Credinta este increderea in ratiune si universalitatea verbului. Increderea oarba este superstitie si nebunie.
Imi amintesc de povestea unui prieten care a mers sa sustina un interviu pentru angajare. A fost suspus unui sir interminabil de intrebari referitoare in primul rand la "cum este el' si secundar la ce stie sa faca. Stanjenit de intrebari el spuse ca este un om obisnuit. Spre surprinderea lui raspunsul provoca o mare agitatie si o concentrare a atentiei intervievatorilor aspura sa. A inceput sa se scuze ca nu este un intelept si ca nu are idealuri inaltatoare, ca este un om obisnuit ca toti oamenii obisnuiti si fara importanta pentru ceilalti decat prin prisma a cum pot fi folositi. I s-a raspuns ca 'un om obisnuit este foarte complex si imprevizibil" si ca ei doresc sa stie daca este capabil sa le dovedesca fidelitate in cazul in care este angajat. Revoltat , prietenul meu ( ca doar nu dorea sa se insoare cu firma) le spuse ca sunt inconstienti, ca nu doar el trebuie sa le demonstreze ceva si ca de fapt el sondeaza daca ei sunt in stare sa-i castige respectul si increderea in capacitatea firmei de a se comporta demn cu angajatii. Ca de fapt el nu cauta "de lucru", ci o firma care sa-i merite efotul si cunosterea lui pusa in slujba intereselor ei si sa nu fie tratat ca un mecanism asa cum mai "patise" : era respectat cat realiza sarcinile dar la plata muncii nu, amanandu-se nejustificat; ca a mai avut experienta in care prin munca sa firma a castigat enorm dar cand sa-l plateasca l-a dat afara cu scuze mincinoase si amanri nederminate temporal clar pentru plata muncii sale. Doar dupa ce i-a amentitat ca da foc firmei care vrea sa-l insele s-au grabit sa-l plateasca. Mi-a recunoscut ca era constient ca povestindu-le aceste intamplari isi reteaza sansa angajarii dar ca isi facuse deja o impresie despre perversitatea angajatorului; perversitate demonstrata de cat de 'incantati" s-au aratat si cat de "dragut" i-au promis ca va primi prin posta angajarea. Noi nu existam social pana nu "demonstram" ceva. demonstratia rapacitatii, violentei sau fidelitatii (supuerii oarbe), demonstratia talentelor si harniciei, cunosterii sau disponibilitatii la programare. Demonstratia a devenit conditionarea conditiilor de care te poti bucura sau la care ti se refuza accesul. Fara conditionare nu te bucuri de 'conditii" civilizate. Ni se ofera "toate conditiile" daca demonstram acceptul modelului social. Avand totate conditiile avem si taote conditionarile. Verbul " a conditiona" generat de "daca"(suspiciune) are lumea sa completa, lumea diversitatii sale de expresie unica. Lumea suspiciunii se confirma simultan cu existenta sa continand toate 'motivele suspiciunii" posibile ca fapte. Cu alte cuvinte cand esti suspicios ai toate motivele sa fii, nu te amagii. Se spune ca daca vrei sa clatini "stancile' si sa le sfarami , baga o suspiciune inauntrul lor, fa-o sa se indoiasca de taria ei, dupa aceea are toate motivele care o vor demola, autodemolandu-se. Noi traim experienta suspiciunii care isi contine motivele. In aceasta experienta daca nu esti suspicios ti se va demonstra ca esti naiv sau victima a lipsei de suspiciune si victima increderii nemotivate in aceasta lume. Ma intreb daca exista lumea increderii care-si contine toate motivele?.cred ca la acesta lume se refera expresia de "lumea lui Dumnezeu" O prietena imi demonstra ca matematica contine in teoria sistemelor intelegerea faptului ca daca doua sisteme nu sunt compatibile si sunt obligate sa stea impreuna se vor demola in reciprocitate. Evident ca matematica nu vorbeste de morti ci de vii caci sistemul increderii demoleaza sistemul neincrederii si reciproca e valabila. Asa inteleg "limitele lumilor" ca necesitati existentiale pentru ele. Ruperea limitelor si amestecarea lor nu este semn de intepciune. Gaurile de vierme, portale,etc, care simbolizeaza trecerea prin limite dincolo de ingradirile lor nu sunt neaparat garantia evolutiei ci pot fi garantia extensiei obisnuitului acolo unde este de neconceput, iar demolarea lui nu este eliberarea de conditionari si conditiile lor. Libertatea si-o recunoste fiecare in propria lume si o transforma ; nu fuge la de-a gata care nu exista pentru fugari. Psihologic vorbind, "lumile astrale' nu sunt lumile libertatii ci ale conditionarilor inconstiente ale mintii. Constientizarea conditionarilor nu are ca scop demolarea conditiilor, ci eliberarea constiintei pentru a se misca libera in ele. Un maestru compara lumile astrale cu "un trandafir cu tulpina foarte tepoasa si un sarpe otravitor incolacit de ea"; daca vrei sa-l culegi cel putin te intepi daca nu esti muscat de sarpe. Lumile astrale sunt lumi imposibil de conceput si daca ceva nu poti concepe nu poti foflosi, este inutil, iata de ce stiinta spune ca infinitul nu poate fi folosit si nu il ia in calcule. Noi nu sa distrugem folosirea avem necesitate ci sa o aplicam acolo unde este utila, in domeniul lucrurilor si instrumentelor, sa o abandonam in domeniul inutilitatii sale, disfunctionalitatii sale, cel al relatiilor dintre fiinte unde doar iubirea neconditionata in manifestare este utila. M-am exprimat in termeni comerciali pentru ca acest limbaj este curent dar ineficient in lumea increderii. Paradoxul opusului increderii si folosirii (controlului,neincrederii) poate fi coroborat cand distingem clar domeniile de functionare. Dar nu va amagiti; cand in relatia cu o fiinta , acesta doar folosire cunoaste; tratati-o ca pe instrument ca asa se autotrateaza in relatia cu voi si nu este responsabilitatea si nici capacitatea voastra de a o modifica sau transforma, este doar responsabilitatea ei. Un intelept recunoscut de lume spunea ca 'pe un om vulgar (referindu-se la vulgaritatea de a trata oamenii ca pe instrumente), sa nu-l lasi mult timp in compania ta pentru ca ti se va urca in cap; mai intelept este sa eviti compania lui" Acelasi mesaj l-am descoperit in "Flautul tacut" cand prima proba era maimuta la care nu trbuie sa te intorci cu spatele ca te omoara. Ce sa facem daca lumea crede ca ne tragem din maimute, ne comportam ca atare si compania nostra da batai de cap inteleptilor care sunt obligati sa nu isi piarda vigilenta in prezenta noastra. "Pare" o gluma dar nu este asa cum pare a fi; "in gluma se spun cele mai serioase lucruri'.
Spuneam ca senzatia este viata corpului senzorial prin orientarea atentiei spre trecut, cunoscut; ca sentimentul este viata sufletului sau virtutea si orientarea atentiei spre viitor.si ca asentimentul sau acordul este viata spiritului sau ratiunea care guverneaza elegant prezentul ( providenta) armonizand necesitatea trecutului cu exigentele viitorului sau dorintei.. Din aceste observatii putem spune ca atentia este creatorul acestor forte prin orientarea si calitatea ei si ca am avea trei feluri de atentii. Asa "pare" dar descoperim ca punctual este doar o atentie orientata sau nu pe o directie. Atentia neorientata o numim neselectiva, este linistita si sferica in sensul ca releva totalitati sau circumstante, intregimi si relatiile in intregimile respective. Este neangajata si ca atare in stare pura, neatasata unui scop, unei directii de a obtine sau respinge.Radiatia atentiei neselective pare nemiscata dar se recunoaste sursa tuturor miscarilor din circumstanta relevata si mai este denumita vointa. Vointa in stare pura este neangajata dar odata ce a fost angajata pe o directie devine o forta incomensurabila pe acea directie."Nevoia psihologica" de 'atentia' celorlalti specifica v.i.p.-urilor si copiilor, persoanei, care prin natura ei este importanta sau foate importanta, denota ca ascunde de fapt angajarea vointei celorlalti in directiile intereselor proprii sau manipularea atentiei prin orientarea vointei celorlati.Vointa persoanei este angajata in manipulare sau foflosire a celorlalte vointe, sau control al atentiei comunitatii. Aceasta este conditionarea vointei sau atentiei persoanei. Este un fapt si nu o dorinta, "o dorinta implinita" si ca atare fara importanta, (nu valorizam ce avem), o actiune automata, o rutina. In acesta rutina a energiei miscarile sunt circulare, mereu la fel. Aceeasi dorinta adaptata cultural si circumstantial sub formele "dorintelor multiple", aceeasi miscare si rezultat. Aceata miscare a verbului face ca persoana sa fie extrem de rigida pe orice directie diferita si asemenea. Acesta miscare a verbului universal "rigidizeaza" si rigiditatea este efectul miscarii ei.Copiii sunt 'fluizi' emotional si fiziologic, batranii sunt 'rigizi", sau copii rigidizati de rutina dorintei, a credintei in lipsa si mai multul promovat ca succes in existenta. Mijloacele maimultului sunt aceleasi, competitia si confruntarea la limita crima. Asasinatele politice, economice si fizice sunt la moda zilei sub justificarea ca 'nu este ceva personal" ci mijlocul obtinerii si conservarii "puterii personale", jocul competitiei care implica invinsii. Invingatorii sunt invinsii altor invingatori, la limita invinsii propriei lor conditionari, aservirea propriei atentii unor modele false in raport cu "a exista" verbul universal neconditionat ( nu ai facut nici un efort ca sa existi, te trezesti existand) Minciuna trebuie sustinuta continuu si astfel continuitatea este 'sustinerea falsului", aceluiasi lucru sub alta forma, iar discontinuitatea, dezangajarea vointei sau atentiei, elibereaza de fals FARA RAZBUNARE..
Imi amintesc de povestea unui prieten care a mers sa sustina un interviu pentru angajare. A fost suspus unui sir interminabil de intrebari referitoare in primul rand la "cum este el' si secundar la ce stie sa faca. Stanjenit de intrebari el spuse ca este un om obisnuit. Spre surprinderea lui raspunsul provoca o mare agitatie si o concentrare a atentiei intervievatorilor aspura sa. A inceput sa se scuze ca nu este un intelept si ca nu are idealuri inaltatoare, ca este un om obisnuit ca toti oamenii obisnuiti si fara importanta pentru ceilalti decat prin prisma a cum pot fi folositi. I s-a raspuns ca 'un om obisnuit este foarte complex si imprevizibil" si ca ei doresc sa stie daca este capabil sa le dovedesca fidelitate in cazul in care este angajat. Revoltat , prietenul meu ( ca doar nu dorea sa se insoare cu firma) le spuse ca sunt inconstienti, ca nu doar el trebuie sa le demonstreze ceva si ca de fapt el sondeaza daca ei sunt in stare sa-i castige respectul si increderea in capacitatea firmei de a se comporta demn cu angajatii. Ca de fapt el nu cauta "de lucru", ci o firma care sa-i merite efotul si cunosterea lui pusa in slujba intereselor ei si sa nu fie tratat ca un mecanism asa cum mai "patise" : era respectat cat realiza sarcinile dar la plata muncii nu, amanandu-se nejustificat; ca a mai avut experienta in care prin munca sa firma a castigat enorm dar cand sa-l plateasca l-a dat afara cu scuze mincinoase si amanri nederminate temporal clar pentru plata muncii sale. Doar dupa ce i-a amentitat ca da foc firmei care vrea sa-l insele s-au grabit sa-l plateasca. Mi-a recunoscut ca era constient ca povestindu-le aceste intamplari isi reteaza sansa angajarii dar ca isi facuse deja o impresie despre perversitatea angajatorului; perversitate demonstrata de cat de 'incantati" s-au aratat si cat de "dragut" i-au promis ca va primi prin posta angajarea. Noi nu existam social pana nu "demonstram" ceva. demonstratia rapacitatii, violentei sau fidelitatii (supuerii oarbe), demonstratia talentelor si harniciei, cunosterii sau disponibilitatii la programare. Demonstratia a devenit conditionarea conditiilor de care te poti bucura sau la care ti se refuza accesul. Fara conditionare nu te bucuri de 'conditii" civilizate. Ni se ofera "toate conditiile" daca demonstram acceptul modelului social. Avand totate conditiile avem si taote conditionarile. Verbul " a conditiona" generat de "daca"(suspiciune) are lumea sa completa, lumea diversitatii sale de expresie unica. Lumea suspiciunii se confirma simultan cu existenta sa continand toate 'motivele suspiciunii" posibile ca fapte. Cu alte cuvinte cand esti suspicios ai toate motivele sa fii, nu te amagii. Se spune ca daca vrei sa clatini "stancile' si sa le sfarami , baga o suspiciune inauntrul lor, fa-o sa se indoiasca de taria ei, dupa aceea are toate motivele care o vor demola, autodemolandu-se. Noi traim experienta suspiciunii care isi contine motivele. In aceasta experienta daca nu esti suspicios ti se va demonstra ca esti naiv sau victima a lipsei de suspiciune si victima increderii nemotivate in aceasta lume. Ma intreb daca exista lumea increderii care-si contine toate motivele?.cred ca la acesta lume se refera expresia de "lumea lui Dumnezeu" O prietena imi demonstra ca matematica contine in teoria sistemelor intelegerea faptului ca daca doua sisteme nu sunt compatibile si sunt obligate sa stea impreuna se vor demola in reciprocitate. Evident ca matematica nu vorbeste de morti ci de vii caci sistemul increderii demoleaza sistemul neincrederii si reciproca e valabila. Asa inteleg "limitele lumilor" ca necesitati existentiale pentru ele. Ruperea limitelor si amestecarea lor nu este semn de intepciune. Gaurile de vierme, portale,etc, care simbolizeaza trecerea prin limite dincolo de ingradirile lor nu sunt neaparat garantia evolutiei ci pot fi garantia extensiei obisnuitului acolo unde este de neconceput, iar demolarea lui nu este eliberarea de conditionari si conditiile lor. Libertatea si-o recunoste fiecare in propria lume si o transforma ; nu fuge la de-a gata care nu exista pentru fugari. Psihologic vorbind, "lumile astrale' nu sunt lumile libertatii ci ale conditionarilor inconstiente ale mintii. Constientizarea conditionarilor nu are ca scop demolarea conditiilor, ci eliberarea constiintei pentru a se misca libera in ele. Un maestru compara lumile astrale cu "un trandafir cu tulpina foarte tepoasa si un sarpe otravitor incolacit de ea"; daca vrei sa-l culegi cel putin te intepi daca nu esti muscat de sarpe. Lumile astrale sunt lumi imposibil de conceput si daca ceva nu poti concepe nu poti foflosi, este inutil, iata de ce stiinta spune ca infinitul nu poate fi folosit si nu il ia in calcule. Noi nu sa distrugem folosirea avem necesitate ci sa o aplicam acolo unde este utila, in domeniul lucrurilor si instrumentelor, sa o abandonam in domeniul inutilitatii sale, disfunctionalitatii sale, cel al relatiilor dintre fiinte unde doar iubirea neconditionata in manifestare este utila. M-am exprimat in termeni comerciali pentru ca acest limbaj este curent dar ineficient in lumea increderii. Paradoxul opusului increderii si folosirii (controlului,neincrederii) poate fi coroborat cand distingem clar domeniile de functionare. Dar nu va amagiti; cand in relatia cu o fiinta , acesta doar folosire cunoaste; tratati-o ca pe instrument ca asa se autotrateaza in relatia cu voi si nu este responsabilitatea si nici capacitatea voastra de a o modifica sau transforma, este doar responsabilitatea ei. Un intelept recunoscut de lume spunea ca 'pe un om vulgar (referindu-se la vulgaritatea de a trata oamenii ca pe instrumente), sa nu-l lasi mult timp in compania ta pentru ca ti se va urca in cap; mai intelept este sa eviti compania lui" Acelasi mesaj l-am descoperit in "Flautul tacut" cand prima proba era maimuta la care nu trbuie sa te intorci cu spatele ca te omoara. Ce sa facem daca lumea crede ca ne tragem din maimute, ne comportam ca atare si compania nostra da batai de cap inteleptilor care sunt obligati sa nu isi piarda vigilenta in prezenta noastra. "Pare" o gluma dar nu este asa cum pare a fi; "in gluma se spun cele mai serioase lucruri'.
Spuneam ca senzatia este viata corpului senzorial prin orientarea atentiei spre trecut, cunoscut; ca sentimentul este viata sufletului sau virtutea si orientarea atentiei spre viitor.si ca asentimentul sau acordul este viata spiritului sau ratiunea care guverneaza elegant prezentul ( providenta) armonizand necesitatea trecutului cu exigentele viitorului sau dorintei.. Din aceste observatii putem spune ca atentia este creatorul acestor forte prin orientarea si calitatea ei si ca am avea trei feluri de atentii. Asa "pare" dar descoperim ca punctual este doar o atentie orientata sau nu pe o directie. Atentia neorientata o numim neselectiva, este linistita si sferica in sensul ca releva totalitati sau circumstante, intregimi si relatiile in intregimile respective. Este neangajata si ca atare in stare pura, neatasata unui scop, unei directii de a obtine sau respinge.Radiatia atentiei neselective pare nemiscata dar se recunoaste sursa tuturor miscarilor din circumstanta relevata si mai este denumita vointa. Vointa in stare pura este neangajata dar odata ce a fost angajata pe o directie devine o forta incomensurabila pe acea directie."Nevoia psihologica" de 'atentia' celorlalti specifica v.i.p.-urilor si copiilor, persoanei, care prin natura ei este importanta sau foate importanta, denota ca ascunde de fapt angajarea vointei celorlalti in directiile intereselor proprii sau manipularea atentiei prin orientarea vointei celorlati.Vointa persoanei este angajata in manipulare sau foflosire a celorlalte vointe, sau control al atentiei comunitatii. Aceasta este conditionarea vointei sau atentiei persoanei. Este un fapt si nu o dorinta, "o dorinta implinita" si ca atare fara importanta, (nu valorizam ce avem), o actiune automata, o rutina. In acesta rutina a energiei miscarile sunt circulare, mereu la fel. Aceeasi dorinta adaptata cultural si circumstantial sub formele "dorintelor multiple", aceeasi miscare si rezultat. Aceata miscare a verbului face ca persoana sa fie extrem de rigida pe orice directie diferita si asemenea. Acesta miscare a verbului universal "rigidizeaza" si rigiditatea este efectul miscarii ei.Copiii sunt 'fluizi' emotional si fiziologic, batranii sunt 'rigizi", sau copii rigidizati de rutina dorintei, a credintei in lipsa si mai multul promovat ca succes in existenta. Mijloacele maimultului sunt aceleasi, competitia si confruntarea la limita crima. Asasinatele politice, economice si fizice sunt la moda zilei sub justificarea ca 'nu este ceva personal" ci mijlocul obtinerii si conservarii "puterii personale", jocul competitiei care implica invinsii. Invingatorii sunt invinsii altor invingatori, la limita invinsii propriei lor conditionari, aservirea propriei atentii unor modele false in raport cu "a exista" verbul universal neconditionat ( nu ai facut nici un efort ca sa existi, te trezesti existand) Minciuna trebuie sustinuta continuu si astfel continuitatea este 'sustinerea falsului", aceluiasi lucru sub alta forma, iar discontinuitatea, dezangajarea vointei sau atentiei, elibereaza de fals FARA RAZBUNARE..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu