14 ianuarie 2014

faptele transced totul

Mirabila samanta este secretul la vedere.
Din efemer, efemer se naste. Efemeride in efemeride infasurate formeaza "ciclonul" in ochiul caruia ne aflam. Cand suntem prinsi in tornada sa, avem doar sansa nonactiunii; ne lasam purtati de ea  si vom fi impinsi in centru sau azvarliti afara; orice lupta sau opozitie incercand sa scapam este inutilitate. In centru ne descoperim samanta iar in afara imensitate. Imensitatea este pamantul fertil in care samanta rodeste. Totul este la "vedere" nimic nu este ascuns. Ezoterismul este inventia unui secret care sa ne faca importanti in ochii celorlalti semeni. Misterul este expresia celei mai inalte stiinte si intelepciuni; el nu poate fi demonstrat sau explicat, nu ne consuma inutil energia ci o amplifica. Cine cauta misterul vietii il va inventa si propria inventie ii va fi inchisoare pierzandu-si libertatea naturala si rodnicia semintei mirabile a ei. Abstract si complicat, chiar ocult, suna aceste cuvinte si insiruirea lor nu clarifica ci chiar ascunde misterul fara sa reuseasca vreodata sa-l elucideze sau cuprinda dar daca urmarim faptele sale il vom percepe in spatele oricaror manifestari la fel de pur si incomensurabil precum a fost si este din inceput in inceput si profunzimi in profunzimi. Dincolo de el altceva nu are existenta in sine, este El.  Am "vazut carmida" oricarei constructii structurale a gastilor, cardasiilor, colectivelor sau comunitatilor sociale, individualitatea sau spiritul individualizat, fiul. Am 'vazut" ca este ignorata si degradata sau taiata precum creanga unui copac de  spiritul grup al structurii respective  care  isi produce astfel propria cadere. Dar sa vedem individualitatea si sa exploram samanta ei. Individualitatea pare efemera si fragila, creste greu si se degradeaza repede, dar bunul simt al evidentei ne arata ca renaste mereu tot mai puternica si ca transcede timpul. Asta este reflectarea faptului ca existenta ei nu inceteaza niciodata, este atemporala, ca mortii nu dispar si cu atentie le putem auzi "galagia" Existenta individualitatii "se prelugeste"  dincolo de orice limita si toate limitele sunt conventii care asteapta sa fie si pot fi incalcate de oricine. Care sunt aceste 'prelungiri" de dincolo de conventia mortii corpului biologic planetar ale individualitatii??? Imi revine din memorie cantecul mielului care spune ca mor si mieii si domnii dar ramane cantecul, povestea faptelor. Faptele transced moartea si ca poveste si ca repetitie prin reintruparea povestilor de cei in existenta corporala planetara. Astfel faptele bune si rele sunt caramizi din care viitorul se cladeste. Am putea afirma ca doar cele rele se reintrupeaza ca poveste din moment ce raman ca circumstanta sociala oficiala; am putea spune ca ele nu pot trece de conventia limita a mortii si se acumuleaza temporal producand degradarea accentuata a colectivitatilor si a relatiilor din colectivele respective si aceasta concentrare a lor solidifica pana la disparitie structurile colectivelor respective. Civilizatii disparute se restructurea dar faptele se repeta. Conventia mortii doar iubirea si faptele ei transcede si astfel o individualitate isi genereaza propria transcendenta prin iubirea si faptele sale. Faptele bune nu sunt galagioase si nu se autopromoveaza, nu sunt 'la moda' si nici aplauze nu atrag; cand exista sunt smerite si modeste nu se baga cu dea slila in ochii celorlalti si ca sa le percepi nu poti daca nu ai rezonanta lor prin propriile fapte bune. Care sunt individualitatile umane care au transces timpul inclusiv prin nume? Cativa invatatori sau direc-tor de constiinta ale caror fapte doar intelepciune si iubire emanau. Fiecare specificitate culturala si etnica de pe pamant au pe unul dintre ei ca samanta. Insa marea majoritate a colectivitatilor etnice au samanta necunoscuta, dar ea exista; semintele acestor colective nu au putut transcede timpul pentru ca faptele lor  violente si ura erau. Invidia a facut ca perfidele seminte sa doresca perturbarea prin intermediere a relatiei semintei bune cu urmasii ei si invataturile originale ale  binelui au fost pervertite si canalizate spre idolatrizare si dogma rigida. Am observat cum la orice predica se poveste ce a facut cutare si cutare dar ce spunea, invatatura lui nu; invataura reinviata ar demola orice intermediere sau instrumentare a ei. Acesul direct la constiinta semintei generatoare a arborelui vietii elibereaza costiintele in formare si crestere spre implinirea inaltei intelepciuni din care s-au nascut. Cand "vedem' ca faptele proprii sunt caramizile viitorului pe care ni-l asternem in fata ("pietre arunci ,  pietre vei primi; paine dai peste paine vei da") cum am mai putea sa pierdem vremea temandu-ne de viitor? Orice extrema este un drum blocat, infundat de teama, pe cand intelepciunea ne arata ca nu trebuie decat ca in fiecare zi o fapta buna in plus fata de cele obisnuite rele este garantul armoniei dinamicii proprii in timp si existenta. Are cineva contabilitatea propriilor fapte? Cunoastem bilantul lor? Din pacate intermedierea faptelor de interesele obscure ale insuficientei si maimultului efemer si netrancendent conventiilor, dar care aspira la transcendenta pe baza inselarii constiintelor umane ca statui si vipuri de carton, piramide si edificiile absurdelor ambitii de marire si nemurire ale mortilor, povestile si faptele lasate mostenire urmasilor in existenta planetara. Daca samanta e rea nu asteptati vreun bine de la ea, nu-si face bine decat siesi, un  "bine" prin inselare sau jaful binelui celorlalti. Cand aud pe cineva ca imi vrea binele il intreb ce rau i-am facut de vrea sa-mi ia binele! Pastrati-va binele propriu si nu-l dati nimanui, asemeni fiului risipitor care cand a gestionat bine comoara vietii a primit mostenirea, era chiar comoara lui, propria existenta. Comoara existentei este propria comoara a binelui si o vom pierde daca consideram ca binele il luam de la altii indiferent ce conotatie dam acestui bine. Am cunoascut un tip care se plangea ca nu are energie si imi repeta destul de des asta fapt care-mi producea o explozie de ras necontrolat in fata ingnorarii mesajului pe care-l transmitea ca de fapt vrea sa ia de la mine energie fapt contestat de afirmatiile aspiratiilor si idealurilor lui inalte de intelepciune si libertate. Cand afirmi ce nu ai, afirmi scopul tau adevarat, actiunea ta inconstienta sau ascunsa. Afirmarea lipsei aste afirmarea actiunii acumularii , actiunea inconstienta sau ascunsa celorlalti semeni ca sa nu se poata apara de ea. SLABICIUNEA AFIRMATA ESTE O PERFIDIE! De obicei perfidia constienta se rafineaza si ascunde in spatele afirmarii celor mai inalte idealuri si promisiuni ca teluri. Nici o promisiune de dragoste sau prietenie nu poate fi sustinuta faptic pentru ca ascund actiunea prin care ni se fura. A fi constient de miscarile energiei proprii nu inseamna a ne razbuna pe cei inconstienti si dependenti de energia noastra, caz in care le "luam locul" si actiunea; insemna a le da constienta faptei lor prin iertare si reelevare a adevarului a ceea ce este , adevarul faptei care transcede totul, sau toate conventiile limitelor. Faceti ce nu puteti sa nu faceti!!! Iertarea este vehicolul spre dragoste si autovindecare, spre fapte bune noua si tuturor celorlalti semeni. Nu a fi iubit este ratiune in existenra ci a iubi  chiar daca nu ti se raspunde in reciprocitate.  Cand este reciprocitate este fericire, fericirea este naturala cand suntem in armonie cu natura umana, natura umana subtila o denumim ecologie planetara, este forta a carei manifestare o intuim si denumim ecosistem, ecologie. Revenirea la natura nu insemna revenirea la privatiuni si salbaricie ci revenire prin egologie la natura umana cocreativa. Suntem interconectati natural si nu este necesar sa ne legam sau interconectam  inca oadata, acesta dublare a interconecsiunii naturale a fiintei planetare este efemera si produce perturbari, conflicte si disfunctii, nu are existenta in sine si trebuie mereu intretinuta ceea ce ne consuma precum "civilizatia de consum". De ce convenim sa ne consumam semenii energetic sau substantial cand nu este obligatia naturii proprii? Ne justificam cu propriile fapte? Incalcam conventiile si nu putem sa nu o facem cand devenim constienti de bariera lor in calea propriei existente firesti. Invocam libertatea sau respectul dar nu ni le poate da altcineva!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu