cunoasterea

Mai putin importanta este  cunosterea decat faptul ca este ceva ce ni se intampla noua.

Daca am fi contienti ca noua ni se intampla, poate am lua la bani marunti cunoastrea care ni se intampla si, poate am hotara cu ce fel de cunoastere sa ne hranim hranind. Cunoasterea nu e mare sau mica , pentru fiecare este "a lui". Comparatia in domeniul cunosterii este inutila pentru ca nu comparatiile ni se intampla ci cunoasterea atat cat este ea "a fiecaruia".Nivelele de cunoastere individuala sunt sursa nivelelor sociale, sau claselor sociale in care va puteti descoperi propriul nivel al cunoasterii personale. In afara acestora mai exista un nivel, cel al constiintei om, 'fiului omului", care nu are reflectare in structurile sociale cunoscute. Daca exploram cunoasterea ("care este"), in functie de domeniul in care se manifesta identificam "doua tipuri" aparent diferite si separate: cunoasterea psihologica (cunoasterea despre cum sunt eu si cum sunt ceilalti) si cunoasterea stiintifica (despre cum natura, universul este). Ceea ce este evident este ca stiinta reflecta inteligenta materiei, sau inteligenta din materie; directa sau instrumentala cunoasterea stiintifica este rationala si obiectiva. Chiar si in stiinta pot apare interpretari dar ele sunt cenzurate de 'criteriile de valabilitate". Cunoasterea stiintifica evolueaza, ceea ce a fost ieri valabil, astazi prin relevarea unor ordini integratoare in urma explorarilor stiintifice se pot decreta stiintific alte noi "legitati ale inteligentei materiei", sau alte domenii de manifestare. Astfel de la norme stiintifice rigide, se evolueaza in profunzime ca intelegere a manifestarilor naturii la " fizica cuantica de exemplu", sau stiinte intermediare ca domeniu al caror continut de legitati sunt statistice sau de semnificatie, din ce in ce mai fluide, legtiatile semnificatiei Stiinta de astazi este in cautarea unui limbaj de semnificatie in care sa exprime noile perceptii stiintifice prin integrarea experimentatorului sau cunoscatorului in ecuatiile stiintifice. Odata relevat ratiunii faptul ca 'experimentatorul sau cunoscatorul este experienta sau cunoasterea", atitudinea experimentatorului sau constiinta sa influenteza si determina domeniul cunoasterii sau largimea campului sau. Astfel cunoasterea rationala exprimata prin gandirea rationala, este ca o scara ale carei trepte se pierd in imensitatea si profunzimea inconjuratoare, scara pe treptele careia este imposibil de lenevit fara a o lua in indirectie inversa. Ori  inaintezi, ori te intorci in primitivismul cunoscut al rigiditatii lucrurlui definitiv sau in sferele fortelor destramatoare ale falsitatii. Tot ce este fals in cunoasterea stiintifica  inteligenta destreama. Pe scara cunoasterii stiintifice nu poti decat sa urci odata ce ai pus piciorul pe prima trepta. Altfel te ratacesti in desuetudine.Vigilenta si atentia neselectiva a exploratorului responsabil (diferit esentialmente de aventurier), este starea stabila care determina dinamica cunosterii implicit urcarea treptelor. Este relevanta situatia cand, privim " cimitirul elefantilor" cum este denumita acea comuniune fals stiintifica de indivizi care se impauneaza cu descoperirile tineretii lor sau a altor cercetatori si care franeaza orice cercetare prin incremenire in cunoasterea trecuta. Au si un aspect pozitiv de   verificare, sau de proba a noilor descoperiri care trebuie sa treaca prin zidul ridicat de acestia. Asta implica neinduplecarea si increderea in sine a exploratorilor noului necunoscut relevat si le consuma energia in demonstratii inutile a ceea ce pentru ei era evident. Pentru un "elefant al cunoasterii" nu este evident decat ceea ce el cunoaste, noul nu ii este accesibil. Incrancenarea in cunoscut este bariera de trecu pentru orice explorator al imensitatii si posibilitatilor campului cunoasterii inteligente. Exploatarea cunoasterii este apanajul elefantilor si al militarilor care sunt incremeniti in domeniul dominatiei interesate de egoismul nerecunoasterii faptului ca sunt depasiti si in cunoastere si in autoritate de noutatile reelevate in stiinta si societatea umana. Din acest motiv tehnicile de urmarire si control si tehnologia aferenta este o afacere de succes fara precedent. Elefantii  cunoasterii si militarii, in reciprocitate instrumentele unii altora, franeaza atat evolutia in cunoasterre cat si cea sociala temandu-se de a nu pierde fraiele prostimii care s-ar putea sa-i demoleze pe ei insisi si structurile de dominatie si autoritate create de ei. Nu este nevoie de efortul cuiva pentru acesta destramare, viata in dinamica creativa si recreativa, constiinta umana in dinamica exploratoare si inoitoare face asta fara nici un efort, minciuna are picioare scurte se spune. Cel de-al doile tip de cunoastere este denumit cunoastere psihologica. Am relevat neexhaustiv aspecte ale cunoasterii stiintifice la indemna fiecareuia ca si cum ar fi separate de cunoastera psihologica dar tocmai spuneam ca stiinta recunoaste implicatia si consecintele ei in explorare si experienta a subiectului care experimenteaza, implicit unitatea subiectivului cu stiintificul.. De ce este atat de importanta cunosterea psihologica pentru noi, mai importanta decat orice cunostere stiintifica? Evident ca acest tip de cunoastere tartat ca separat este important pentru fiecare pentru ca domeniul sau este despre 'cum sunt eu" in primul rand si despre 'cum esti tu" in al doilea rand. De abia apoi urmeaza 'cum este natura sau stiinta", obiectivitatea circumstantelor. Desi la scoala se incearca schimbarea acestei ordini, vedem cat de mult intereseaza scola astazi prin bugetele acordate educatiei. Daca intelegem ca si cunosterea stiintifica este ceva ce ni se intampla noua, nu numai cea psihologica, poate ne-am schimba atitudinea in fata cunoasterii. Paradoxul atitudinii sociale a cetatenilor este ca NU respecta propria cunoastere, nu da curs nici unui tip, celui rational, nici celui de al doilea , irational, comportamentul social este reactiv la ambele tipuri sau la intrega cunoastere. In raport cu cea psihologica, reactia este acceptare si complacere,  in raport cu cea stiintifica, reactia este indiferenta (Daca tot nu depinde de mine ce ma intereseaza?; Daca eu sunt irational de ce sa ma intereseze ratiunea si ordinea relevata de ea?) Ne-am intors la atitudinea exploratorului in cunoastere si fata de cunoastere. Iata ca nu cunosterea proprie sau colectiva conteaza in stratificarea societatii, ci atitudinea individului in fata cunoasterii. Acesta atitudine imparte cetatenii planetari in doua mari categorii, in exploratori, inovatori si regeneratori ai existentei, si in consumatorii lor. Orice existenta rutiniera in mod natural plictisete, iar cand plictiseala se instaleaza reactia la plictiseala este parasirea rutinei. Din aceasta evidenta am afirmat ca exploratorii sunt cei care regenereaza existrenta prin noutatile relevate ale potentialului existentei. Intrebarea cu greutate este aceasta : ce au facut oamenii de acorde atata importanta cunosterii si explorarii a "cum sunt ei? Nu insemna acesta obsesie un "centrul de greutate al activitatii din minte". Mintea nu mai este concentrata asupra faptului ca sunt si atentia   NU este canalizata asupra faptelor si modaliatilor de expresie punctuala. Cum poate fi relevant cum esti din moment ce esti? Ce vrem sa controlam? Existenta?.Consider ca nu este preocuparea omului "cum este", ci preocuparea "a ceva" ce nu este si vrea sa fie, sa afle secretul existentei si sa-l domine, sa domine pe Dumnezeu! Acel 'ceva" este o atitudine gresita in circumstantele existentiale, atitudine ce este denumita ego-ism sau stupiditate. Cand este generalizata acesta atitudine ea pare obiectiva si independenta de noi insine si nu este. Altru-ismul este opusul si acleasi lucru ca atitudine; desi diferit ca manifestare consecintele aceleasi sunt. Discernamantul integritatii este cu adevarat asemnator dar complet diferit de bigotismul ismelor de mai inainte.