Continuare la continuare

Explorarea cunoasterii in domeniul inconstientului sau domeniul a ceea ce facem cand dormim  activitati ale caror rezultate sunt regenerarea sau mai tarziu degradarea accentuata este la dispozitia tuturor.  Abunda astazi "credintele" conform carora exista multe corpuri, "astrale", "cosmice", "budice", "din vis", etc, denumite conform cu conformitatea ideatica culturala specifica zonelor geografice si limbajurilor "ocultate", exoterice.
Dar este istorie, descriere si descrierea nu tine locul originalului sau adevarului a ceea ce este. A accepta cu gura cascata specifica naivitatii aceste descrieri este inutil, implicit nefolositor exploratorului integru. Exploratorul este permanent pozitionat pe taria dintre cunoscut si necunoscut. Cu cunoscutul inapoia sa si necunoscutul in fata sa. A te aventura iresponsabil in necunoscut este nebunia si ruina aventurierului. Aveti un singur reper universal in necunoscut, simtul, intuitia, inspiratia, intr-un cuvant atentia, vigilenta. Nici o informatie din domeniul memoriei nu trebuie sa lipseasca constientizarii ca atare. Confundarea posibilitatilor fiintei ca instrumente sau corpuri isi are radacina in tratarea premeditata a corpului cu pe un instrument, ca pe o jucarie care se strica si nu conteaza pentru ca avem alta la dispozitie. Relatia de folosire este specifica si rationala doar intre utilizator si instrumentul utilizat, este o relatie de dominatie si control. In acest tip de relatie iubirea este doar iluzie si utopie.  Corpul si mintea una sunt si tocmai corpul se exploreaza pe sine. Tratand corpul ca pe intrument (pentru placere, munca, acumulare, etc) degradarea lui este inevitabila; intrebarea este daca corpul se trateaza pe sine ca instrument? Ce constiinta de sine ar avea in aceasta situatie?; constiinta robului sau a viermelui promovata de religia crestina? Este o astfel de constiinta de sine a lui Dumnezeu din iubire data corpului uman? Deci explorarea este generata sau obstructionata de atitudinea noastra sau relatia intrinseca cu noi insine. Intrebarea de ce inventiile si descoperirile apartin unor oameni inoceti, integri moral si compasivi fata de semenii lor este necesar a fi pusa. Raspunsul si evidenta acestei situatii este ascunsa de furtul descoperirilor de catre structurile militare sau companiile multinationale care nu au de a face cu inocenta si integritatea, cu compasiunea. Astfel traim in aparenta ca descoperirile stiintifice sau curentii culturali insemna violenta, sfidare si inganfare data de superioritate cand in fond sunt expresia faptica a inocentei, integritatii, compasiunii si inteligentei in expresie umana si canalizata in cercetare stiintifica care de multe ori ignora scopurile in care sunt comandatate si sponsorizate spre nefericirea ulterioara a cercetatorului. Care este scopul vostru cand doriti sa explorati  necunoscutul posibilitatilor voastre ? Daca el exista explorarea este premeditata, rezultatele sunt premeditate si nimic nou (cu semnificatia de original) nu o sa descopriti. Premeditarea determina rezultatul si nu o sa gasiti ceva ce nu este deja bine ancorat in propria memorie sau acumulare istorica a ceea  ce pe altii a plictisit deja. Curiozitatea este plictisela de ceea ce stiti deja! Verificati asta! Curiozitatea implica o cautare de satisfactie si acumulare si asta va fi rezultatul. Aveti nimic ca sa acumulati? Nu ar fi mai pragmatic sa exploram mai intai ceeea ce avem? Necunoscutul a ceea ce avem? Putem "cunoaste" ceea ce am acceptat (fara sa verificam prin consecintele acceptarii) inaite de a acorda O.k.-ul? Insemna acceptarea altceva decat capitulare fata de? Capitularea are alta semnificatie decat aceea de a te lasa ocupat de ceva strain de tine? ("stai vigilent sa nu intre hotii in casa") Acceptarea nu insemna complicitate si complacere? Vigilenta nu este acceptare, nici respingere, este clariatea a ceea ce este in care decizia spiritului este pacificatoare sau armonizatoare a circumstantelor cu sensul si semnificatia vietii.