Ceea ce facem ziua...;continuare

Religia a fost intotdeauna instrumentul stapanirii maselor prin arogarea ca domeniu al sau a necunoscutului. Daca nu cunoastem putem accepta orice descriere a necunoscutului cand este bazata pe frica de necunoscut sau vinovatia indusa.

 Frica de consecintele necunoscute ale faptelor proprii numita vinovatie este o inductie subliminala care subjuga inconstientul umanitatii hotarandu-i actiunile asa zis "superioare" in numele carora se sacrifica prezentul si perceptia lui. Sa exploram cuvintele constient-inconstient si sa constatam ca ceea ce numim inconstient este ceea ce am uitat ca am dorit sau am facut, dar care intr-un prezent punctual era cat se poate de constient sau cunoscut. Constientul  vazut ca alegeri libere din domeniul cunoscutului trece in memorie si devin "inconstient" ale unui prezent punctual urmator prezentului in care am ales. Este evident ca alegerile noastre devin perceptie (circumstanta obiectiva) in momentul in care le uitam. Astfel traim paradoxul ca toate dorintele se implinesc in prezentul sau perceptiea obiectiva in care nu mai sunt relevante sau necesare, circumstanta in care alte alegeri sau dorinte sunt pentru constient urgente. Cu alte cuvinte ni se implinesc dorintele trecute cand dorim altceva in prezentul nostru. Ex" mi-am dorit un tip de masina si am fost constrans sa o folosesc in momentul in care am uitat complet de dorinta mea si nu imi mai doream masina pentru ca nu vroiam sa fiu cotizantul companiilor petroliere. Sunt doua aspecte de recunoscut; primul ca implinirea dorintei (masina) venea impreuna cu toate conditiile necesare obiectivarii ei ( bani, acte, culoare, model etc); a doua ca eram constrans sa o accept, adica mi se impunea acceptarea nefiind alt efort necesar din partea mea ca individ. Cu alte cuvinte ceea ce doream si m-ar fi bucurat sa am la un moment dat (intr-un prezent constient) am fost constrans sa am intr-un prezent in care nu mai aveam nevoie psihologica si necesitate materiala. Am acceptata masina doar in momentul in care am realizat ca era tipul, culoarea, etc, pe care vazund-o cu ani in urma mi-am dorit-o sincer, "mi-a fost draga" fara sa imi conditionez starea psihologica de prezenta ei fizica ( am si uitat-o dupa ce mi-a fost draga, nu am facut o obsesie pentru ea si nu mi-am propus un plan de obtinere). Astazi recunosc ca singura masina a carei folosire  m-a bucurat a fost. Am daruit-o la un momet dat asa cum am primit-o celui care o ravnea invidiindu-ma.  Descrierea acestei circumstante emotionale si a sirului de evenimente declansat este vulgara si eliptica in raport cu complexitatea trairilor ei. Acesta traire emotionala poate fi descrisa si evidentiata in aspecte mai putin placute cu consecinte nefericite dar care toate au urmat acelasi scenariu. Bucuria sau durerea este ceea ce noi producem si traim emotional cand nu mai dam vina pe lume, pe circumstante. Acum sa recunoastem ca trairea emotionala necenzurata de gandirea "rationala" sau mecanica rutinei ideologice a eu-lui istoric este ceea ce noi traim in timpul noptii sau cand dormim. Cine doarme? Constientul sau cunoasterea ca manipulare a trecutului. Este evident ca in momentul in care "adormim", eu-l constient dispare; constient nu mai suntem ceva sau suntem nimic, eu-l istoric este efemer. Ce ramane? In pat corpul (de care nu suntem constienti, dar "par a fi constienti" cei apropiati), noi nu mai suntem  constienti dar ramanem in constienta celor trezi ca cei care dorm. Evident este ca de corpul nostru este constient inconjuratorul nostru care impune propria viziune a cum el este desi inconjuratorul nu poate fi constient de trairile sale. Aceste "trairi" invizibile inconjuratorului sunt considerate viata launtrica sau sufletul cu care ne identificam ca individualitati, iar aceste trairi sunt "libere" in timpul somnului sau in inconstient, in necunoscut. Acesta evidenta ne releva faptul ca  ceea ce facem in starea de veghe (efortul onorarii circumstantelor si modalitatilor temporale sau istorice) ne consuma, iar ceea ce facem dormid (traire emotionala sincera, libera, libertatea dorintei)  necunoscutul, inconstientul  ne energizeaza.  Tocmai pe acest domeniu al necunoscutului care ne enegizeaza, religiile oficiale si cele subliminale ale obiectivitatii materialismului si nevoii psihologice ale importantei si superioritatii sinelui istoric individual pun stapanire si-i canalizeaza resursele conform intereselor sale. Daca exploram cunoasterea din domeniul somnului, cunoasterea viselor si a visatului, constatam ca ea apartine "maestrilor" si rezultatul acestei cunoasteri se obiectiveaza sub formele a ceea ce numim "magie alba" (capacitatea de a vindeca sufletul si corpul prin iubire si eliberarea memoriei de informatiile potrivnice ca energii sau concepte prin trezirea constiintelor in timpul visatului si astfel starea de veghe este activa la propriu prin claritatea interioara naturala, adica revenirea la starea naturala a constiintei umane) si " magie neagra"( intermedierea libertatii naturale prin conditionare: ideatica, dogmatica, obsesiile nevoilor psihologice de importanta si superioritate, prin instrumente magice ca de exemplu moastele mortilor, totemuri, idoli, ritualuri,  rutine comportamentale etc) Claritatea interioara ne spune ca idealurile introduc mai multa moarte in viata prin conditionarea constiintei de intruparea lor si disjungerea ei de relitatea lor prezenta aruncandu-le intr-un viitor care nu vine niciodata. Acest "niciodata faptic" este tertipul conservarii dominatiei constiintelor umane natural libere. Acest 'ideal' oricare ar fi el nu exista in perceptia noastra obiectiva. Am ajuns sa afirmam ca a fi om insemna sursa erorilor si neputintelor care ne face sa fim indulgenti (orice esec este justificat cu: "suntem si noi oameni", sau "e si el om"), indulgenti cu neputinta pentru ca este natura noastra. Ce poate fi mai dusmanos la adresa oamenilor decat aceasta viziune faptica si activa, acesta atitudine care ne modeleaza viitorul neputintei.? Ce poate fi mai mincinos si rautacios cand evidenta ne releva contrariul? Suntem extrem de putinciosi in a ne face rau unii altora si fiecare fiecaruia si asta dupa mine este coruptia puterii absolute ( absolut cu semnificatia de neingradit, cu toate gradele de libertate). Ocuparea necunoscutului sau activitatilor mintii in timpul somnului (numitul inconstient) cu modelele comportamentale exterioare si religiile faptice ale nevoilor psihologice de iubire si recunoastere a importantei si necesitatilor materiale este ocuparea libertatii cu false modele. A lua din exterior (a copia trecutul, cunoasterea) si a introduce in interior ( a visa cunoscutul, "plagiat copy paste") conduce la blocarea creativitatii umane. Meditatia este creatie. Este libertate in care adevarul este fericirea creativa. Maestri sunt cei fericiti,  cei neconditionati de circumstantele create de trecutul vinovatiei. Desigur ca "fericire" este energie, este intensitate a trairii de neimaginat. Fiti atenti la cei care va conditioneaza fericirea de sex, ritualuri magice, de acumulari de obiecte sau informatice sau alte instrumente ale trecutului. Fericirea va invata ce si cat sa mancati ca sa nu va faceti rau, cat sa  aveti ca sa nu va devina povara, cum sa va comportati ca sa nu starniti conflicte, va invata ca inteligenta perceptiei gandeste si nu memoria care repeta ceea ce au gandit altii, desi folosesc aceleasi simboluri lingvistice faptele sunt altele, necunoscute, eliberatoare a constiintelor. "Ceea ce nu cunoastem ne mai salveaza inca" este aforismul pe care-l folosesc in memoria unui foarte drag prieten ca respectul firesc pe care recunoasterea traieste. Tot ce avem nevoie sau necesitate este infaptuita deja, problema este ca avem mai mult decat acestea. Intotdeauna claritatea ne releva "mai multul nu mai putinul". Avem mai mult decat putem duce si asta este necazul nostru. Inteleptii cand dorm, dorm si nu viseaza pentru ca ceea ce percep este ceea ce viseaza. Au patrus prin zidul perceptiei la inteligenta din spatele lui. Exista nonperceptie sau energie pura nemodelata imensa si inepuizabila, inteligenta vie la fel de naturala ca apa, aerul si fraierul. Toate visele sunt implinite si suntem datori noua insine sa ne visam natura umana, adica sa  percepem ca realitate naturala existenta  umana (fara efort personal, efortul personal de a exista perturba existenta), "templu nefacut de maini omenesti", cel mai maret edificiu al universului necuprins, tottu-l. Nu exista nici o conditie de indeplinit pentru a fi, nu poti sa nu fii. A fi este verbul si universul-trupul sau intruparea sa, reflexia intregii creatii constiinta umana, iar barbatul sau femeia trupul constiintei umane. Barbatul sau femeiea nu se conditioneaza reciproc ca existenta dar impreuna sunt umanul, dar-ul complet sau integritatea creatiei, perenitatea ei.. Acum Dumenezeu se odihnhneste pentru ca voi creati. Complexul sentimentelor si asentimentelor noastre merita intrega noastra atentie si explorare, unde cuvantul 'intrega' are semnificatia de neefemera. O altfel de atentie se manifesta in constiinta si existenta umana, o atentie inteligenta, vigilenta si poate fi activitattea sa numita clarperceptie si integritate. Este de meditat pe tema incomplet-efemer, integritate-perenitate. Sigur ca nu este usor sa recunoastem ca eu-l istoric este efemer si ca atare incomplet, inutil. Dar aceasta recunoastere ne releva integritatea adevaratului eu natural al fiintei umane, eu-l spiritual sau creativ. Preotii egipteni au modelat aceasta lume prin magia piramidelor si sfinxului si pot la un moment dat sa-si revendice paternitatea lumii, sa se revendice Dumnezeul acestei lumi a conflictelor si durerilor. "O tu fiu al durerii"! Va amintiti aceasta recunoastere a sursei eu-ului istoric? Radacina acestui eu este in negura timpurilor cruzimii  si se smulge acum cand a crescut si poate fi deosebita fara greseala de tulpina Adevarului a ceea ce este. A doua nastere este sfarsitul acetei lumi nascute din durerile facerii. Omul nu este si nici nu a fost vreodata "facut", El este creatie, a fi in actiune. Involutia in constiinta de sine sau "caderea din rai", epoca visatului cu ochii inchisi sau inconstient de ceea ce visam a condus la evolutia tehnologica, dar fara deschiderea ochilor, perceptia inteligenta, claritate interioara, folosirea tehnologiei este distructiva, inutila, am muncit degeaba. Am folosit termenul de visat pentru ca este evident ca atunci cand suntem constienti ca visam avem toate gradele de libertate si toate posibilitatile de actiune imaginate vreodata, a visa constient insemna a actiona in libertate liber, orice intentie creeaza instantaneu edificiul ei fara nici o exigenta din partea visatorului alta decat intentia sa. Domeniul intentiei nu este al eu-lui istoric irational, temator, nevoias; este domeniul inteligentei- iubire, domeniul responsabilitatii in libertate, al creativitatii substantialitatii universale. Ceea ce este intreg nu poate fi impartit iar ceea ce este fragment nu poate fi intregit. Este holonomie si nu holografie. Libertatea de miscare in constiinta sau universal este absoluta, adica fara nici o legatura sau conditionare. Suntem legati de spiritul timpului (varsta,etc) si asta ne nefericeste; Cand acesta legatura  care in starea de "visat" (constiinta elevata) nu exista, se desface am revenit la noi insine. Ca sa nu ne ratacim trebuie sa ne cunoastem foarte bine. Aceasta cunoastere este iubire. Cand emitem iubire ne exprimam , suntem transparenti (cu semnificatiea de opus al ipocriziei) dar asta nu se face la dorinta sau comanda. Insasi dorinta iubirii este nevoie sau credinta in lipsa ei si se face credinta noastra atunci cand nu avem claritatea perceptiei. In claritatea perceptiei credinta este irelevanta, o proteza pana invatam sa mergem liberi.