gandirea

Sa abordam povestea gandirii fabulistic.

Gandirii in toate culturile i-a fost asociat simbolul pasare. Bineinteles ca diferitele specii au produs diferite calitati asociative gandirii ca urmare a comportamenrlui pasarilor respective si nu ale gandirii. Pasarea face oua dar si gainaturi. Cand gandirea se gandeste pe sine face doar gainaturi caci dublarea sa prin aosciere cu diferite pareri ale sale despre sine nu pot exprima sinele sau. Astfel se incurca cu parerile sale, considerate sinele sau, fara sa fie. Aceasta " productie" a gandirii nu face decat sa ingusteze potentialul sau la pareri, opinii si credintele sale despre sine si lume.Se imagineaza si proiectia sa depre sine nu poate cuprinde totalitatea sa functionala si astfel se autodegradeaza perturbandu-si prin ingustimea propriilor  pareri functionarea. Pasarea face si oua  dar ce oua sunt alea produse doar de ea in sinele sau? Evident ca oua nefecundate de mascul, oua moarte fara germenele reproducator al pasarii, oua nefecundate pe care degeaba le cloceste,  pasare din ele nu creste. Cu acest gen de oua se incarca prin opiniile sale despre maretia si importanta sa, si le denumesc 'gainaturile" despre sine. Evident ca in sinele sau natural nu exista ganiaturile respective dar, gandirea nemultumita de acesta "lipsa" produce ganiaturi cu care apoi se hraneste , ca doar de... trebuie sa mance si ea si ce sa manace,..., daca nu munceste si produce...  " deh,  doar cine munceste mananca".  Dar gandirea produce si oua vii care clocite dau nastere a noi forme de expresie a sa  in dinamica proprie. Dar cine fecundeaza oul in cazul acesta ? Evident ca inteligenta, pentru ca inteligenta apartine perceptiei si este exterioara gandirii ca pozitionare formala. iata de ce gandirea care nu se ocupa cu sine ci cu circumstantele sale , perceptia sa,  este fecundata de inteligenta din perceptie si produce oua prin  care se regenereaza ca pasare . Bineinteles ca gandirea "umpluta de gainaturile despre sine produse inlantrul" , se sufoca si naclaieste de acest tip de hrana si activitate, In obsesiei maririi sale isi asociaza ca launtric si intrinsec sinelui inteligenta. Asa o fi dar, aceasta asociere ii pare subiectiva fara obiectivitate, trebuie sa-si demonstreze asta; increderea in sinele sau natural este zdruncinata in ciuda rolului inteligentei pe care-l joaca in fata observatorilor ; intuieste ca ceva nu este ghiar asa, idoiala in sinele sau persista chiar daca i-a asociat cea mai nalta calitate; inteligenta de acest tip este alt gainat numit desteptaciune. Poate gandirea sa nu mai produca gainaturile despre sine ?  Ce fel de gainaturi, altele decat lucruri, poate produce? Lucrurile produse in interiorul propriului sine (imaginate) incarca si igreuneaza pana ce gandirea se sufoca, dar lucrurile exterioare produse fecundata de inteligenta, sunt la locul lor in perceptia sa si inteligenta ei, fara sa o perturbe. Astefl si-a dezvoltat capacitatea de a rezolva orice problema tehnologica sau orice problema obiectiva sau lucru, dar nu a rezolvat si nu este capabila sa rezolve problematica sinelui propriu, sau psihologia identitatii proprii. Daca ouale sale functionale sunt lucruri si tehnologie performanta este ea, gandirea, un lucru in esenta sa? (adica obiect fara viata?) Nu poaste accepta asa o evidenta si-si construieste in sine o imagine vie  de sine. Aici incepe dandanaua, nu reuseste acesta imagine sa-si produca, este doar un gand despre, fara imagine, fara substanta, nu se poate inchipui vie. Toate inchipuirile sale le vede efemere, fara substanta , fantomatice, perturbatoare si in memoria sa gaseste doar experimente gresite, esecurile autoinchipuirii de sine. De ce vrea gandirea sa-si construiasca un eu viu si etern, de neatins si deasupra tuturor si controlor a orice se intampla? Aceasta pasare vrea sa zboare in cosmos desi arealul zborului sau este atmosfera , este o fiinta a aerului. Este greu sa te inchipuiesti altfel de cum esti cand ignori ce si cum esti in spiritul universului. Inacceptarea propriei fiinte asa cum ea este(nemultumirea de sine ca imagine si potential), este risipirea potentialului in directii irationale si autodegradarea fiintei universale a carei expreie esti,( "recunoastete ca daca nu te recunoasti esti in nenorocire, nenorocirea chiar".)  Ceea ce este greu de acceptat pentru gandire este sinele sau asa cum este el, un gol launtric, fara forma si dimensiuni, un spatiu al imensitatii si nimicului, asa cum se percepe pe sine, fara forma si substanta. Evident ca acesta consideratie despre sinele sau ca fiind fara substanta si forma este tot un gainat despre sine si nu reflecta sinele asa cum este el, tot o parere, perere care o sperie;  reactioneaza inchipuindu-si si sustinandu-si un eu inchipuit. In fabula  spunem ca pasare planand in aer desi il simte nu il vede si ca acesta lipsa in vedrea ei o sperie , se vede plutind in 'nimic" si se teme sa nu cada, coboara pe pamant speriata si este mancata de vulpe, propria sa viclenie in forma concreta care are alt areal existential. Gandirea pacificata in sinele sau asa cum el este, nu paraseste "nimicul aerului", se increde in simtul aerului, pluteste libera in mediul sau, libertatea plenitudinii sale. Gandirea fara libertate se prabuseste , libertatea este aerul in care pasarea gandire fiinteaza si-n care simtamantul plenitudii sale nu trebuie demonstrat cuiva ,nici macar siesi; impacata cu sinele sau asa cum este lipsa in propria cunoastere. Intelege pasarea ca rostul ei nu este controlul ci comunicarea, imartasirea inaltimilor , libertatii, comuniunii, cunoasterii, nu impunerea dominatiei sale. Gandirea pasare vultur, sau pasare corbi, bufnite, pasari necrofage sau vanatoare, pasari arhitecti, pescari etc, oricat de mult si-ar dori gandirea toate acestea nu exprima decat faramituri din potentialul pasare gandire, iar pasarea porumbel alb este mesagerul pacii launtrice sau starii de gratie a gandirii impacate cu sinele sau necunoascut, cu necunoscutul , gandul pur si curat in tacerea libertatii si plenitudii sale. Omul a reprezentat fortele gadirii sau parerile sale despre sinele sau, ca pasari ; pasari de noapte si de zi, ganduri care sperie si ganduri care lumineaza intelegerea sa; a reprezentat partialitatea acestor forme forte ale gandirii autoinchipuite (si functionale doar in domeniile inchipurilor ei) prin diferentierea lor fata de sentiment reprezentat ca leu si prin diferentiarea gandirii partiale de concretee  este  reprezentata prin taur. Astfel zodiacul primar avea 4 elemente ;Vulur-Taur; Om- Leu ca diagonale. Asezarea leului sub vultur semnifica faptul ca in profunzimea gandirii un sentiment se afla ca sine al sau, complet diferit de vultur dar asemenea in ordinea relatiilor, vulturul din aer este leu coborat pe pamant, este alta forma insa ca putere asemenea si functiune; evident vulturul coborat ca vultur este vulnerabil in fata oricaror alte forte terestre, dar coborat ca leu are aceeasi putere ca vultur dar si aceeasi instabilitate de controlat ca si curentii aerului, instabilitatea emotionala. Vultul gandire vrea stabilitate prin reactie la fluiditatea aerului, dar sa-si pastreze detasarea si libertatea de deasupra tuturor si forma leu n-o satisface prin fluiditatea interioara a emotiilor.  Cborand pe pamant,  gandirea vultur a solidificat mediul dar a interiorizat fluiditatea aerul sub forma fluiditatii emotionale si tot nu are stabilitatea dorita  Asa ca, alta forma este mai potrivita propriei dorinte si astfel forma taur semnifica concretul, lucrul obiectiv sau statuia vie a gandirii pragmatice, materialismul ca doctrina in care stabilitatea este conditionata , dependenta de lucru, de proprietate; Fara proprietate  esti "in aer ca taur", ceea ce insemna max de nenorocire caci taurul nu poate zbura. Astfel gandirea in dorinta stabilitatii (nerecunoscute ca esenta a sinelui sau insesizabil, necunoscut, miraculos) incearca diferite solutii formale existentiale,  dar la stabilitate nu ajunge , oricare alta forma ar imbraca conditiiile originale se pastreaza schimband doar locul unde se manifesta instabilitatea sau dependenta de stabilitate. Stabilitatea sau siguranta nu pot fi facute de gandire a carei fecundare inteligenta transforma varianta existentiala dar nu poate schimba ipoteza de lucru a gandirii in limitele careia se desfasoara experimentele formale si circumstantiale, ipoteza propriei nesubstantialitati si forme, sau lipsa cunoasterii sinelui propriu. Omul cunoaste experimentele gandirii prin manifestarile ei, recunoaste puterea gandirii ca vultur, sentimentului ca leu si concretului ca taur, vede incapacitatea gandirii de a-se descrie pe sine, orice eu isi produce este incomplet si o nemultumeste; recunoaste puterea sentimentului care perturba stabilitatea formala dorita de gandire;  recunoaste puterea concretului obiect sau obiectiv, lucru  independent de cum este gandit  ca expresie fixata a gandirii de la un moment dat; Omul vede cum sursa oricaror expresii ale aerului, apelor, pamantului ,etc ,  ale gandirii  dar si a celor negandite si nedorite, necunoscute, este un soare din care toate impulsurile existentiale radiaza nediscretionar sustinand intreaga activitate a fortelor gandirii planetare curate si necurate, a pasarilor de zi si de noapte. Separarea pe care dorinta de afi a gandirii altfel de cum este produce:  teama in sentiment si conflict in gand, rigiditate comportamentala , rutina taurului pus la jug ca bou. Mi-am produs propriile gainaturi in sine si ele m-au separat de mine insumi; mai comic este ca am fragmentat si ganiatul in mii de ganieturi cu care am stropit apropiatii ca sa scap de ele  fara sa vad uriasul ganiat din capul meu, durerea de cap. Fragmentand gainatul (ideea despre sine) si aruncandu-l asupra celorlalti nu scapam de gainatul cel mare si mai degraba devenim gainatul si astfel de devenire nu e buna. Toate astea ar fi bune daca  nu le luam la modul personal cum am facut si m-am ales cu gainatul lumii in carca ca sisif muncind la imprastierea lui pe post de ingrasamant si luandu-ma in serios.
 "Umorul pe seama propriului comportament dizolva gainatul , dar ironia pe seama gainatului din capul altuia il intaraste" semneaza pasarea umor-autoironie.