Cand vorbim de "lege" reelevam un reper conducator al activitatii gandirii si comportamentului , monada actiunii individuale.
In cazul de fata, iubirea este scopul si mijlocul si impreuna actiunea. Cand actiunea este monada scop-mijloc (intregime) apare Domnul sau legea invie. Nu este necesar sa descriem legea vie si nici sa dam "instructiuni de folosire" a legii pentru ca este natura fiintei umane indescriptibile si in manifestare fireasca, sau firea, spiritul unic al omului. Acesta afirmatie poate starni miliarde de argumente contestatare 'obiective", sau demonstratii ale contestarii ei; insa evidenta releva mereu unica putere ce misca omenirea. Sunt onorat de relatia mea cu o prietena a carei fapte imi releva continuu acesta evidenta; in timp ce se considera in afara iubirii si nu percepe manifestarile iubirii prin ea insasi, nici prin ceilalti, faptele ei umilesc orgoliul meu cunoscator prin delicatete, finete, puritate si mai ales prin lipsa meschinariei si delicatetea atentiei cu care binecuvanteaza tacut orice persoana sau lucru cu care intra in contact. I se spune "Ma.." si nu ma pot abtine sa nu constat rezonantele denumirilor si faptelor "mari' subconstiente ale smereniei firesti constiintei curate de copil al celei vii. Finetea coportamentului ei in relatia cu toti cei din jur si durerea produsa de lipsa reciprocitatii ma determina sa reflectez indescriptibila situatie a unicitatii in gramada de "la fel" prin metafora durerii pe care scrijelitul unei penite il provoaca curatei pagini pe care se scriu injuraturi si se conserva minciuni. Poate curata pagina alba sa se opuna penitei si sa refuze scrijelitul minciunii si injurioaselor "aprecieri"? Nu poate evident mai ales cand cel care tine tocul un mana este cel iubit incapabil sa primesca iubirea paaginii curate pentru ca iubeste o pagina scrisa cu cifre cat mai mari pe ea, sau mai multe pagini pe care cifra conteaza. Paradoxul iubirii consta in unicitatea si naturaletea sa imanenta . Nici un ocean nu poate refuza traiectoria unei corabii si nu-i poate pastra urmele. Oceanul ramane ocean si pagina curata indiferent de traiectoriile corabiilor sau hartile desenate ale trecutelor carari. Ce face ca noi , oamenii asa cum suntem, sa ne confundam cu ce s-a scrijelit in curata noastra memorie si care ne invinovateste mereu si ne contesta natura speriindu-ne cu pedepse si moartea sau amagindu-ne cu zaharelul supunerii? Prima constatare este ca vinovatia si amenintarea (pedeapsa) este acum iar zaharelul mereu maine!!! Putem inversa situatia? Nu o putem inversa pentru ca este inversa! Imi vad prietena asemenea unui stejar falnic pe o campie intinsa pe care cineva odihnindu-se la umbra unicitatii sale, in coja sa a scrijelit "sunt bolnav si nefericit" fara ca urmele scrijelitului sa impiedice copacul sa gazduiasca si ofere protectie pasarilor celor mai inalte simtaminte si aspiratii. Scijelitorul a plecat vindecat de copac dar a lasat urmele poverilor sale trecute si uitate. Inteleptul vede cum Dumnezeu experimenteaza si omul pastreza amintirea experientei sale. Amintirea experientei bolii si nefericirii se sterge astazi dupa 2000 de ani de convalescenta. A"doua venire" este cand iubirea este domnul sau doamna , legea actiunii tale si bogata recolta culege iubirea. Sensul rememorarii experintelor traite este acela de a parasi "destinul scris" si a=l rescrie fiecare asa cum el insusi hotareste prin faptele sale ,singura dimenisune unde este natural stapan. Pot desface numai ce am facut, iar responsabilitatea ca har si dar mi da libertatea stergerii urmelor nefericirii in propria emanatie sau expresie prezenta astazi. A gresi nu insemna vinovatie, a alege gresit nu insemna condamnare; greseala este material didactic necesar in reunosterea adevarului care elibereaza. Imi amintesc o expresie a revelatorului adevarului :"prietenul nostru a facut greseala sa moara, dar noi avem privilegiul de a o repara"... Dragostea prietenilor ne invie. Ce iubim ne iubeste! "Cum" sau modelul prin recunoastem iubirea este gresit dar asta nu poate afecta iubirea , dar ne poate perturba intelegerea si confiziona gandirea. Cand vad, aud, percep, 'ce' iubeste cineva, cum sa ma opun iubirii lui sau modalitatii ei fara sa afectez libertatea iubirii si propria modalitate?
In cazul de fata, iubirea este scopul si mijlocul si impreuna actiunea. Cand actiunea este monada scop-mijloc (intregime) apare Domnul sau legea invie. Nu este necesar sa descriem legea vie si nici sa dam "instructiuni de folosire" a legii pentru ca este natura fiintei umane indescriptibile si in manifestare fireasca, sau firea, spiritul unic al omului. Acesta afirmatie poate starni miliarde de argumente contestatare 'obiective", sau demonstratii ale contestarii ei; insa evidenta releva mereu unica putere ce misca omenirea. Sunt onorat de relatia mea cu o prietena a carei fapte imi releva continuu acesta evidenta; in timp ce se considera in afara iubirii si nu percepe manifestarile iubirii prin ea insasi, nici prin ceilalti, faptele ei umilesc orgoliul meu cunoscator prin delicatete, finete, puritate si mai ales prin lipsa meschinariei si delicatetea atentiei cu care binecuvanteaza tacut orice persoana sau lucru cu care intra in contact. I se spune "Ma.." si nu ma pot abtine sa nu constat rezonantele denumirilor si faptelor "mari' subconstiente ale smereniei firesti constiintei curate de copil al celei vii. Finetea coportamentului ei in relatia cu toti cei din jur si durerea produsa de lipsa reciprocitatii ma determina sa reflectez indescriptibila situatie a unicitatii in gramada de "la fel" prin metafora durerii pe care scrijelitul unei penite il provoaca curatei pagini pe care se scriu injuraturi si se conserva minciuni. Poate curata pagina alba sa se opuna penitei si sa refuze scrijelitul minciunii si injurioaselor "aprecieri"? Nu poate evident mai ales cand cel care tine tocul un mana este cel iubit incapabil sa primesca iubirea paaginii curate pentru ca iubeste o pagina scrisa cu cifre cat mai mari pe ea, sau mai multe pagini pe care cifra conteaza. Paradoxul iubirii consta in unicitatea si naturaletea sa imanenta . Nici un ocean nu poate refuza traiectoria unei corabii si nu-i poate pastra urmele. Oceanul ramane ocean si pagina curata indiferent de traiectoriile corabiilor sau hartile desenate ale trecutelor carari. Ce face ca noi , oamenii asa cum suntem, sa ne confundam cu ce s-a scrijelit in curata noastra memorie si care ne invinovateste mereu si ne contesta natura speriindu-ne cu pedepse si moartea sau amagindu-ne cu zaharelul supunerii? Prima constatare este ca vinovatia si amenintarea (pedeapsa) este acum iar zaharelul mereu maine!!! Putem inversa situatia? Nu o putem inversa pentru ca este inversa! Imi vad prietena asemenea unui stejar falnic pe o campie intinsa pe care cineva odihnindu-se la umbra unicitatii sale, in coja sa a scrijelit "sunt bolnav si nefericit" fara ca urmele scrijelitului sa impiedice copacul sa gazduiasca si ofere protectie pasarilor celor mai inalte simtaminte si aspiratii. Scijelitorul a plecat vindecat de copac dar a lasat urmele poverilor sale trecute si uitate. Inteleptul vede cum Dumnezeu experimenteaza si omul pastreza amintirea experientei sale. Amintirea experientei bolii si nefericirii se sterge astazi dupa 2000 de ani de convalescenta. A"doua venire" este cand iubirea este domnul sau doamna , legea actiunii tale si bogata recolta culege iubirea. Sensul rememorarii experintelor traite este acela de a parasi "destinul scris" si a=l rescrie fiecare asa cum el insusi hotareste prin faptele sale ,singura dimenisune unde este natural stapan. Pot desface numai ce am facut, iar responsabilitatea ca har si dar mi da libertatea stergerii urmelor nefericirii in propria emanatie sau expresie prezenta astazi. A gresi nu insemna vinovatie, a alege gresit nu insemna condamnare; greseala este material didactic necesar in reunosterea adevarului care elibereaza. Imi amintesc o expresie a revelatorului adevarului :"prietenul nostru a facut greseala sa moara, dar noi avem privilegiul de a o repara"... Dragostea prietenilor ne invie. Ce iubim ne iubeste! "Cum" sau modelul prin recunoastem iubirea este gresit dar asta nu poate afecta iubirea , dar ne poate perturba intelegerea si confiziona gandirea. Cand vad, aud, percep, 'ce' iubeste cineva, cum sa ma opun iubirii lui sau modalitatii ei fara sa afectez libertatea iubirii si propria modalitate?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu