maine e prea nesigur pentru ati face planuri, +

"Maimultul" se proiecteaza intotdeauna pentru maine; dar viitorul este o sumedenie de variante care se opresc la mijloc.

Cand proiectezi "maibinele" si circumstantele lui, acesta este semnul ca mai devreme sau mai tarziu vei dori sa te intorci la trecut. Dorim sa redevenim copii dupa ce am facut eforturi incomensurabile ca sa devenim maturi, puternici si realizati social dupa modalitatile timpului sau modele de urmat; dar daca ne urmeaza cineva pentru a le fi mai bine, mai devreme sau mai tarziu va dori sa revina la trecut. Acest 'trecut" regretat la un moment dat, ce este altceva decat starea initiala de la care am fost abatuti de dorinte? Este un prezent pe care l-am transformat in alt prezent ca stare si circumstantele ei. Demnitatea insemna a primi cu fruntea sus esecurile? Toate drumurile incep astazi si a-ti face planuri pentru maine este semnul esecului prezent.  "Cu capul sus",  invatam sa facem planuri bazate doar pe astazi si pentru astazi. A proiecta un 'astazi' peste timp este implinirea  astazi-ului, iar ziua de ieri, circumstantele astazi-ului . Ne trezim 'ieri' ca sa actionam 'astazi"; Permament avem in fata  "trecutul" care este circumstanta noastra mai putin noi insine. Toate circumstantele existentei sunt generate in trecut, dar... noi existeam mereu astazi, acum. A onora circumstantele inseamna a nu onora prezenta noastra in ele, a profita, dar in final, profitul nu ne satisface, nu ne multumeste. Ce dorim noi de fapt dincolo de modelele acceptate sau impuse de a face, modelele trecutului? Eforturile generalizate arata ca dorim sa ne modelem singuri circumstantele dupa dorinte si ca este un efort inutil din moment ce odata ce reusim, reusita nu este completa, dorim maimult,  maibine. (maibinle este inexistenta binelui de azi). Insufiecnta pare a fi credinta noastra de baza; este cultivata cu obstinenta de circumstante. (insuficienta omului este falsitatea insuficientei circumstantelor ca reflectare psihologica, rezultatul unei reflectari partiale a circumstantelor , rezultatul ignorarii completitudinii lor).  Nu suntem cum trebuie sa fim, nu avem ce trebuie sa avem, nu facem ce trebuie sa facem,  sunt expresiile gandirii insificientei si a eforturilor noastre. Care poate fi sursa unei astfel de gandiri  alta decat constiinta insuficientei propriei persoane. Dar "cui" ii este insuficienta persoana noastra? Suficienta insuficientei este "opusul" , grotesc prin manifestarile sale. La intrebarea de mai inainte acest "cui ?" nu poate fi rational denumit decat "sefului", dar spiritul uman se revolta la ideea lipsei sale de libertate. Se pare ca exista un 'Tiran" care teorizeaza intreaga omenire ; cum putem interpreta manifestarile ei in lipsa tiranului? Acest" tiran" are o singura caracteristica, nemultumirea, orice faci, oricum faci binele, nu este, nu ajunge. Ideologia tiranului este justificarea filosofica a nemultumirii sale care ar putea fi demolata daca omul ar izbandi macar odata in eforturile sale si maimultul nemultumirii ar inceta pentru o clipa. Tiranul va spune ca 'spectacolul trebuie sa continue", ca fara nevoi nu mai facem ceva si are dreptate, fara nevoi nu mai facem existenta , o traim si recreem. Cand nu" mai faci existenta" (nu mai o planifici) si nu mai vrei ca planul tau sa domine existenta, sa o modeleze, sa o controleze, ce se intampla oare? Nu cunoastem raspunsul daca nu am renuntat sa o facem si orice raspuns este utopic. Cei care au reusit sunt putini credibili daca nu demonstreaza cumva asta; dar demonstratia este atragerea lor in nereusita, confirmarea nereusitei.  De aceea ei spun ca nu este nimic de demonstrat, ca evidenta este accesibila tuturor si vorbesc fie de parazitarea constiintei prin "structuri gandite" de genul 'asa este si nu altfel", fie de imanente, de iubire. Se abtin  sa creeze modele altele decat cele existente (nu adauga o noua modalitate de deformare a constiintei, o noua inselatorie). "Cunosteti (sau recunoasteti) cele ce se vad si cele ce nu se vad vi se vor dezvalui" Incetarea cautarii este o mare realizare. Campul confruntarii si cautarii este propria constiinta, cel care cauta este ceea ce cauta. Experienta este supraevaluata, implica cautarea si cand ai gasit,  forta iti este risipita in cautarile generate de credinta insuficientei, esti obosit. Dar energia poate reveni imediat pentru ca intotdeauna este acum, iar obosela, umbra lui ieri. Obosela ( batranetea) se hraneste din gandul nostru viu ca sa supravietuiasca; decuplarea de la priza lui este incetarea risipei prin onorarea cunoasterii lui ieri. Cunoasterea nu ne poate atinge este intotdeauna ieri si tinde asimtotic catre azi. Suntem spatiul de libertate in care spiritul inteligentei creeaza. Creatia nu este sub dictatura constientului, gandirea da. Subconstient este gandirea iar inconstient este creatia; Constiinta insasi este creatia si reflectarea (gandirea) universului uman in deplina armonie, simetric si sincron, trairea. Exista monadic, ceea ce a existat dintotdeauna si ceea ce exista dupa aparitia constiintei, unicului fiu-fica al universului celui viu. Maine este negarea evidentelor. Am vrut odata sa-mi cumpar un automobil modest care sa-mi reflecte modestia sau mai degraba dorinta de a fi recunoscut asa, si circumstantele au facut ca drumul pana la piata de masini sa-mi fie oferit de un priten necunoscut al prietenului cunoscut cu un mercedes ultimul tip. In masina  am reflectat ironia dorintei; eu doream sa ma transport cu o rabla si "acum" Dumnezeu ma plimba cu ultimul tip de mercedes. Ipocrizia mea era evidenta si am renuntat la rabla. Nu exista vehicol mai performant decat atentia; o abandonam mereu de dragul rablelor trecute pe care le dorim maine. Orice " tip performant de masina" este in atentia hotilor de vehicole seriosi in meseria lor. Cand nu mai facem tot ce stim sa facem ne vom trezi indragostiti de tot ce este si singuri. Fericirea de a fi singur are rezonanta ei, rezonanta libertatii , iubirii, compasiunii, fericirii creative, toate aceste rezonante, neconditionate de vreo exigenta a gandirii descriptive a zilei de ieri sau de maine. Traim in acesta rezonanta.si cand o parasim prin regretul zilei de ieri si speranta zilei de maine, de dragul maiputinului sau maimultului, atunci inevitabil apare sentimentul insuficientei. A exista este gratis, dar nu de pomana, tot ce este gratis este foarte scump, mai scump decat orice banii lumii ar putea avea. Radiatia mentala a banilor este ceea a facerilor nostre care ne subjuga. Radiatia mentala a fiintei umane este 'deasupra ' si banii se supun ei. O vibratie sau radiatie cu cat este mai fina cu atat este mai libera, rationala, ordonata si cu cat mai grosolana cu atat mai dependenta. Ordinea este finete si ei i se supun toate grosolaniile facute. Orice ordine am face este una superficiala si efemera, trebuie refacuta, dar ordinea creatiei sau ordinea ordinii, este izvorul lor. Cine percepe  puterea vibratiilor ca ordine va incepe cu inceputul orice ce vrea sa faca si acest inceput este primul si unicul. Putem face orice, dar nu orice facem este si util noua. Daca ce facem are consecinte asupra noastra doar, insemna responsabilitate; dar cand ce facem implica si pe ceilalti semeni, ce responsabilitate mai poate fi? Noi traim cu impresia falsa,  ori ca ceilalti sunt responsabili de noi, ori ca ceilalti suprota responsabilitatea faptelor noastre si asta inseamna blocaj. Nimic mai fals. Din acest fals conceptual se naste vinovatul si victima. Ne pozitionam in propria constiinta cand intr-o parte cand in cealalta, oscilam si acesta autopozitionare este denumita prostitutie, proasta situare-autopozitionare in constiinta de sine. Responsabilitatea este o alta pozitie, este un dar si un har care te face daruit si haruit cand ti-o daruiesti tu tie insuti. Oponetul este unul singur, mediocritatea nedemnitatii. De ce ne consideram nedemni? In fata cui? In fata propriilor exigente? Dar cine ne obliga sa avem exigente fata de noi insine? Este modul de a ne autoflagela psihologic? Ce vrem sa obtinem prin acest mod? Intentia pragmatica este punctuala nu ideatica. Facem totul cu o intentie! Care este aceea? Cine a stabilit-o?