01 aprilie 2012

boala

Omul care-şi trăieşte viaţa cu nobleţe când se confruntă cu aşa ceva, gândeşte:

-Dumnezeu nu cunoaşte boala!

Ce-şi comunică de fapt? Care este întelegerea şi conştienţa sa când gândeşte asta?

(Las un timp să cunosc reflectările şi consideraţiile Dvs. pe aceste intrebări, după care voi continua articolul).

"Era odata un om ca oricare alt om, nici mai bun, nici mai rau; la fel ca oricare alt om avea si el o legatura cu spiritul. Spiritul intentiona sa-l faca constient de aceasta legatura...."
Cand omul este constient de aceasta legatura comunica cu spiritul si nu mai vorbeste singur ca nebunul. Cand omul se confrunta in perceptia sa cu 'boala"  o trateaza ca pe o explorare. Incepe explorarea de la inceput si constientizeaza inceputul său ca perfect, cel mai inalt ideal intrupat al omenirii, Dumnezeu: Dumnezeu nu cunoaste boala. Asta insemna concret ca ADN-ul  nu contine in originalul său informatia bolii. Prin aceasta constienta vindecarea a inceput, s-a intors din desertul părerilor si consideratiilor despre sine in ceea ce el este in spirit. "Fericit cel ce se mentine in inceput" este cea de-a doua constientizare a sa. Ce se genereaza efectiv prin aceste energii ale gandirii sale care are cea mai mare viteza, ( instantanee)?. Prin acest 'instantaneu' spun ca gandul este realizat simultan cu exprimarea lui, (fara timp). Se genereaza o discontinuitate a desfasurarii informatiei boala, este smulsa din radacina constiintei lui neghina generatoare de degradare, ordinea inversa ordinii corporale. Ce urmeaza? R a b d a r e a . A avea rabdare insemna a sti ce astepti pana cand, ceea ce astepti este obiectivat in perceptia ta. Insa acesta rabdare lipseste cu desavarsire, vrem ca ceea ce este atemporal sau simultan cu sine (gandul puritatii) sa se manifeste obiectiv imediat, să nu mai simtim starea de boală. Dar remanenta din memorie, teama ne impiedica sa percepem realiyarea simultana. De aceea se spune ca nu trebuie sa dai inapoi si ca trebuie sa ai incredere in tine insuti (in puritatea fiintei umane in care nu exista boala). Temporal insemna succesiune de evenimente; este ca si cum am dori ca in momentul in care plantam o samnanta sa si culegem rodul ei! In acest caz, constienti de viteza de manifestare a proceselor naturale in armonica lor interdependenta, intelegem sa avem rabdare si sa protejam samanta pana rodeste cu minimul efort al asigurarii celorlalte elemente  necesare. Desigur ca in eul energetic (a doua atentie) totul se intampla simultan cu gandul, samnata pusa (gandul) rodeste imediat (circumstanta completa a perceptiei generate). Dar in natura aceasta simultaneitate se desfasora temporal ,adica incetinit si succesiv, intr-un sir de evenimente incomprehensibile datorita complexitatii in simultaneitatea lor. Aceste afirmatii  trezesc intotdeauna contestari si argumentari stiintifice sau mistice. ADN-ul planetar are o constanta, indiferent de forma corporala a fiintelor respective: din totalul informatiilor cunoscute astazi ca fiind continute de adn,  60% sunt "tacute", ceea ce insemna ca sunt  necunoscute. Numai 20% sunt informatii functionale (fac sa functioneze perfect corpul respectiv), iar 20% sunt pseudo informatii, (adica informatii false care perturba functionarea, generatoare de "boala"). (In logica cantitativa si procentuala ne putem baya pe ce este mai mare si mai mult, :)) ADN este o denumire corespondenta cunoasterii chimico-biologico-fizice. Oare fiinta umana este doar chimie si procese bio-fizice? Evident ca nu, fara a exclude importanta lor in ansamblul functionarii corporale ca manifestari in materie a inteligentei creatoare. Oare daca privim ADN-ul ca fiinta corporala "ziputa", sau expresie constienta a fiintei corporale umane, ce fel de denumire care sa implice viata lui am da? De cate ori ne referim la fiinte folosim verbul a fi. Care expresie a acestui verb am folosi ca sa denumim ADN-ul? Una singura se potriveste perfect lui: Sunt! Daca aceste consideratii sunt relevante sau nu, nu are nici o importanta, importanta este existenta ca atare si relatia dintre constiinta si existenta respectiva. Pentru individualitate sunt importante si relevante consecintele, sau starea sa concreta. Cand aceasta stare il nemultumeste, relatia este cea care trebuie schimbata. In cazul nostru, este relevanta relatia cu ceea ce numim boala fara a mai pierde vremea cu "cine e de vina si ce greseli a produs-o". Concret este vorba de pozitionarea ca victima sau pacatos, sau pozitionarea ca vindecator a unei dezordini cu care ne confruntam corporal si comportamental psihologic in lume. Orice exista in natura provine dintr-o samanţă! De ce credem noi ca orice stare avem nu are o samnţă in constiinta noastra de sine? Care este constiinta noastra daca nu ceea ce afirmam ca Eu Sunt? Acum, daca intre "eu sunt" fara obiect si cu subiect istoric, percepem un 'eu sunt zipuit concret corporal ca ADN" care este subiect si obiect simultan, exista sau nu o relatie? evident ca da! Ce atribute asociem lui Eu Sunt de buna voie si nesiliti de nimeni? Are vreo consecinta aceste asocieri? Care este singura asociere evidenta si de necontestat? Evident ca Eu Sunt o fiinta umana, barbat sau femeie. Descrie ceva acesta asociere, sau doar distinge fiinta umana in ansamblul fiintelor planetare? Eviden ca nu descrie , "este tacuta". Acum ce fel de asocieri mai facem? Unele atributive si altele istorice, unele adevarate si altele mincinoase, etc. Este o corespondenta cu "partea functionala si cea perturbatoare, pseudo functionala din informatiile ADN"? Ar putea ADN-ul (eu suntul corporal zipuit) sa contina informatii mincinoase sau perturbatoare a ordinii originale a corpului uman (cele 20% pseudoADN) fara ca in constiinta noastra sa nu asociem aceste informatii sinelui propriu, spiritului? "Dumnezeu nu cunoaste boala" este constienta falsitatilor informatiilor boală in raport cu ordinea functionala corporala numita armonia mintii si corpului care una sunt; starea nedescriptiva si "tacuta" a constiintei (stare de perceptie totala numita claritate interioara, sau clarperceptie, perceptie inteligenta, starea de gratie, etc) si starea de maxima vitalitate si intensitate functionala corporala. Cand asociem sinelui starea de boala, (eu sunt bolnav) de ce avem stupida pretentie sa ne vindecam? Instantaneu in spirit si esalonat temporal informatia si perceptia bolii se manifesta! Avem si surogate pentru vindecare, toate costisitoare si efemere prin rezultat, medicamente si inteventii medicale. Normal este ca in situatia asocierii sinelui cu boala sa pornim de la coda evenimentelor (nu de la inceput) si sa inventam metode temporale de vindecare, rutina retetelor si ciclicitatea interventiilor medicale, dar asa cum evidenta ne arata aceste metode sunt superficiale si efemere din simplitatea faptului ca sunt permanent in urma evenimentelor, tratand efectele. Preventia medicala insemna educatie nu tratament, constiinta sinelui adevarului a ceea ce este si comportamentul uman armonic in raport cu toate fiintele planetare. Desigur ca evidenta ne arata ca nu este o linie sau comportament optim ca model ci este firesc sa existe o banda de frecventa si spatialitate in care extremele sa fie corectate imediat, in care este orice posibil fara ingradiri, cu singura atentie, vigilenta, la a nu depasi limitele armoniei. Astazi oamenii sunt preocupati de ceea ce nu au, o societate solidara si prospera, o educatie nediscriminatorie, siguranta existentiala si transparenta intentionala, etc, etc. "Linistea" este cuvantul de ordine, "vreau sa fiu linistit" pentru ca nu sunt. Dar cine ne impiedica? Putem avea liniste atacand si concurand cu ceilati oameni? Exista tacere la propriu in univers? Evident ca nu! Atunci eforturile misticilor de a face mintea tacuta prin meditatie si alte ritualuri are vreo sansa de reusita? Mintea facuta tacuta este minte moarta sau materie. Tacerea pe care o cautam este  starea de armonie cu toate fiintele in care exista fiinta umana in starea sa originala creata. Fericirea de a fi singur, este fericirea de a fi impreuna fara conflicte si competitii, fara "de ce-uri". Societatea de astazi este o modelare conflictuala si  competitiva a lacomiei de mai mult si in acest model social boala este strict obligatorie, fara boala nu exista conflict. Medici vor sa redea societatii care a imbolnavit pe cei vindecati . Este acesta un semn de intelepciune? Medicul adevarat, Eu Sunt-ul nepervertit prin asocieri degradante, creeaza noi relatii sociale bazate pe respect, dragoste si responsabilitate, relatii care sunt armaturile unei societati umane reale in corespondenta cu realitatea creativa si libera a spiritului uman. Libertatea de expresie nu este libertatea calomniilor, contestarilor si asocierea lor sinelui uman, ci responsabilitatea exprimarii , exprimarea sinelui uman, armonia sau ego si ecologia. Dumnezeu este samanta din fiecare fiinta umana si daca nu este atunci avem de-a face cu o clona, umbra, sau "boţ de lut" care va primi viata daca nu refuză. Este samanta reala conceptul si informatia bolii? Ratiunea pentru care ne aflam intr-un loc este a vindeca locul, fie ca este corp individul fie ca este colectiv sau social. Adevarul elibereaza si vindeca, ne scoate din desertul autoafirmatiilor cruzimii (numite obiectivitate constatatoare si eficienta economica). Este cruzimea samanta fiintei umane? Daca da, atunci pregatiti-va cavourile Boala si crima nu are nici o justificare! Cei care inventeaza justificari acestor comportamente ascund samanta lor in fata celorlalti. (in numele carora actioneaza :) ). Nu exista secrete, ele sunt inventate de intentiile raufacatorilor antisociali si anticomunitari condusi doar de interesul propiu de maretie inchipuita, comoditate si dominatie. Secretul este pretul pe care il platim ca sa fim importanti in societate pentru ca samanta din care cerestem nu are nici o importanta. Din acest gen de seminte din constiinţă, fara de importanţă in spirit, se dezvolta toate structurile de ordine inversată care degradeaza corpul omului si care sunt denumite boli. Boala este o pseudoinformatie asociata sinelui uman. Putem comunica cu ADN-ul individual si sa-i cerem sa elimine aceste informatii care nu sunt in structura sa originala ci doar adaogiri din ignoranta si teama, superficiale si irelevante pentru sinele propriu. Nu avem nici un motiv de teama!

20 de comentarii:

  1. isi comunica ce este excomunicat din intreg. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. daca Dumnezeu nu cunoaste boala, inseamna ca eu am creat-o. Dar oare, daca eu am creat-o, nu inseamna ca acum o cunoaste si Dumnezeu ?

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce crezi ca esti excomunicat? Nu este functional sa crezi ca te excomunici?(ca sa nu o mai faci)
    Cine o face o cunoaste!Poti sa faci ceva fara sa cunosti sau sa copiezi? Cel care creeaza cunoaste, sau exprima?Cel care cunoaste face si cel care creeaza se exprima!Ti-ai propus vreodata sa exprimi boala? Este vreun om care vrea sa exprime boala si sa fie bolnav? Daca nu este, de ce acceptam s-o facem? Cum facem asta este alta problema , problema falsului informational si confuziei, a ignorantei si fricii de viitorul posibil si inexistent numit premeditare (amintire). :) Ca sa cunosti boala iti trebuie ani de studiu si diplome, dar ca sa o vindeci fara constienta a ceea ce este nu se poate. Lupta cu bolile este aceeasi lupta pentru pace care face toate razboaiele.:) Este foarte vast domeniul tragediei!:) Nu exista boala si sanate ca opusuri. sanatatea ca opus al bolii este acelasi lucru sub alta forma iar armonia functionala corporala este o stare de gratie a mintii si luminii sale, constiinta a ceea ce este si a ceea ce nu este!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca "Dumnezeu nu cunoaste boala", iar eu spun ca o cunosc, intai imi imaginez ca exista, si apoi ca scap de ea.
    Boala e sinonima cu neexprimarea noastra, noi care "animam" functiile corpului, de fapt, functiile corpului sunt parte din exprimare, iar cand aceasta este infranata, functiile corporale sunt cele care dau primele semnale de "avarie" :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Daca cunosc boala, nu-l cunosc pe Dumnezeu

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu spun ca o cunosti/ spun ca te poti confrunta cu ea si confruntarea este acceptare, iar acceptarea este capitulare. Cine nu cunoaste nu poate sa faca si cine nu poate sa faca nu poate sa devina. Si totusi ne trezim in fata acestei imposibilitati! Cine nu cunoaste, suporta; cine nu accepta, devine! Cine face, nu poate vindeca!Asta insemna ca este un "secret" in boala pe care nu/l cunoaste nici cei care fac, nici cei care suporta si devin.oare denumirea 'boala' nu ascunde altceva ca fapt si denumire?

    RăspundețiȘtergere
  7. In ultima vreme, eu am constatat ca orice boala sau afectiune inseamna dezordine. Dezordie in ordinea universala. Intreg universul este un mecanism fin, precis, care se divizeaza in alte piese marunte, dar fiecare cu forma si functia sa precisa. In momentul in care o piesa se descentreaza, ea se uzeaza. Probabil cand se uzeaza (murim), ne fragmentam in alte mecanisme micute, dar care revin in ordinea universala.

    Ma uitam la animale, cum ele stiu sa traiasca in natura, stiu ce sa manance si ce anume nu. Am observat cum pisica, a stiut din prima care este "iarba pisicii". Asta inseamna ca ele re-cunosc dintr-o anume memorie, adica intuitiv.
    Am observat cum intuitia mea, legatura mea cu memoria universala, am daruito de buna voie autoritatilor de toate felurile, parintilor, profesorilor, medicilor, cercetatorilor, "iubitelor" samd. M-am lasat modelat de alte modele. Cum sa mai stiu ce este bun pentru mine ? De mic copil, am aruncat intuitia mea pe notele de la scoala, notele imi dau valoare, mi-am spus. Ele imi aduc recunoasterea, aprecierea.. Acum, imi inchipui toate acele diplome in forma de os.
    Am fost dresat..

    revenind la boala.. eu o percep acum ca o dezordine.
    Am asa un sentiment, cum ca si bolile cu care se nasc copii acum, malformatii, sau alte sindroame, se datoreaza dezordinii parintilor, cei care daruiesc din caramizile trupului lor material pentru nou nascut. Pai daca caramizile parintilor erau corupte, deformate, cum poti construi o casa stabila ? sau cum spui tu vio, o casa in conflict este o casa in demolare..

    Si mai percep denumirea boala ca o definire a unei stari definite. Adica forma umana nu este fixa, ci fluida, diversificata, in eterna miscare si schimbare (regenerare). Ne uitam mereu in exterior si credem ca ar trebui sa fim ca acela care pare sanatos (vioi) sau plin de energie in acel moment. Fapt ce ma duce cu gandul ca nu sunt in ordine, ca exista o stare "mai buna" de sanatate. Adica imi provoc singur dezordine ca sa fiu in ordine.

    RăspundețiȘtergere
  8. bonus: si mai percep aceasta tendinta, de a da raspunsul corect, simt asa uneori o "teama" de a nu spune un rahat, de a avea o "valoare". De fapt e mai degraba un simtamant de competitie.. O simt uneori ca o presiune, si ma intreb, ce-i cu tine omule ? Faptul ca exprim aceasta, o scriu, o recunosc cu voi, ma face sa ma simt eliberat :) Mama lor de reminiscente ale scolii.. :) Ma intreb, nu pot sa raspund fara sa o frec atata ca daca si cu parca ? Si imediat simt un aer din copilarie cand ma durea in basca.. si ii priveam pe maturi ca niste mamutzi greoi..

    ma gandesc ca poate multi din cititori traiesc acest simtamant... aceasta teama de a exprima ce simt. O fi asa sau doar eu simt asta? :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cand vrei sa-ti dai 'valoare", ignori valoarea pe care o ai in univers! este evident asta! Scola este ignorarea valorii intrinseci a fiintei umane! asta nu insemna ca nu este necesar sa invatam dar nu prin memorare ci prin intelegerea fenomenelor.Pentru a intelege este necesara explorarea lor; explorarea nu este memorare ci traire sau cunoastere directa prin comuniune cu ceea ce este. Noi vrem sa devenim nimic ca sa scapam de presiunea cunoasterii directe. orice fiinta din univers indiferent de forma si nivel de constienta de sine doreste sa fie recunoscuta si apreciata ca ceea ce este si aceasta evidenta actiune exercita o presiune asupra celorlalte fiinte care sunt singurele care pot realiza aceasta recunoastere. Astfel se realizeaza perceptia; prin aceasta prsiune dintre ceea ce este exterior si ceeea ce este interior. Numai recunoasterea si aprecierea a ceea ce este fals ca fals si adevar ca adevar presiunea inceteaza si fiinta regaseste armonia tuturor fiintelor.Nu poti schimba sau transforma pe altul dar poti sa transformi atitudinea cu care intimpini fiintele si lucrurile. Asculta pe fiecare si recunoaste care parte din tine doreste sa fie recunoscuta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Oli ,mergi bine cand recunoasti actiunea eliberatoare a simtamintelor recunoscute.Ai incredere deplina in simtamintele tale, nu te vor insela. Poti sa recunosti greseala ta si a celorlalti fara sa te razbuni? Obisnuintele sunt instrumente bune sau desuete si nu are rost sa te lupti cu ele; doar tu hotaresti daca le folosesti sau nu;asa cum ai hotarat intotdeauna. Vigilenta sau starea de veghe a constiintei este vis a vis de rutina folosita. intreba-te daca esti de acord s-o folosesti sau nu, inaintea exprimarii ei.Obisnuinta are calitatea de a actiona in locul nostru daca acesta hotarare prealabila nu exista.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, recunosc ce spui. Am insistat sa spun, sa scriu, deoarece de multe ori simteam aceasta presiune. Si am observat ca de cand am inceput sa scriu, am eliberat niste presiuni. Scriind, condensand gandurile in scris, si apoi putand privindu-le in fata, am realizat de multe ori cum ma inselam. Sau am observat cum ceea ce credeam atunci ca fiind adevarat, peste o luna nu mai era. Acum constat ca o perioada de timp, am scris, eliberand memoria de cunoasterea altora acumulata in ea. Ca si cand am golit un recipient. Acum se intampla ceva interesant.. nu mai doresc sa stiu, dar parca ma alege informatia pe mine. Sunt in situatii in care imi spun, cum de nu am observat asta niciodata, doamne ce simplu este.. chiar le numesc revelatii, descoperiri. Si imi vine in cap o fraza care zice ca nu poti umple un pahar cu apa proaspata decat daca il golesti de cea veche.. logic..

    Constat cum zilnic mintea creeaza structuri, atasamente, povesti, interpretari. Si atunci ma scutur ca si cainele cand iese din apa.. si revin la ceea ce sunt acum. Mereu nou.

    RăspundețiȘtergere
  12. Simtamantul e acelasi si la mine, Oli
    Presiunea sau conflictul il vad ca vine din tendinta de a selecta intre a zice ce simt sau a zice ce vreau sa ii fac pe ceilalti sa creada despre mine ca "sunt", comportament des folosit in scoala, unde inventam o imagine de sine, prin care satisfacem niste "nevoi" care nu le avem, cum e competitia. Si cum intr-o imagine e imposibil sa avem incredere (de aici vad ca vine neincrederea), ne vin intrebari tematoare gen, e "corect" ce zic? sau bat campii?

    RăspundețiȘtergere
  13. Ceea ce simtim, suntem, iar ceea ce vrem, nu avem! Nehotararea dintre a spune ce vrem si ce simtim este indoiala in noi insine. UN calculator vrea curent sa functioneze pentru ca nu are pe cand o fiinta are simtiri si ele sunt energia propie. Noi suntem energie si nu avem nevoie de energie de la o sursa exterioara cum dorinta are. A nu risipi comoara vietii se poate pentru ca oricat am risipi este tot acolo nesfarsita chiar daca apare sub forma unui simtamant nevinovat si curat.Cu cat este mai fina cu atat energia este mai intensa si cu cat mai grosolana este mai lesinata. A nu risipi energia vie in grosolanii este impecabilitate. creierul risipeste energie imaginand lucruri moarte dorite ca proprietati sau gandind circustante efemere si grosolane ale importantei de sine in care ar dori sa fie. Dar cum sa fii daca nu esti?

    RăspundețiȘtergere
  14. analogia cu comfuterul mi se pare extraordinara ! cum naiba nu am sesizat pana acum !? :)) Imi place cand faci analogii :)

    mai revenim la boala si explorarea ei ?

    RăspundețiȘtergere
  15. constatare: dupa continuarea articolului "boala" sunt doar 5 citiri si nici un comentariu. Asta arata cat de importante sunt comentariile descoperirilor proprii si nu articolele, cat de importante sunt intrebarile si nu relevarile raspunsurilor. Arata ca explorarea conteaza, dar descoperirile proprii nu le tineti doar pentru voi ci impartasitile celorlalti prieteni ca energia lor sa circule si 'paharul golit" sa se umple cu apa proaspata!

    RăspundețiȘtergere
  16. Observ ca boala este sustinuta de justificarea ei. Cand incetam sa o justificam, sa o "scuzam", (si diagnosticele de cele mai multe ori ajung sa fie doar scuze) boala nu mai e, dispare.

    RăspundețiȘtergere
  17. Fina, chiar foarte fina observatie! Mintea intreaga este fina! Nu ignora propriile perceptii doar cu justificarea multimilor contestatare ale consumatului trecut obiectivat de majoritatile iresponsabile. In Vinerea Mare la "Masa Tacerii" Brancusiene, postul in spiruit este folositor. In lumina pura a constientei toate sunt vazute asa cum sunt!

    RăspundețiȘtergere
  18. Justific tot ceea ce am "crezut" vreodata ca sunt.
    In actiunea fara perceptie, putem usor sa actionam in contradictie cu noi, iar contradictia cu noi este boala.
    Iar daca ma uit mai atent, ce altceva face boala decat sa ne puna fata in fata cu propria actiune, prin consecintele ei aduse asupra organismului?
    Astfel trag concluzia ca perceptia este vindecare!
    Nu cred ca putem fi bolnavi, dar putem actiona 'bolnav', asadar ideea de a vindeca boala, cumva isi pierde sensul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Simt ca si pentru tine are continut expresia: "nu cei care nu vad sunt orbii!"; "actiunea fara perceptie' este actiune fara inteligenta (rutina reactiei la viata)
    Te rog sa-mi comunici care este continutul expresiei "noi traim in Dumnezeu" in spiritul tau!

    RăspundețiȘtergere