21 iunie 2013

inertia

Inertia este calitatea materiei corporalizate  de a pastra o stare de repos  sau de miscare relativa.
Psihologic abordand acesta calitate o denumim complacere, calitatea de a pastra o stare psihologica sau de miscare de la una la alta , complacerea in  rigiditate sau fluiditate emotionala. Ca  materia corporalizata sa paraseasca o stare de repaos sau miscare , relative ambele, sunt necesare actiuni ale unor forte exterioare, in psihologie apar forte tot exterioare generate de si din circunstante. Un individ disperat daca castiga la loto starea sa de disperare dispare si se instaleaza alta mai fluida de preocupare a ce sa faca cu banii, grija. Indivizii ca si materia nu au libertate de miscare proprie , miscarea lor proprie este una inertiala sau amintirea miscarii anterioare.Creierul material privit, are o miscare interioara  (asemanatoare miscarii browniene a electronilor intr-un corp material in stare de repaos relativ) numita dialog interior si una exterioara ca impact al noutatii relevate de atentie. Prelucreaza interior amintirile si executa exterior modelele, proiectele. Nu poate face aceste activitati  simultan,  desi asa pare. Cand prelucreaza amintirile nu percepe exteriorul si nici nu face ceva acolo, este in starea de repaos relativ. Din acesta stare un stimul sau necesitate exteriora il poate scoate, o forta exterioara il pune in miscare exterioara relativa. Daca executa numai aceasta actiune exteriora ea este facuta perfect si complet cat tine potentialul fortei care a actionat din exterior. Ce se opune fortelor exterioare miscarii  creierului in sensul implinirii proiectului sau? In fizica se denumeste frecare si se opune miscarii date de impuls pana la consumarea lui si starea de repaos relativ se reinstaleaza. Psihologic care este acesta "frecare" care se opune miscarii in exterior a creierului? 

19 comentarii:

  1. Nu stiu. Frica ? (am mai gandit la: timp, creierele care se misca interior, lumea; dar astea nu sunt 'psihologice')
    Poti sa reformulezi te rog, poate aud ce intrebi.

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere
  2. Un corp in micare relativa datorata unui impuls exterior lui, dar mediul in care se misca prin "frecare' consuma impulsul si corpul reintra in starea de repaos relativ. Este o experienta simpla si evidenta a manifestarii inertiei prin calitatea cobservarii starii de repoas sau miscare relativa. Un corp in stare de repaos cand primeste un impuls tinde sa-si conserve starea si ca sa miscam un corp este necesara o forta de o anumita marime care sa invinga tendinta de a sta pe loc; dar odata ce se misca ,tinde sa conserve starea sau miscarea si o alta forta se opune consumand energia miscarii sau conservarea ei.In fizica este denumita "frecare" si intreb care este corespondentul psihologic al ei. Cu alte cuvinte ca sa invingem inertia unei masini in miscare punem frana, generand mecanic o forta de frecare suplimentara celei naturale a mediului deplasarii ei. Psihologic cum punem frana si ce este freacarea generata care se opune "conservarii miscarii" psihologice, sau dinamicii emotionale dupa dorinte.? de ex. : suntem suparati, nervosi , o stare psihologica care tinde sa se conserve; dar vine cineva neasteptat si ne aduce o veste buna referitoare la o evolutie viitoare incantatoare pentru noi; entuziasmul ne cuprinde , ne-am miscat din starea initiala , entuziasmul care este dinamic tinde sa se conserve ca stare de miscare spre un viitor fermecator, suntem plini de energia impulsului primit din exterior prin vestea buna, activi, gandirea scenarizeaza incattata consecintele viitorului incantator, fredonam, este o stare psihologica fluida, dar o forta de frecare se opune acestei dinamici. Cum o generam (punem frana) si cum o denumim procesul de frecare psihologic?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca e vorba de neincredere.. iar la orice "veste buna" apare mereu increderea, in posibilitatile care sunt (mai inainte crezute a fi imposibilitati)

    RăspundețiȘtergere
  4. Punem frana cu plansul de mila si frecarea o denumim nesimtire.

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere
  5. Neincrederea si nesimtirea sunt efecte ale procesului uzurii psihologice

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu stiu. Probabil din cauza padurii nu vad copacii. Chiar nu stiu. Probabil sunt atat de obisnuit cu forta asta de frecare incat ma identific cu ea si am ajuns sa cred ca face parte din mine.

    Postarea mi-a adus aminte de povestea in care ajuns pe taramul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte, pleaca la vanatoare cu arcul si urmarind un iepure ajunge in valea plangerii si a uitarii unde i se face dor de casa parinteasca si pleaca spre aceasta, pe drum constata ca lumea s-a schimbat, ca au trecut mai multe generatii de cand a plecat din ea, imbatraneste iar ajuns la palatul parintesc moare (doar atat imi aduc aminte din poveste). Parca povestea asta o vad zi de zi. De cand am auzit-o prima data povestea ma impresioneaza si nici nu o inteleg, imi pare tragica si lipsita de sens, dar cumva reala.

    G I L
    : - (

    RăspundețiȘtergere
  7. cand in viata unei personae egoul nu se mai identifica cu miscarea de intoarcere, batranetea sau apropierea mortii devine ceea ce e menit sa fie: o deschidere catre taramul spiritual. am intilnit oameni batranicare constituiau intruchiparea vie a acestui proces. devenisera radiosi. prin formele lor slabite licarea translucida lumina constiintei. soarele din toamna vietii, timpul unei reveniri tarzii acasa, timpul cand isi constientizeaza scopul interior, propriul drum spiritual.
    vazatorul orb sau vindecatorul ranit/ o mare pierdere sau dizabilitate la nivelul formei poate deveni o dechidere catre spirit.

    RăspundețiȘtergere
  8. Deschiderea catre spiritul viu al vietii asa cum este ea (nu cum ne-o inchipuim noi) intareste forma corporala ,iar cand energia ei depasesete o limita (zidul memoriei sau istoria personala si identificarea) nu se mai poate intoarce in "norul Atlas" sau complexul "Sisif". In acea stare de armonie si coeziune a intregimii fiintei forma tineretii este simultana cu intentia ei, dorinta. Fara identitatea istorica (ego-ul pervertit istoric interpretativ), comunicarea sau radiatia mentala a inteligentei fiintei respective capata sensuri si manifestari de neimaginat astazi dar care sunt prezente fara sa le "vedem". Batranetea are semnificatia originala de intelepciune prin experienta , dar experienta nu este obligatoriu sa conduca la intelepciune caz in care batranetea este degradare doar. Experienta este supraevaluata daca din strugurii ei nu stoarcem vinul nou si bun al itelepciunii Metafora vinului nou in butii vechi reflecta firescul inoirii corporale in simultaneitate cu stoarcerea noului vin al intelepciunii care nu poate fi decat simultana cu reflectarea corporala a noii viziuni si expresiei sale prin gandirea inotoare. Separarea celor doua expresii minte-corp este iluzorie. A gasi intelepciunea viului fara exprimarea ei in gandire corporal ca reflectare a inoirii mintii este doar o treaba pe jumatate facuta. Exprimarea ei directa si clara te poate crucifica social dar inoii corporal .metafora corpului in glorie a corpului de lumina, a renasterii spirituale si corporale. Corpul este un vartej de energii care se reinoiesc continuu, toate celule se reinnoiesc sau renasc in ciclicitatea lor ca o desfasurare-infasurare a potentialului expresiv concret. Gandirea pervertita sau credinta indusa istoric ne spune ca cu trecerea timpului imbatranim ne degradam corporal si corpul reflecta acesta gandire (credinta si experienta una sunt- unicitatea intregimii este pe fata, la vedere, insa justificarile idolatriei lasitatii , iresponsabilitatii, ascunde recunoasterea sau cunoasterea propriilor fapte.

    RăspundețiȘtergere
  9. Va spuneam ca "stan patitul" este mediocrul care din cucuie invata; unul din cucuie este batranetea sau obosela, obosela firesca a eforturilor irationale ale neterminarii sinelui propriu sau insuficientei propriei persoane directionate in sensul de a ne completa ,realiza, etc, (devenirea)cand suntem completi si realizati in spirit. Gandirea pervertita (fragmentata), conceptualizarea falsa a propriei fiinte prin identificari inconstiente fara responsabilitatea lor realizeaza edificiul degradarii, batranetea formala si obosela psihica, in zeci ani de zile de incapatanare si ambitii, asa de puternica este forta vitala a necunoscutului care ne regenereaza in timpul somnului sau deconectarii de la constienta falsului interpretativ,( sau perceptiei inconstiente a propriilor modelari mentale a sinelui propriu prin justificarile cu circumstantele si modelele timpului). Dar daca experienta devenirii a ce nu suntem ne-a condus la intelepciunea si constienta sinelui (intregimii sale imanente)la batranete, rabdarea si exprimarea acestei constiinte elevate in acord cu ea insasi ( a nu abjura) tot in timp ne conduce la un moment dat la fipsa risipirii energiei vii si libertatea nu este doar mentala ci corporala in simultaneitate intentionala a formei de ex[resie. Nu metodele conduce acolo nici exaltarile de factura psihologica ci incetarea risipirii, impecabilitatea comportamentala directa si justa in orice circumstante, sau exrpimarea cu consecventa a sursei interioare a intelciunii universale. Se mai denumeste aceasta atitudine " alasa pe dumnezeu sa se exprime prin tine" sau spiritul vietii. Vigilenta in acest proces este sa nu ne mintim singuri ca am ajuns si am finalizat procesul pentru ca istoria maestrilor, sau povestile desrpe initati, ne arata ca le -au trebuit unora si sute de ani pana au trecut prin zidul memoriei si au invatat sa folosesca creativ si liber posibilitatea fantastica a constiintei elevate sau intregimii ei fara spectacolul grotesc al autoafirmarii (remanenta magnetica a devenirii) Omul are capacitatea de a Transforma orice infrangere in victorie. Nu cereti dovezi ca doar moartea constiintei(neincrederea in viata si potentialul ei miraculos intrupat corporal ca om( containerul lui), cere! Cristos intrebat "ce sa facem" a raspuns la variantele rutinei pomenelor, rugaciunilor si posturilor dand constienta acestor procese: "daca postiti va faceti rau voua insiva; daca va rugati va condamnati; daca dati de pomana faceti rau spiritului vostru" Nu exista post sau lipsa alimenarii corporale care diminueaza expresia sa si nici mancare care diminueaza prin excese, exista constienta procesului universal al transformarilor si alimentatiei cu energie vie a expresiilor sale corporale care schimba atitudinea in fata "alimentatiei" si determina armonia ei in toate nivelele care una sunt de ex. nu poti crede in viata si sa te hranesti cu mortaciuni oricat de frumos si bine le-ai pregati daca nu pastrezi proportia procesului. Contradictia dintre libertatea ideatica si mancarea de carne ca ingradire a ei este falsa, dar mancarea carnii este in armonie in conditiile armoniei; un c unoscator al acestor armonii reflecta procesul prin tehnologia lui armonica foarte complicata care presupunea ca elemente simple (cele complicate care le face de nefacut pentru omul modern nu le povestesc), uscare, portionare milimetrica si mestecare de vro 40 de ori cel putin si ciclicitate foarte mare (cateva grame la cateva zile)La fel ca in tehnologie lucrurile folositoare prin dinamica lor sunt foarte complicate in esalonarea logica a simplitatilor componente pentru a obtine un rezultat eficient.

    RăspundețiȘtergere
  10. Reflectarea perceptiei intregimii esentiale a fiintei umane create in spiritul universului (nefacute de gandirea fragmentata sau exclusivista), este cunoscuta ca expresie " Eu Sunt ; energie totala (intreg potentialul viului) si totul (exprimarea lui). Acesta nu este meritul meu pentru ca exista dinainte de a exista eu. Nu este o expresie a persoanei mele ci a constiintei a ceea ce este, a semintei prime sau scateii din focul central care are lumina proprie si lumineaza expresiile spiritului creator, divin cunoascute ca nume de Crist. Daca vreti este un nume de familie al tuturor celor nascuti in constiinta sinelui si nu abjura asta. Va dati seama ca mantuieste constiinta de stupiditatea ignorarii propiului sine viu sau fructului pomului vietii. ("...iubiti pomul dar urati fructele, sau iubiti fructele si urati pomul..." ; consider acesta o exprimare a constientei atitudinii incompletitudinii perceptive si de constienta sau exclusivismului si neatentiei, lipsei de profunzime a percetiei sau a perceptiei inteligente in care relatiile sunt vii). Fac ce fac, gandesc cum gandesc dar, sunt simultan constient de excesul de explicatii si inutiliatea lui care-mi demasca o mare galagie pe care o fac , un zgomot mai mare decat este necesar trezirii unui prieten care m-a rugat candva s-o fac , precum si o disperare in fata faptului ca nu percep trezirea lui, trezire pe care intuitia spune ca este deja trez interior ca altfel nu ma-ar auzi de loc oricat zgomot as face. Prin urmare iertati-ma pentru mult zgomot pentru nimic.E foarte usor sa gresim ca ne-am obisnuit sa gresim si foarte greu sa iertam, pt ca nu putem uita si e bine ca nu putem, ca iertarea sa fie claritate si compasiune si nu o vorba goala a unei superioritati personale atotmangaietoare pe gusa orgoliului plangacios..

    RăspundețiȘtergere
  11. Spuneam ca perceptia si constienta unificarii interioare imanente a fiintei umane, mirabila samanta a expresiilor existentiale sau inima pomului vietii, poarta ca denumire sau numele de Crist. Dar denumirea este culturala, ii putem spune Buda, Nagual,Sublimul, sau altfel de denumiri culturale, sau ii putem da un nume nou pe care sa-l cunoastem doar noi cel care l-am denumit.Important este ca exista natural (fara efortul sau meritul gandirii personale ca fragment al sau )nu cum il denumim. Asa cum soarele este o scanteie din soarele galactic central nevizibil prima celula vie care s-a multi[plicat si diferentiat functional si in cele din urma a ajuns corp uman sau s-a incarnat (cuvintul incarnat)prima celula vie poarta in sine scateia vietii fara cauza de sine statoare iar multiplicarea si diferentierea funconala a ei, deasemenea. Ignoranta este procesul contestarii acestei perceptii inteligente prin justificarea cu consecintele acestui proces. Asa numitul cerc vicios este in gandirea comparativa si intepretativa numita gandire abstracta. Exista in perceptia si conceptiile noastre o gandire practica sau stiintifica si una abstracta. Cand nu cunoastem, abstractizam ceea ce percepem si apar concepte si idei invizibile.Cand cunoastem, folosim, si apar rezultate vizibile. Cand gandirea este clara nu mai exista abstarctii si concreteti , ceea ce este abstract este la fel de concret ca si ceea ce este vizibil si foloseste sau realizeaza si aduce in vizibil si abstractul sau ceea ce nu se vede; un exemplu este abstractiunea telekineziei care poate deveni vizibila prin realizarea ei ca posibilitate a manifestarii umane. Nu este miraculos ci stiinta miracolului lui a fi. Noi credem ca gandirea abstracta este spirituala , sau ca trebuie sa gandim abstract ca sa evoluam si suntem considerati filosofi adica utopici. Prostia te coboara la nivelul ei si te bate cu experienta. Morala la fel te coboara si bate cu moralitatea. Gandirea ca proces total in insasi ratiunea ei este concreta si pragmatica ,punctuala in realizarile ei, in exprimarile ei, chiar daca nu vedem asta.A gandi direct si punctual este dinamic, dinamica pe care imprastierea atentiei nu poate sustine si mintea oboseste. pauza pentru meditatie (cel putin autoreflectare) este functionala si obligatorie pentru sanatatea procesului gandirii.

    RăspundețiȘtergere
  12. Vorbeam de denumiri culturale sau folclor local. Intr-un folclor indepartat in timp de ignorarea lui denumirea semintei umane si a radacinilor sale cu care una este era denumita Om. Om era rostirea exterioara a sunetului interior al respiratiei So-Ham, o rostire eliptica a unui sunet interior complet. O varianta culturala Om era rostire sunetului interior al respiratiei AUM. varianta om era rezultatul faptului ca vocal se straduiau sa reflecte sunetul nevocal, perceputal, al procesului. Procesul respiratiei asimilat procesului existential a facut pe maestrii (ZeN) sa prelugeasca expiratia la pana peste 5 minute si astfel treceau proba apei in care erau scufundati 5 min in apa si trebuiau sa fie scosi vii; ceea ce unui ignorant peste doua minute de scufundare produceau moartea. Alte cai de prelungire a procesului expiratiei asimilat expresiei existentiale individuale au fost practicate cu realizari spectaculoase. Intre respiratie si bataile inimii este un raport de 4. Prin ritmul controlat al respiratiei se potolea bataile disfunctionale ale inimii produse de panica. Raportul de 4 se pastra: respiratie agitata batai de inima agitate; potolind respiratia potoleau inima. Oamenii linistiti traiesc am mult iar cei stresati mai putin ,respiratia si bataile inimii lor sunt accelerate sau decelerate in cazurile de nevroze si apatie. Unificarea inimii cu inima (care nu este spatiala, localizare) este simbolizata pe hartile energetice ale culturilor asiatice ca locul spiritului sau izvorului vietii nesecabil in dreptul inimii corporale, locul armoniilor, locul lipsei de arme si conflict ,locul iubirii. In cultura vedica toate exprimarile incepeau cu cuvantul Om si erau la timpul prezent singular ca expresie a inaltei perceptii si claritatiii ei. Din acesta perceptie s-a nascut folclorul unicei surse a tot ce este; Om ! Folclorul poate fi contestat sau diversificat narativ, interpretativ , analitic si sintetizat, comparat sau cantarit, insa perceptiea faptului nu. Cei care percep sau au perceput faptul cand sunt ascultati da impresia ca vorbesc la fel sau ca se copiaza unul pe altul; in fapt copiate sunt doar denumirile cuvintele, perceptia nu poate fi copiata, doar traita direct si intens prin comuniune . Comuniunea nu poate fi folclorizata deoarece cuvintele sunt irelevante ei.Povestile comuniunii nu exista; comuniunea sau unificarea nu este trecut sau istorica. Fibrele nevazute care ne tin impreuna individual si colectiv , planetare sau galactic nu sunt istorice sau localizate temporal sau spatial.

    RăspundețiȘtergere
  13. frate / sora Anonim, iti multumesc pentru postare care m-a facut sa mai reflectez la poveste. Asadar chiar gasit / descoperit taramul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte (taram care nu este lumea), obiceiurile / rutinele lumii nu au loc in el, si mentinute aceste rutine intorc inapoi in lume. Valea se cheama a plangerii si a uitarii (e o groapa psihologica) deoarece uitarea semintei divine duce la aparitia lumii cu rutinele ei psihologice care duc la plangere. Faptul ca au trecut generatii dar tot imbatraneste releva ca lumea nu s-a schimbat si duce in continuare la moarte. (scriind acestea ma arat cat de ipocrit sunt - cica nu inteleg povestea, etc.; inca o data multumesc Anonim). Lumea si rutinele sunt dinainte de aparitia lui in ea si sunt cu el chiar de la inceput, iar in momentul in care vede cu cine seamana (scanteia divina - tinerete fara ... de moarte) se bucura, dar cand se identifica cu rutinele care nici nu mor (in lume au trecut generatii dar tot e moarte) si nici nu se vad (ca daca s-ar vedea poate ar renunta la ele) indura moartea. Cat despre batrani, faptul ca lumina constiintei este in ei arata ca Viata este taramul spiritual iar despre moarte, moartea-i moarte ca de aia fug toti de ea (inclusiv eu) ca dracu de tamaie.

    G I L
    : - |

    p.s. postarea asta am scris-o in caiet asta noapte dar din motive de tehnica, timp si conjunctura abia acum o postez.

    RăspundețiȘtergere
  14. Si pana la urma cum punem frana si cum denumim frecarea ? Mai meditez ca tot nu sunt lamurit.

    G I L
    : - |

    RăspundețiȘtergere
  15. Dupa mine, frecarea consta in vederea proiectului de implinit prin prisma unei imagini fixe, ceea ce-l "aduce" in ea, luandu-i curgerea si instaland astfel indoiala si frica (din incercarea de a implini imaginea despre el, care e moarta). Daca elimin imaginea, indoiala si frica nu mai e, proiectul poate decurge firesc in sensul implinirii lui. Vad ca motivul pentru care privesc prin prisma unei imagini e atasamentul de ea, ce releva o solutie -detasarea de ea; obisnuinta de a fi atasat de o imagine /viziune despre realitate (care da o comoditate psihologica si o senzatie falsa de control) observ ca ma face sa incerc sa "bag" /sa reduc imensitatea perceputa, la o idee fixa. Idee care fie o preiau din mediul in care ma aflu si o trag peste mine ca pe un fes, fie o plasmuiesc pe baza informatiilor sau a experientelor acumulate, ce duce la premeditari de genul "asta n-are cum sa mearga, e prea greu, sau e prea putin posibil, mai trebuie ceva, etc.". In oricare caz, dupa mine viziunea aceasta vie, neinterpretata sau nealterata de prisma sau filtrul unei idei, e "frana" reala, care de fapt arata ca nu e nici o frecare decat intre 2 interpretari "opuse" ale unui lucru/ a imensitatii spiritului, care nu are si nici nu a avut vreodata vreo problema.

    RăspundețiȘtergere
  16. Dinainteascultarea! blocheaza orice initiativa Cristi!Confirmitatea cu structura unei manifestari trecute.(ex;"fara bani poti face ceva" blocheaza orice initiariva prin punerea unei conditii actiunii tale)
    Pentru tine Gyl iti reamintesc expresia constiintei lumii ca relatie "cine a cunoscut lumea a cunoscut un cadavru si pentru cine a cunoascut lumea ca un cadavru, lumea nu mai este demna de el." Lumea e o relatie multiplicata ; relatia omului cu lucrurile si cu fiintele. Rel de folosire reciproca, folosesti masina si ea te foloseste pe tine, folosesti partenerul si el te foloseste, etc. Rel de folosire implica controlul deplin al lucrului. Evidentele spun ca nu poti controla aproapele ca fiinte ci doar ca obiecte, mecanisme. Lumea iubirii este lumea relatiei de delicatete, Respect, apreciere si daruire atentie in care nu eu este pe primul loc ci partenerul fiinta sau mecanism. Aceasta atitudine iti concentreza energia pe faptele tale nu pe tine si faptele sunt complete si armonice cu conjunctura. Feed-back-ul acestui gen de exprimari complete a tale prin fapte si actiuni in relatii este reflectat prin corp. Fiecare fapta fiind completa este terminata si ca atare mintea nu ramane impovarata de terminarea miilor de lucruri incepute si netermionate sau incomplete, atentia libera de a face este atentia neseleciva care releva adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna si relatia ci tine- profunzimea perceptiei. Din profunzime vin raspunsurilor noi sau inspirate, optime in circumstante. Se spune ca daca alegi binele tau si alegerea este corecta atunci alegi binele tuturor. Paradoxul este ca partenerii conjuncturilor anterioare se supara desi alegerea ta este si binele lor. Noi existam in relatie si fara relatie existam doar teoretic sau in sine ca potential nexprimat. Cand vezi lumea ca pe un cadavru si finalitatea tuturor actiunilor din lume ca feed-back asupra ta vezi inutilitatea folosirii reciproce si abandonul ei nu se poate decat in comunitate. Izolarea "spirituala" nu este insingurare sau retragere intr-o cetate in fata lumii pentru ca va fi cucerita. Atentia la relatia prin care te exprimi este mai folositoare. Mintea a creat un infailibil sistem de aparare a egoului si cea mai buna varianta este atacul , violenta iar varianta cea mai subtila este cea psihologica care nu este la vedere. Un om temator este violent.

    RăspundețiȘtergere
  17. Vigilenta! Nu uita Gil ca "lumea" e o imagine in gandirea ta, a gandfirii tale. Totul este la vedere sau informa gandita. Abstractiile noastre in comunicare sunt mesura incapacitatii de a intelge asta.Inteligenta creatoare pune in foma gandita sau vizibila adevarul tuturor lucrurilor.Abstractiile si interpretarile noastre sunt emanate de dorinta de a cunoaste "cum". Adica in loc sa privim adevarul a ceea ce este il scormonim si acesta scormonela conduce la interpretarea lui ca a fi "de aia sau de ailalta" si arata tentinta de a lua locul creativitatii dominand-o ca pe un obiect. Explorarea conduce intotdeauna la tine, exploratorul, la atitudinea ta a carei desfasurari faptice la vedere explorezi. DACA schimbi atitudinea schimbi lumea sau perceptia ei, viziunea ta asupra lumii sau aportul tau in lume; dar nu vei domina lumea ca totalitae exprimata, gandita ci doar vei fi stapanul tau. Poti tu sa nu reactionezi la provocarile lumii? Viziunea proprie in care traiesti fara justificari, sau personajul din istoria personala, atasamentele tale , nu te lasa. Personajul e atasat de permanentizarea sa, inconstient sau da, pentru el terminarea povestii este sfarsitul lui si ca atare spectacolul, chiar dureros, trebuie sa continue. Fara povestea lumii existam? Posibil dar nu stim cum si asta ne sperie caci dinainte sau premeditat vrem sa cunoastem, nu dam ciora din mana pe ... . Am murii ca dacii zambitori si bucurosi daca am stii ce este dupa aia. Necunoscutul nu poate fi distrus; este garantul libertatii esentiale.Poate ca vezi altfel indicatia cu "pomul cunoasterii binelui si raului" "Daca Soarele e raul atunci pregatestete de arsuri.." Preconceptia sau premeditarea sau dinainteascultarile nostre sunt (ca proiectii,emanatii ale gandirii) surse sau semintele experientelor.

    RăspundețiȘtergere
  18. Punem frana prin separare-fragmentarea gandirii si se cheama shizofrenie.

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere