luptatorul

Este personajul comun, istoria luptatorului este istoria fiecaruia. Dar foarte putini luptatori reusesc sa parcurga intregul drum al acestui statut psihologic si sa atinga maiestria.

Luptatorul victorios inceteaza lupta si atinge maiestria in arta sa. Adevaratul luptator este cel care descopera sursa conflictului si si o paraseste fara sa se mai intoarca vreodata in ea. In artele martiale a carei vulgarizare este viata sociala, maestrul este cel care inceteaza lupta in inima sa. Fara premeditarea (gandirea) atacului,  corpul reflecta asupra agresorului intentia sa. In momentul in care agresorul concepe actiunea sa, cel agresat actioneaza, unul este gandirea agresiunii, celalalt este actiunea ei. Aceasta arata clar ca orice premeditare a agresiunii genereaza infrangerea agresorului. Mintea pacificata, miscatorul nemiscat, este actiune, iar gandirea sau premeditarea actiunii introduce timpul sau o esalonare care amana actiunea. Gandul tacut este actiune iar reflectarea in creier a actiunii asa numita gandire este doar umbra ei. Gandirea consuma timp, incetineste actiunea intentiei care este spontana si atemporala, fapt in constiinta si existenta. " Ceea ce ceri ai primit deja". Dar constiinta acestei realitati atemporale este greu de relevat celui prins in coconul dorintelor neimpliniri. Luptatorul care atinge maiestria nu mai risipeste energia sa in confruntari meschine fara sens, iar daca este agresat, agresorul suporta consecinta agresiunii sale reflectata asupra sa de corpul maestrului. Intentia victoriei este sursa infrangerii, intentia crimei este moartea celui care a intentionat asta. Esalonarea lenta temporala ne poate duce si ne-a dus in situatia de a nu mai percepe sirul evenimentelor in ansamblul lor prin faptul ca intre momentul intentiei si momentul mortii s-au interpus succesiunea evenimentelor concepute de interesele gandite dar asta nu poate evita consecinta intentiei sau edificiul ei. "Cu ce masura judeci altuia cu aceeasi masura esti judecat". Cu alte cuvinte daca cineva va fura bucurati-va ca ati scapat de ceea ce ati furat constienti sau nu; dar reflectati la cauza, reflectand la propriile inentii, actiuni relectate de aceasta minune asupra voastra.. Atunci nu veti mai fura caci de la voi furati, iar 'beneficiile" furtului sunt efemere si nu va pot bucura la propriu, nu puteti insela propria constiinta. Legea vietii nu poate fi incalcata; dovada faptului este multitudinea de inutilitati care produc atat de multa suferinta si confuzie, debusolare. Adevaratul luptator este cel care nu mai risipeste comoara vetii pe inutilitatile importantei de sine. Desigur ca maestrii sunt invizibili pentru luptatorul cu viata sau cei care au ramas incremeniti in proiectul nereusit si prost conceput al supravietuirii. Am vietuit mai intaii ca sa supravietuim? Falsa conceptie sau viziune a vietii ca sursa de pericole si opozitii la existenta proprie pare sa justifice conceptia supravietuirii; dar atenti la fapte percepem clar ca pericolele si opozitiile la existenta din viata sunt puse acolo de noi insine. Maestru nu lupta cu viata ci este actiunea ei si chiar daca sunt crucificati de invidiosi nu se opun propriei lor crucificari. Maestrul reface corpul biologic prin intentie instantaneu din constiinta a ceea ce este. Omul obisnuit il poate reface in trei zile doar pentru ca esaloneaza temporal aceasta posibilitate. Aceasta este marea revelatie de pe Golgota. Evident ca acest corp refacut din spirit este pur si  fara dezordini interioare sau corporalizate, ceea ce il face invizibil celor blocati intr-o modalitate temporala interpretativa. Nu este nevoie de crucificare sau de moarte pentru refacerea corpului fizic sau formei umane complete atunci cand percepem ca in fapt corpul nostru este refacut instantaneu in mod obisnuit, este un flux de energie atemporala care se modeleaza pe sine dupa un model gresit, modelul varstei, adica acela in care rotatia pamantului in jurul soarelui ar genera si justifica degradarea corpului. Cand acest model este vazut ca autoconceptie si identificare conceptuala asa zis obiectiva (prin generalizare), dar in fapt complet subiectiva (prin individualizare si identivicare individuala), omenirea poate schimba directia evolutiei sale. Asta nu insemna ca instantaneu vom trai atemporal, ci ca iesim din fundatura autoconceptiilor. Omenirea este un intreg si o putem asimila unei armate cu avangarda si grosul armatei si cu ariergarda ei. Avangarda este cea care exploreaza si determina actinile si directiile de miscare si evolutie, este formata din ceea ce numim maestri vietii. Evidenta istorica sau temporala ne arata clar ca grosul armatei in loc sa-i urmeze ii contesta. Dar din marea masa a armatei omenirii se desprind si cei care urmeaza maestrii la propriu si acest fapt ii face sa se desprinda se cei care merg in directia inversa, iar ariergarda (codasii) a ajuns sa domine numeric in ansamblul omenirii. Acesta dominatie numerica a codasilor ne creeaza impresia ca omenirea stagneaza sau merge intr-o directie gresita ca racul inapoi. Tot acesta dominatie numerica face ca in interiorul marii mase de codasi sa apara falsi profeti si leaderi care conduc coada in directia opusa celei indicate de avangarda omenirii iar instrumentarea acestei conduceri se numeste democratie, o ideatie sau idiotie sufocata si omorata de birocratie. Cei singuri sunt avanvarda celor singuri, iar cumunitatea celor singuri este adevarata democratie comunitara. Cunoastem acele viziuni in care omenirea este condusa si indrumata de maestrii, dar impactul invizibilitatii  lor (smerenia) si lipsei lor de arbitrarul autoritarismului face ca nimeni sa nu ii bage in sema coplesiti de fanfaronada v.i.p-urilor de carton, a vampelor reci si banale ale eroilor de mucava din filmele razboaielor pierdute. Nebunia sau boala este "minunea care tine doar trei zile" pentru omul obisnuit. (dar pentru codasi poate ajunge perioada si la 3mil)