viitorul intotdeauna suna bine

 Este trairea fiintei libere in fata reactiilor la propriile greseli.

Chiar daca greselile sale sunt reflectate de comportamentul "circumstantial exterior" al celor din prezenta sa. sau de urmele (amintirile) faptelor gresite.  Nu cred ca suntem "inapoia" faptelor; le percepem "exterior" dar cauzele secunde sunt percepute 'interior".Semintele faptelor ideile si consecintele lor, actiunile proprii sau nu, coincid si sunt simultane in perceptia noastra. Rezonanta ideii (imaginii) este circumstanta.personala. se spune ca daca Soarele e rau, atunci pregatestete de arsuri de gradul trei; "trei ", pentru ca arsura este consecinta ideii si actiunii sale, nota in catalogul fiintei, arsura devine urma si amintire violatoare pe care o atribuim fiintei si nu ideii gresite. Experienta confirma ideea si ideea confirma apoi o identitate istorica; m-am ars, sau sunt cel ars de soare, am experimentat personal ideea.. Exista un soare exterior si unul interior si daca caldura lor este datatoare de viata prea multa poate arde si face scrum fiintele.Bunul simt se dovedeste a fi garantul existentei nepervertite  si expresia armoniei in comuniune, in existenta. Se spune (dinainteascultare) ca daca esti numai bun sau numai rau vei avea o viata scurta pe acesta planeta a armoniei si comuniunii. Binele si raul sunt consideratii subiective ale subiectului inconstient de sine. Asta nu insemna ca un astfel de subiect nu poate sa se pozitioneze intro parte sau alta si faptele sale sa reflecte pozitionarea sa. Faptele numai bune sau numai rele 'devin " obiective pentru observatori si le reflecta ca fatalitate. Reflectarea sau raspunsul automat al memoriei de dupa evenimente 'devine" activitatea creierului care cprporalizeaza reflectarea cu consecinte devastatoare pentru corpul individului. A trai inapoia evenimentelor nu este traire ci raire, esti rau cu tine insuti justificandu-te cu obiectivitatea si fatalitatea faptelor consumate deja. A trai inaintea evenimentelor nu insemna a le premedita ci a lasa spatiu liber de exprimare armoniei , omogenitatii si coeziunii a tot ce este. premeditarea apartine memoriei deci reflectarii istorice. Cine nu cunoaste istoria este condamnat  sa o repete, cine o cunoaste gresit , e condamnat pur si simplu sa repete cunoasterea gresita.. Daca nu cunosti istoria repeti o istorie manifestata deja si poti ajunge la constientizarea ei, dar daca  cunosti o istorie gresita repeti greseala, repeti o istorie imaginara pervertita de interpretarile istoriei sau reactiile, refuzul istoriei tale. Din acest motiv suntem asa de incrancenati de arheaologie si trecut dar trebuie sa intelegem ca istoria cunoascuta este reflexia interpretarilor faptelor petrecute prin prisma istoricilor. De regula scribii care consemnau istoria o interpretau prin prisma intereselor mai marilor vremurilor, cezarilor respectivei epoci, sau intereselor multimilor participante la manifestarea ei. Consemnarea faptelor propriu zise fara filtrul idealurilor personale este dificila de aceea se cauta dovezi obiective , materiale dar si acestea sunt interpretate vazute separat de contextul larg al ideatiilor vremurilor trecute. Cunoasterea directa a istoriei personale este rememorarea ei (retrairea, rairea), si se face direct cu mintea rememorarea faptelor prioprii si a circumstantelor lor pana se realizeaza relatia dintre ele, atitudinea fixata a subiectului in ircumstante, reflectarea lor. Din moment ce istoria personala sau colectiva este greu de cunoscut indirect prin povestire si implica retrairea amintirilor (repetitie) in simultaneitatea prezenta, istoria umana este prezentataca povestea creatiei si facerii, o altfel de istorie raportata la cea oficiala si obiectivata de probe arheologice si stiintifice Acesta istoriue a fost catalogata intotdeauna ca subiectiva si ideatica neconfirmata de faptele istorice obiective si asa si este din moment ce nu este in perceptia noastra obiectiva ci in cea subiectiva si directa prin comuniune. Se spune ca sa nu abandonam simtamantul comuniunii indiferent ce perceptia obiectiva ne confirma, adica contrariul. Simtamantul izolarii individului uman si al inutilitatii si nedemnitatii sale este consecinta acestei 'uitari", sau abandonari.impreuna nu este o suma ci o calitate intrinseca existentei fiintei uamne, o unicitate perceptiva direct.Retraim, rememoram istoria cunoscuta sau gresit cunoscuta si o repetam manipuland cunoasterea obiectiva sau stiintifica, sau cunoasterea unei false istorii. De aceea viitorul suna intotdeauna bine , este trairea directa a libertatii fiintei, sau expresia cunoasterii directe a frumusetii si tineretii in fiinta eliberata de povara trecutului pervertit de cunoasterea istorica gresita. In toate miturile popoarelor exista povestea unei istorii in care la un moment dat omenirea a luat-o intr-o directie gresita , asa zisa cadere din rai, unde raiul era simbolul existentei in adevar, in cunoastere, in stiinta, istoria neprvertita de interpretarile interesate si care facea posibila o expresie sociala de nemaiintalnita frumusete si creativitate. Acesta este viitorul real  ca reflectare si rememorare al inceputurilor istorice aflat in memoria profunda si a carui amintire ne provoaca atata nemultumire in fata prezentului istoric pervertit, sau starii de hipnoza a gandirii inconstiente de adevarul sau. Viitorul intotdeauna liber prin capacitatea creativa, inoitoare a fiintei si societatii sale. Pentru mintea universala nu exista cunoastere mai multa, ci cunoastere si libertatea necunoscutului. Astfel a fost catalogata ca atotcunoscatoare. Stiinta este ratiune in manifestare si tot ce este stiinta putem manipula.dar pentru asta este necesar sa eliberam stiinta de falsurile informationale referitoare la fiinte si istoria fiintei nescrisa inca. Viitorul rescrie istoria fiintei asa cum este ea si acesta stiinta suna bine."Inapoi" ca si concept ne pozitioneaza in urma evenimentelor si asta ne innebuneste,( nu este o pozitionare buna in propria constiinta). Dar "inainte" nu implica premeditarea  sau proiectarea evenimentelor pentru ca proiectarea lor apartine memoriei care nu poate decat sa repete sub forme diferite aceleasi atitudini.A fi inaintea evenimentelor conduce inevitabil la a fi in comuniune de unde evenimentele sale se manifesta fara filtrul trecutului cunoscut gresit sau nu, fara filtrul unei identitati formale si false. Expresia comuniunii desi este in perceptia noastra nu apartine memoriei sau nu o cunoastem personal (nu este in memoria de lucru ca interfata sociala) si a acorda libertate de expresie  propriei fiinte necunoscute este smerenie activa. Smerenia reala este un vehicol spre trairea comuniunii de facto a fiintei umane si din acesta traire se nasc actiuni necunoscute, inoitoare ale fiintei si societatii ca expresie colectiva in comuniune. De aceea spun ca nu exista cale , trairea e unica cale si este strict individuala , nu poate trai altcineva in locul nostru comuniunea sau cunoasterea unei istorii gresit percepute in care lipseste ca motor , sursa,  fiinta proprie, simtamintele umane. Viitorul mai este denumit si Virtutea fiintei, care implica neabandonarea de sine sau lipsa tradarii de sine. Cunoastem tradarea dar nu cunoastem lipsa ei. povestea tradarii de sine este relevat in povestea gradinii Ghetimani cand sf. Petru intrebat daca il cunoaste pe Isus a spus ca nu, ca daca face parte dintre urmasii sai , a spus ca nu; erau trei intrebari in raspunsul carora Petru a negat propria cunoastere si apartenenta, pana la cantatul cocsilor sau rasaritul soarelui constiintei sale. Pe Isus a tradat sau pe sine, propriul sau "eu sunt acela"tradarea este si cand intrebati in copilarie "cine a spart cana", raspundem automat " nu eu". Teama e sursa tradarii de sine, teama de consecintele faptelor nostre, dar ca sa scapam de teama este necesar a fi atenti si sa nu repetam greselile istoriei gresit cunoscute si fara Virtute (viitorul claritatii mintii si  sinceritatii in fata propriei constiinte sau spirit) este imposibil. "Las-o asa, mergi mai departe" este indicatorul de pe soseaua evolutiei in propria constiinta campul intregii stiinte. Asta insemna 'ramai atent" la ce este si lasa  inapoi cea fost. Traind in amintiri sau inapoia evenimentelor traim in "umbra ", umbra trecutului in care este confuzie si raceala. a trai in comuniune nu implica idei comune ci atitudinile si simtamintele comuniunii, traim pentru si nu impotriva. Starea de gratie este starea de indragostit in care persona ta trece pe locul doi si faptele tale sunt pentru impartasirea din prezenta si potentialul tau fiintei iubite fara reguli si fara limitele meschinariei sau fricii de a nu pierde, este starea de delicatete si gingasie din relatia traita. Este si inteligenta pentru ca iti faci bine prin asta. Cadem din rai cand ne ingrijoram si abordam meschin prin a poseda si a domina crezand ca faptul ca iubim ne da drepturi si privilegii asupra fiintei iubite. a iubi este un dar care nu implica conditionarea meschina a reciprocitatii. Noi nu putem face perfectiune dar o putem trai. Iubirea e perfectiune. Noi nu cunoastem toate lucrurile pe care le avem dar stim sa le folosim. In fata iubirii suntem inocenti si inocenta lasa liber spre ezprimare simtamantului miraculos. Stiinta este miracol si iubire prin imensitatea formelor exprimate.Senzatia ca nu iubiti este data de atasament, de legarea de o idee despre ce insemna si cum se iubeste, sau cum esti iubit. "Dezlegandu-ne de idei" vom percepe iubire in toata frumusetea ei inexprimabila si care ne lasa libertatea in a o exprima  fara o epuiza vreodata. Iubirea nu are varsta, nu este timp sau vremuri, nu este o idee, este ceea ce este cand noi suntem. Noi existam in relatie, fara a fi in relatie nu existam ca expresii individuale umane; iubirea este relatia prima si ultima pe care nu o putem pierde sau castiga dar careia putem sa-i intorcem spatele caz in care amintirea ei ne nefericeste. Am auzit un prieten care era revoltat la maxim pana la violenta extrema de faptul ca s-a pierdut pe sine; disperarea pierderii era asa de frusta incat nimic din cel inconjura nu mai il satisfacea. A fugit de lume, s-a retras in compania naturii si animalelor, dar nu s-a regait pe sine; a revenit in lume dar tot nu s-a regasit; s-a abandonat experientelor sexuale neingradite , in manipularea psihologica a sentimentelor promitatoare, dar nu s-a regasit pe sine. Si nu avea cum sa se regasesca pana nu intelegea care era atitudinea sa cand nu  simtea ca s-a pierdut. Orice poveste si explicatie este fara rost, pune paie pe focul disperarii  pana cand exprimi iubirea fara sa o invoci ca drept si privilegiu relatiilor tale.Iubirea nu este un privilegiu personal, este darul tau cu care privilegiezi propria prezenta cu expresia sa. Iubirea nu este nici responsabilitate nici datorie, este un har pe care ti-l acorzi tu tie insuti. "Cel iubitor" a fost intotdeauna perceput ca "cel haruit de Dumnezeu" Daca astfel am fost haruiti de izvorul vietii, acest har nu-l putem pierde nici dobandi. Eu Sunt este neconditionat de circumstante. Fara iubire nu exista libertate si reciproca e valabila. Viitorul suna intotdeauna bine , este intotdeauna liber, spatiul de exprimare neingradita a iubirii. Nu trebuie sa ne diminuam expresia ca sa fim impreuna cu suferinzii din lipsa iubirii; da-i omului ce n-are caci ce are isi da singur.A fi impreuna in suferinta inseamna a nu fi in comuniunea iubirii , unica comuniune recreativa si cocreativa. Comuniunea in iubire este 'oferta" viitorului pe care o exprimam sau o refuzam de dragul amintirilor lipsei. Iubirea nu cere sacrificii pentru ca este completa, o intregime de sine statatoare ca si planeta Pamant, este chiar 'pamantul" pe care puteti  construi, propria creatie. In iubire nu exista lipsuri, lucru evident pe planeta pamant.Lipsa este inductie hipnotica a maimultului conceptual. Iubirea nu judeca, nu compara, nu catalogheaza, nu analizeaza nici nu sintetizeaza, asa a nu aveti in fata cui sa va considerati nedemni sau inferiori, privigiliati sau superiori, urati sau frumosi,  inteligenti sau nu. Judecata si condamnarea sinelui apatine individului, sa nu mai dam vina pe dumnezeu ca nu ne judeca si nici nu ne condamna la moarte pentru pacat sau greseli repetate. Suntem sau nu mantuitorii propriului sine, faptele ne apartin si transced trecutul. Povestiele romanesti si din toate culturile sunt povesti initiatice sau revelatoate a adevarului fiintei umane Este povestea balaurului cu 7 capete, in care daca taiai unul cresteau alte 7 in loc. Este o metafora a celor 7 chakre sau glande ale corpului uman atunci cand ele lucreaza diferentiindu-se unele de celelalte si sunt in conflict si exclusiviste unele fata de altele; fiecare creeaza propria realitate diferita dar aceeasi. Mai este metafora celor 7 inimi ale calului cu care Greuceanu fugea de muma padurii. Calul cu o inima, cu doua, etc, nu reusea sa-l scape prin fuga. Este metafora corpului uman in care cheakrele lucreaza impreuna ca o singura inima. Este inima instinctului, inima miscarii sau actiunii fara timp, instantanee, inima vointei, inima spiritului, inima comunicarii auzului si exprimarii, inima vederii imaginatiei, inima libertatii. Sunt radiatii diferite dar interconectate , energetice si fiziologice, sfere in sfere esalonate pe verticala formal si vibratii care se reflecta reciproc si autoconstientizeaza prin reflectare reciproca. Instinctul este in sfera miscarii, si se reflecta in vitaliate si forta corporala; miscarea e in sfera vointei si este simultana cu ea; vointa e in sfera constientei, constienta in sfera simtamantului, simtamantul in sfera exprimarii, exprimarea in sfera imaginii si vederea in sfera libertatii sau intelegerii (luminii). Lumina sau intelegerea vie este sferosfera totalitatii corporale, corpul emana lumina, mintea nu mai traieste in umbre sau amintiri, corpul nu mai are umbra (la propriu); este corpul in lumina, expresie completa, liber de orice conditionari indiferent de circumstante Lumina vie ne sperie ca nu "stim' de unde vine. Este lumina mintii sanatoase in corp sanatos;( mai bine spus al corpului sanatos in minte sanatoasa). Acest viitor este consecinta procesului de vindecare planetara a constiintei care se intampla azi! Din moment ce a inceput, se va sfarsi, iar acest sfarsit al lumii cunoascute nu este "sfarsitul catastrofic al lumii" ci renasterea fiintei lumii,  trezirea dintr-un somn adac plin de cosmare. Ceea ce scriu este buzduganul aruncat de zmeu in poarta casei sale ca sa-si anunte sosirea. Nu eu fac asta ci ceea ce fac este consecinta procesului care se desfasora inca nevazut direct ci doar prin consecintele "nefaste" trecutului care se dizolva ca si intunericul la rasaritul soarelui. Nu va imaginati idiotii de genul nemuririi si atotputerniciei ca veti trai in propria inchipuire ca si pana acum. Ramaneti inocenti in iubire ca porumbeii si intelepti ca serpii; (acestia din urma fiind simbolul rezonantei complete cu vibratiile unicitatii planetare in transformare) .Inteleptii recunosc ca se uitau in sus in loc sa se uite la piciore pe unde calcau, la adevarul a ceea ce este fals si la adevarul ca adevar adevarat. In incheiere vreau sa reamintesc cateva din gandurile lui Brancusi :"Iubirea cheama iubire si ea. Nu este important sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu putere si toata fiinta"
"Glasul speciei de iubire este motorul care nu se vede si nu se aude, motorul palpabil si vizibil se pare insa a fi elanul spre absolut si unificare"    { datorita denaturarii sensurilor originare ale cuvintelor  ma simt dator sa reamintesc ca absolut are sensul de libertate, miscare cu toate gradele de libertate, sau 'fara legaturi"; iar unificarea  are sensul simtamantului unic al comuniunii si nu al insumarii de fragmente.}.