bolilor si suferintelor drept consecinte ale psihismului tiranic denumit orgoliu, este suficient sa eliberam de sub invinovatirile si fricile ale carei expresie statuara este. Eliberata atentia se intoarce la noi si odata cu aceasta intoarcere suntem completi si liberi. Nu exista rau si bine, nici otrava si medicament, nici in spirit nici in corp, nici in atentie nici in simtamant, nici in constiinta nici in gand, nici in memorie nici in cunoastere sau gandire; Ceea ce poate transforma orice exista in otrava sau medicament suntem fiecare prin simtamantul masurii , decentei, responsabilitatii sau prin ignorarea lor. Proportia unei compozitii, proportia elementelor sau relatiilor este cea care transforma orice in otrava sau medicament. A fi permanent disponobil sau permanent indisponibil in relatii si in masura rigida a compozitiei proprii sau persoane, este evident expresia atasamentului de Statuia tiran a ideii fixe despre sine care rigidizeaza si mintea gandire , emotie, fapta si fixeaxa inutil spiritul senzatie si siimtamant, spiritul realitatii fara realitate vie.
Ce avem neconditionat? Avem atentie , avem intentii si dorinte. Dorinta este miscarea de a obtine (a avea, a renunta) si intentia miscare spre a realiza, implini, sau dinamica actionala, (a face, a evita). Balada fiului risipitor nu se poate canta pe tema a ceea ce dorim sau a intentiilor, din moment ce obiectivul lor este ceea ce nu avem, sau nu facem. Astfel evident este ca ceea ce avem si putem risipi este doar atentia si la fel de evident este ca atentia exclusiv acordta dorintelor si intentiilor a ceea ce nu avem si nu facem si ar trebui sa avem si sa facem, este atentie risipita," ceea ce nu avem ne omoara". Caror dorinte si intentii acordam cu gratie in mod exclusiv atentia noastra? Evident ca doar idealului nostru, idealului social, cultural, stiintific sau religios, comportamental sau psihologic. Idealul ne apare ca o trebuinta tel al existentei noastre caruia merita sa-i acordam intreaga energie. Este evident ca in afara atentiei avem si trupul a carei utilizare se subordoneaza atentiei si idealului caruia i-am acordat atentia noastra. Acest ideal se individualizeaza formal ca model (viziune fixata) si targhet in fatete subiective diverse prin adaptare si personificare functie de nivelul de profunzime a percetiei si detaliile constientizare, sau functie de nivelul cutural si specificitatile lui locale sau "folclorul local". Desi idealul prin adaptarile sale personale (istorice) se multiplica formal si poate apare sub diferite forme si niveluri de rafinare, el este esentialmente unic, o unica atitudine-impuos in fata a ceea ce avem, ca motor al existentei sale, nemultumirea. Evident nemultumirea fata de ceea ce avem, de corpul si atentia noastra; fara neultumire nu am acorda atentie altor modele de a avea si a face, nu am renunta la ceea ce avem si ce facem punctual. Astfel ceea ce numim ideal introduce mai multa "moarte" in viata; in numele lui au fost arsi oameni pe rug (idealul religios), ghilotinati (idealul moral), eutanasiati in diferite forme ascunse sau transparente (idealul corporal), sclavagizati (idealul economic), recluzati (idealul comportamental), etc. Am ajuns sa credem ca idealul este o utopie si sa diminuam dimensiunile lui la grotescul arbitrarului si vulgaritatea exacerbarii placerii senzoriale si satisfactiei psihologice,.... dar si aceste manifestari tot idealul este, un ideal coborat la dimensiuni minimale ca sa fie usor de implinit prin consum alimetar si sexual si arogarea superioritatii care satisface prin utilizarea fortei sau indemanarii care este un consum al puterii. Societatea de consum cum transparent se autointituleaza este expresia generaizata a idealului consumului ca model-tinta pe toate nivele sale de intensitate si marime care contine si nivelul inchipuire (proiectia\de imagini false in raport cu faptul real, a "vedea" lucrurile asa cum vrei sa le vezi si sa fie, nu asa cum sunt ele, sau marketing politic si economic, religios, etc). Idealul se autopromoveaza ca perefectiune, ca nivel superior de organizare si functionare a orice; diminueaza si devalorizeaza orice existenta si functionare concreta si prezenta ( a avea-ul ai a face-le punctual). El ascunde in fapt ca ceea ce suntem si ce facem la un moment dat este expresia unei deveniri urmarind un ideal - o expresie groteasca si mediocra - a utopiei sale devalorizatoare a tot ce este. Atentia noastra alocata sau captata de idealul sub orice forma (grotesc al placerii, meschin al satisfactiei, etc ) nu ne mai apartine, este subjugata acelui ideal maret(salvarea planetei, omenirii, natiunii ,familiei, etc), sau mediocru (al interesului personal al consumului si evidentierii), sublim (apararea adevarului, dreptatii, libertatii, iubirii, lui dumnezeu, apararea idealului perfectiunii psihologce, comportamentale, imagistice, etc ) . Cred ca am reusit sa conturez descriptiv comportamentul si consecintele ideii de ideal , o idee fixa in dinamica formala si comportamentala sociala. Idealul oricarei idei este nemurirea sa, sau fixitatea ei; astfel este o statuie " mentala" si"psihologica" iar noi ne straduim sa devenim acea statuie, sau cel putin sa o copiem. Avem statui cu duiumul si ii consideram realizati in existenta pe cei care au ajuns sa aiba o statuie ignorand evidenta faptului ca acela care se afla in prezenta noastra ca are statuie, este mort si a copia faptele lui ca modele nu ne poate conduce la altceva (ignorarea faptelor, evidentelor), fixitatea ideilor despre eu transforma eu-l in statuie in sincronicitatea adevarului a ceea ce este si in minte si in fapt. Matematic 1+1 fac doi si in teorie si in fapt, dar idealul teoretic este diferit de cel faptic; corespondenta sau sincronicitatea teoriei matematice cu practica o face lucrativa, folositoare fiecaruia , pe cand distingerea teoretica a idealului de concretetea manifestarii lui este inutila fiecaruia si-i face rau prin risipirea atentiei, energiei acordata unui de" neatins ideal" deci ireal, utopic. Acesta 'smecherie psihologica de amanipulare" a constiintei ne situeaza pe fiecare in starea de slugarnicie si umilinta in care in orice moment existential putem fi diminuati ca expresie si importanta prin amintirea mereu viitorului ideal urmarit si neatins, drept urmare ne simtim vinovati, incapabili, inutili, neputinciosi, adica ni se induce ideea-stare a inferioritatii psihologice si mentale si astfel disponibilitatea la obedienta si subordonare in fata oricarei autoritati manipulatoare, controloare, inselatoare, autoritatea ideii fixe si moarte sau mortii. Fara sa ne simtim vinovati nu ne-am aservi vreunei "datorii" sau obligatii, nu am ceda atentia sau incredrea in inselaciune; fara teama de a nu gresi (fata de idealul utopie moarta), am indrazi, ne-am exprima geniul, puterea si magia fiintei proprii exact asa cum este ea fara idealul si idealizarea care-i fura prezenta. Ne-am vazut vreodata sau macar reflectat in gandire ,noi pe noi insine, la propriu ca implinirea celui mai inalt ideal prin nastere? ca perfectiunea nu se face ci este creata? sau ca suntem acea creatie implinita a perfectiunii, concretea ei? Sunt exprimari de genul"mi-a trimis, daruit Dumenezeu, un copil", dar il tratam ca atare ca pe copilul Lui perfect, precum El este? idealul utopie Dumnezeu este perfect, dar concretul creatiei sale corporale ca intregime si concretete este nici pe departe perfect si trebuie mereu perfectionat? Asa ni se induce de mici; mereu trebuie sa ne perfectionam fiind imperfecti (implicita idee despre noi insine indusa ca si constiinta de sine falsa si minimizanta) si mereu sa dovedim ca ne-am perfectionat iar consecintele acestor inductii (hipnotice pentru ca nu suntem constienti de ele, sunt direct pe subconstient acceptate de noi ca trebuinte personale idealul de evolutie si educatie pentru ca nu punem sub semnul indoielii cuvintele parintilor iubiti, ale lui dumnezeu sau popilor reprezentantii lui care se autointituleaza parinti si sfinti parinti), genereaza degradare si conflict interior si interpresonal, dar... nu sunt asociate comprtamentului idealului fixat hipnotic exterior si viitor si interior prin inductia hipnotica a inferioritatii si insuficientei propriei expresii, consecintele mizerabile ale acestui comportament indus sunt asociate persoanei si constituie povara ei de nevoi si necesitati ca trebuinte <NU CA SI CONSECINTE ALE ABORDARII (IPOTEZEI) GESITE DE LA CARE PORNESC PROPRIILE ACTIUNI IN EXISTENTA SA>Cei care au inteles asta sunt catalogati "ciudati" si se arunca asupra lor toate invectivele jignotoare sau degradatoare a persoanei lor, condamnarea la moarte sau excluderea din perceptia colectiva. Catalogarea gandirii si comportamentului unei persoane drept "blasfemie" este condamnare la moarte ca incalcare a idealului suprem al vietii pe care doar reprezentantii sai autoinstalati ca atare sunt indreptatiti sa apere si promoveze, scapand din vedere evidenta faptului ca acea fiinta este in viata deci este implinirea perfecta a idealului vietii. Copilul in burta mamei sale nu poate fi contestat ca-i apartine; asa si omul in viata nu poate fi contesta ca si cum nu-i apartine expresiei celui mai inalt ideal viata. Ignorarea evidentelor conduce la confuzii, confuziile la prostie, prostia la supunere, suspunerea la sclavie si asta la nefericire ca sir de suite comportamentale ale idealului de implinit, niciodata implinit. Sa remanem cu atentia pe prezenta acestui "niciodata implinit" specific oricarei utopii, simtamant neimplinirea. Nu este oare o smecherie psihologica ca sa evitam orice fel de sfarsit??? Lucram la ceva de neatins si asta ne liniteste ca vom avea mereu de lucru si ca astfel ne justificam utilitatea si necesitatea nesfarsirii sau nemuririi pe care autoritatea nesfarsita a faptului de neatins "idealul" sa ne=o recunoasca si daruiasca. NOI injosim viata ca sa o dominam si supunem, o degradam prin dominatiea si supunerea atentiei unor tinte utopice si apoi plangem dupa ea aruncand vina pe.....VIATA prezenta. Ceea ce avem ne sustine chiar daca invinovatim pentru greselile noastre atentia si trupul. Ceea ce nu avem- idealul- ne omoara; tiranul idee fixa, rece, statuie , model, este parazitul launtric si sursa a tuturor bolilor si suferintelor, neimplinirilor si esecurior fiecaruia; nu este nici atentia vie-mama, nici trupul nostru viu, este utopia care ne lasa fara tata; copiii crescuti de mama in nevoi si trebuinte nu sunt vinovati, nici mamelor lor, vinovat este 'taurul comunal" care violeaza toate fetele comunei si le insamanteaza cu Idealul a cum trebuie sa fie si nemultumirea nesfarsita a lipsa de autoapreciere si respect. Si mamele violate si copiii violentei sunt nevinovati ca mame si copiii dar este libertatea lor sa se elibereze din presiunea educatiei tiranului sau rutina lacomiei ca personaj, orgoliul=prostie, fixitate, ignoranta sinelui propriu a ceea ce are. Nu e greu de observat spectacolul prostiei si comportamentul sau psihologic denumit orgoliu si nici consecintele acestui comportament tiranic prin fixitatea lui daca urmarim politicienii. Isi apara orgoliul adica prostia cu pretul propriei vieti sau al unei natiuni intregi. Singura actiune de recunoastere a corespondentei orgoliului ca psihism si a stupiditatii ca si comportament , saraciei , bolilor si suferintelor drept consecinte ale psihismului tiranic denumit orgoliu, este suficient sa eliberam de sub invinovatirile si fricile ale carei expresie statuara este. Eliberata atentia se intoarce la noi si odata cu aceasta intoarcere suntem completi si liberi. Nu exista rau si bine, nici otrava si medicament, nici in spirit nici in corp, nici in atentie nici in simtamant, nici in constiinta nici in gand, nici in memorie nici in cunoastere sau gandire; Ceea ce poate transforma orice exista in otrava sau medicament suntem fiecare prin simtamantul masurii , decentei, responsabilitatii sau prin ignorarea lor. Proportia unei compozitii, proportia elementelor sau relatiilor este cea care transforma orice in otrava sau medicament. A fi permanent disponobil sau permanent indisponibil in relatii si in masura rigida a compozitiei proprii sau persoane, este evident expresia atasamentului de Statuia tiran a ideii fixe despre sine care rigidizeaza si mintea gandire , emotie, fapta si fixeaxa inutil spiritul senzatie si siimtamant, spiritul realitatii fara realitate vie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu