crist si fecioara

Adam si Eva , Crist si Fecioara, Ion si Maria, etc; Evadam, Fecioaracrist, Mariaion, etc, sau sfanta patrime.

 Fara feminitate, samanta, oricare ar fi ea, nu are unde sa incolteasca!  Discriminarea feminitatii pe toate planurile psihologice si in toate domeniile activitatilor sociale nu face decat sa confirme  faptul ca dorintele civilizatoare si evolutive ale societatii umane sunt simple seminte in vant si nu au unde sa incolteasca atat timp cat reevaluarea si aprecierea feminitatii ca ceea ce ea este nu se produce in constiinta si faptele societatii preumane. Folosirea femeilor ca simple instrumente de placere sau fala masculina precum si masculinizarea feminitatii (sexi si rea), sau instrumentarea femeilor drept simple rame in carligele pescuitorilor in ape tulburi de bogatie si faima, releva atat atitudinea ignorantei, cat si a inhibitiilor sexuale masculine care au incoltit social si rodesc in violente si crude acte anticomunitare, antiumane. Societatea este plina de femele (instrumente), dar femeile sunt rare. Cu cat mai rare cu atat mai pretioase, ele vor da corp si viata celor mai inalte aspiratii si expresii ale umanitatii si societatii umane. Masculinitatea violenta si dominanta apartine regnului animal si acolo isi gaseste ratiunea si functiunea existentei sale. In societatea regnului uman masculul feroce  este o reminiscenta psihologica si comportamentala din regnul animal. Masculii abunda in societatea preumana, dar barbatii sunt rara avis. Cu cat mai rari cu atat mai valorosi. Ceea ce ne debusoleaza este orice fel de amestec care confuzeaza perceptia si indruma gresit gandirea iar in cazul discutat amestecul femelelor cu femeile si a masculilor cu barbatii ne pune in fata necesitatii de a distinge diferitul din asemanator. Inaintea oricaror infiripari de relatii interumane este necesar sa vedem cu cine avem de a face. Prin natura intentiei care sunt am intalnit cu greu cupluri pacificate si cu o uniune in cer, sau un spirit, sau acord spiritual ideatic si psihologic sau de actiune sociala. Marea masa de "nefericiri in doi" din propria perceptie m-a constrans fara sa vreau sa explorez cauzele nefericirii in doi, tocmai dupa ce lamurit cu nefericitul singur am crezut ca am scapat de manifestarile nefericirii. Nefericirea in doi se mnaifesta oarecum diferit de nefericirea de unul singur; aparent fiecare dintre membrii cuplului sunt fericiti dar impreuna reusec nefericirea fiecaruia in parte. Izolarea individuala sau izolarea cuplului tot izolare este si aceleasi consecinte are, durerea psihologica si senzoriala. Cu cat mai tare se straduiesc cei doi sa fuga de izolarea din propria constiinta (nevoia psihologica) in comunitatea celor doi cu atat mai tare se izoleaza cuplul de ratiunea existentei sale. Astfel cuplul este uriasul cu doua capete pe care croitorasul cel viteaz il rapune pentru ca era incapabil sa se hotarasca ce sa faca. Lentoarea deciziilor in cuplu ca si in parlament, este garantul ineficientei si inutilitatii lor. Lupta pentru cresterea vitezei de decizie, astfel decizia sa functioneze in circumstanta punctuala nu in cea de dupa pentru care este irelevanta, s-a transformat in lupta pentru putere adica pentru cine hotareste si cine se supune atat in cupluri cat si parlament.Dupa cum evidenta ne arata circul luarii deciziilor si contestarilor nu duce la nimic bun nici in cuplu nici in parlament si astfel deciziile in viata de cuplu si de parlament le iau altii iar executantii nu fac nimic pentru ca nu au luat inca decizia de a face ceva. Astfel se confrunta cu "INTAMPLAREA"; s-a intamplat ceva si nu se intelege ce! Apoi urmeaza "cum se poate intampla asa ceva?" Dupa cum observam "intamparile" nu sunt in favoarea cuplului nici a parlamentului. Deciziile vanatoarelor si vanatorilor din jurul cuplului sau parlamentului constitue "intamplarea" cu care se trezeste cuplul sau parlamentul ca circumstanta. Fara uniune in cer sau acord in spirit un cuplu sau parlament nu poate functiona si consuma energia membrilor, (autofagism) pana mai devreme sau mai tarziu dispar. Schimbarea nevestelor, sotilor sau parlamentarilor nu rezolva, dupa cum se vede, nici  problema fericirii in cuplu, nici a deciziilor sau armoniei sociale. Societatea parlamentara este societate fara conducere proprie si este intotdeauna favorita organizare a manipulatorilor sau ticalosilor inteligenti. Acum, puteti vedea ca sursa acestor comedii fara de care s-ar alege praful si de tragedie, este discriminarea si vulgarizarea diminuanta a femeii? Mai putem descrie aceasta nebunie si "panta involutiva pe care femeia a alunecat fatal" prin refuzul exprimarii propriei feminitati si acceptarea dureroasa a rolului de femela. Adevarul sufera si femela plange. Voi Mame ale univesului si sfinte nascatoare de dumnezei treziti-va! Smulgeti din trupul vostru fara mila buruiana violentei si inchideti poarta raiului vostru minunat in fata semintelor ei. In trupul femeii numai semintele iubirii rodesc fara sa-l distruga. Altfel ca si "magogii din povestile sf." copiii violentei devoreaza trupul mamei. Oricat ar incerca violatorii sa sparga poarta raiului vostru minunat nu vor reusi fara acceptul vostru asa cum creatorea a stabilit in inceput. Un barbat este creator dar fara co-creerea creatoarei, creatiile lui sunt efemere si superficiale motiv pentru care vor lupta pentru dominatia existentei si nemurire. Barbatul si femeia nu pot creea ci doar co-creea. Iata etapa evolutiva a sfintei patrimi, mileniul co-creatiei sau pacii. Co- creatia implica sine qva non, pacea sau armonia fiintei umane in expresia sa formala completa cristfecioara, fecioaracrist, barbatfemeie, fenmeibarbat, evadam-ul din intunericul confuziei si cruzimea prostiei. Daca ordinea tehnolgica este un sir formal intr-o anumita succesiune, intoarcerea la adevarul creativ este o ordine formala cu succesiune de sens opus. (1-2,3,4,4,3,2,-1) Adica 1- absolutul cu semnificatia de "fara legatura' sau infinite grade de libertate de miscare, 2- cristosul cu semnificatia de constiinta absolutului sau libertatii si neingradirii vietii  esenta universala, 3- masculin, 4-feminin, 4-armonia cuplului, 3-cocreatia, 2- omul, 1-universul viului- Dumnezeu.  Pentru mine este evident ca viata incepe cu armonia in relatie, iubirea in cuplu. Pana la acest punct suntem doar 'potentialitati teoretice sau avortoni", 'boturi de lut" care se misca trase de sforile nevoilor si dorintelor psihologice fara viata proprie inlocuita cu reverberatiile efemere ale trairilor trecute sau de fantomele amintirilor Fericiti cei ce exista astazi pentru ca ei sunt alesii participanti ca spectatori sau actori ai fascinantului moment al creatiei in care "Dumnezeu da viata botului de lut". Fara sa recunoastem mica noastra personalitate si istoria ei, cunoasterea noastra, ca nisipul pe care am cladit castelele imaginatiei noastre care sunt sterse de primul val al vietii, vom trai momentul maretei realizari a univesului vietii in rolul de victime.  Daca nu poti gasi ordinea si armonia dintre tine si partener(a), restul este  coliva. Declaratiile de iubire de Dunmezeu, de Viata sau Univers, de clarvazator, etc, sunt ingredientele din care este preparata coliva  pomenirii immormantarii  sinelui propriu, sau separarii din constiinta, bigotismul. Constiinta cunoastere este realizare nu afirmatie goala de continut. Orice realizare din vechime a fost denumita  "sotie" Ceea ce este al tau nu poti pierde iar ceea ce nu-ti apartine nu poti pastra. Efortul de a pastra sau de a acapara este complet inutil. Cand acest efort inceteaza vezi limpede ce-ti apartine prin dreptul numit "divin" Constiinta universala exprima aceasta perceptie prin " 1-da-i cezarului ce este al cezarului, 2- lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu si 3-mie ce este al meu"; armonia este astfel revelata si dreptul divin, fapt. Simtamantul nemultumirii sau disconfortului este cauzat de ceea ce este in plus sau in minus fata de "ceea ce este al meu" Ceea ce este in plus (luat de la altul) imi face rau ca pietricica in plus din pantof iar ceea ce este in minus (furat sau dat) din ceea ce este al meu imi face rau prin lipsa si hotului prin povara plusului. Astfel este relevata inutilitatea lacomiei si acapararilor, nevoilor si exceselor. Ceea ce ai in plus vine de la nevoias. A darui nevoiasului este restabilirea dreptului divin si in nici un caz "danie de pomana saracului" Nevoiasul nu este "sarac"(concept al mercantilismului lacomiei) ci doar un ignorant al dreptului sau divin sau "a ceea ce este al sau" Mercantilismul in cuplu uman barbat-femeie este sarpele din casa sau din raiul armoniei dinamice a vietii libere de ingradiri. Acolo unde este interes, nevoie sau exigenta intre parteneri nu exista cuplu uman, iar "divortul" este separarea a ceea ce niciodata nu a fost "impreuna". :)