Trecem permanent puntea dintre cele doua "eu"-ri pană ce devin unul. Trecerea este momentul de discontinuitate, momentul adormirii si trezirii, momente carora nu le acordam atentie.
Consider cu adevarat importante aceste momente, iar atentia acordata lor neselectiv ne poate releva functionalitatea in totalitatea a ceea ce suntem. Descoperim ca traim evenimente care se intampla de doua ori, prima data in eu-l spiritual si apoi in cel obiectiv. Dar aceste evenimente care se repeta nu au aceeasi "calitate" comportamentala si a desfasurarii lor. In timp ce in eu-l spiritual evenimentul se desfasoara impecabil, in eu-l obiectiv desfasurarea este haotica, dezordonata desi succesiunea in eveniment este aceea. As putea compara cu muzica redata prin tehnologii de inalta calitate si muzica redata printr-un suport tehnologic degradat. Ceea ce ascultam este aceeasi muzica dar perceptia este diferita. Prima varianta ne incanta, a doua varianta ne zgârie timpanele. Putem spune ca traim de doua ori aceleasi evenimente. Aparent intre cele doua exista un spatiu liber sau timp, determinat chiar de succesiunea lor imediata sau dupa o multa vreme. Explorand acest spatiu de libertate sau timp dintre cele doua trairi a acelorasi evenimente putem intelege inteligenta sau ratiunea acestei relevari functionale ale fiintei umane. "Jumătăţile care cauta alte jumatati"nu au in constienta lor acesta succesiune si dualitate, repetitie a trairilor proprii. Traiesc doar in eu-l material si gandesc, gandesc, gandesc..., adica repeta la nesfarsit structura de idei si concepte care o compun. Făra sa fie constiente de saracia acestora îsi autolimiteaya existenţa la ele si manipularea lor ritualica. Acest comportament nu poate aduce implinire sau bucurie existentiala. Din acest motiv nu exista in aceasta abordare solutii. Solutiile existentiale nu sunt continute acolo, doar probleme inventate si repetate. Dar si fiintele s-au mutat doar in eu-l lor energetic, asa numitul corp astral, tot jumatati de existenta au, Posibilitatile de neconceput pe care le ofera acest eu energetic conduc la aroganţă si nepasare, la simtamintele superioritatii si puterniciei fara responsabilitate. Mai mult chiar ajung la plictiseala si incep sa zgandare eu-l material catalogandu-l in fel si chip, calomniindu-l sau impunandu-i solutii salvatoare. Inteligenta creatoare se exprima prin aceste doua, dar inteligenta este una singura sau lipseste cu desavarsire. In existentele de jumatati fie materiale, fie astrale, nu exista inteligenta creativa, nu exista fericire, doar eventual exaltatri de tot felul care dureaza putin si lasa in urma lor si mai mare frustare, disperare. De ce se intampla asta? Evident omul care se manifesta fie astral, fie obiectiv este acelasi. Daca omul (constiinta sa) traieste in intuneric sau ignoranta (ignorarea nu are de a face cu "cunoasterea", ci cu respingerea ei), in intuneric se afla si in eu-l subiectiv si in cel obiectiv, faptele lui sunt aceleasi dar posibilitatile difera. Aceste posibilitati diferite le pot compara cu posibilitatea unei bâte sau unei rachete de ultimul tip. Trezirea constientei sau invierea spiritului este sursa functionarii creative a gandiri, a faptelor care faptuiesc la randu+l lor. Din acesta evidenta al doilea eu se releva cand constiinta umana se trezeste din cosmarul intunericului in care se complace de milenii. Prin moarte nu se releva, greseala nu releva adevarul. Nu trecem dincolo ci ne trezim acolo si continuam ce am facut si aici. Astfel se explica puterea mare a facaturilor strabune asupra eu-lui obiectiv, ele se repeta sau se reverbereaza si astazi din astral prin modificarea compozitie astrale adica a duce ce este pe pamant in ceruri. Ori directia corecta reafirmata omenirii este prcum in cer asa si pe pamant. Am stat de vorba cu maicute la o manastire si mi-au confirmat ca in ceruri nu sunt biserici si icoane, nici popi si enoriasi, nici robi ai lui Dumnezeu, fericite la randu-l lor ca au cu cine sa discute asta. Nu este necesar sa sacrificati eu-l obiectv de dragul celui astral, pe primul pentru cel de al doilea pentru ca sacrificiu este ritual barbar. A explora si intelege existenta si natura lor este suficient Dar fiti vigilenti ca foarte usor puteti deveni obsedati de asta sau de unul dintre cele doua si ati incurcat-o din nou. Iubirea este "tăria" dintre cele doua, relatia de functionare perfecta a lor (celor aparent două eu-ri). Iubirea neselectiva, ca simtanat neconditionat este curentul vietii creative. Nimeni nu poate parcurge trecerea fara sa fie.
Consider cu adevarat importante aceste momente, iar atentia acordata lor neselectiv ne poate releva functionalitatea in totalitatea a ceea ce suntem. Descoperim ca traim evenimente care se intampla de doua ori, prima data in eu-l spiritual si apoi in cel obiectiv. Dar aceste evenimente care se repeta nu au aceeasi "calitate" comportamentala si a desfasurarii lor. In timp ce in eu-l spiritual evenimentul se desfasoara impecabil, in eu-l obiectiv desfasurarea este haotica, dezordonata desi succesiunea in eveniment este aceea. As putea compara cu muzica redata prin tehnologii de inalta calitate si muzica redata printr-un suport tehnologic degradat. Ceea ce ascultam este aceeasi muzica dar perceptia este diferita. Prima varianta ne incanta, a doua varianta ne zgârie timpanele. Putem spune ca traim de doua ori aceleasi evenimente. Aparent intre cele doua exista un spatiu liber sau timp, determinat chiar de succesiunea lor imediata sau dupa o multa vreme. Explorand acest spatiu de libertate sau timp dintre cele doua trairi a acelorasi evenimente putem intelege inteligenta sau ratiunea acestei relevari functionale ale fiintei umane. "Jumătăţile care cauta alte jumatati"nu au in constienta lor acesta succesiune si dualitate, repetitie a trairilor proprii. Traiesc doar in eu-l material si gandesc, gandesc, gandesc..., adica repeta la nesfarsit structura de idei si concepte care o compun. Făra sa fie constiente de saracia acestora îsi autolimiteaya existenţa la ele si manipularea lor ritualica. Acest comportament nu poate aduce implinire sau bucurie existentiala. Din acest motiv nu exista in aceasta abordare solutii. Solutiile existentiale nu sunt continute acolo, doar probleme inventate si repetate. Dar si fiintele s-au mutat doar in eu-l lor energetic, asa numitul corp astral, tot jumatati de existenta au, Posibilitatile de neconceput pe care le ofera acest eu energetic conduc la aroganţă si nepasare, la simtamintele superioritatii si puterniciei fara responsabilitate. Mai mult chiar ajung la plictiseala si incep sa zgandare eu-l material catalogandu-l in fel si chip, calomniindu-l sau impunandu-i solutii salvatoare. Inteligenta creatoare se exprima prin aceste doua, dar inteligenta este una singura sau lipseste cu desavarsire. In existentele de jumatati fie materiale, fie astrale, nu exista inteligenta creativa, nu exista fericire, doar eventual exaltatri de tot felul care dureaza putin si lasa in urma lor si mai mare frustare, disperare. De ce se intampla asta? Evident omul care se manifesta fie astral, fie obiectiv este acelasi. Daca omul (constiinta sa) traieste in intuneric sau ignoranta (ignorarea nu are de a face cu "cunoasterea", ci cu respingerea ei), in intuneric se afla si in eu-l subiectiv si in cel obiectiv, faptele lui sunt aceleasi dar posibilitatile difera. Aceste posibilitati diferite le pot compara cu posibilitatea unei bâte sau unei rachete de ultimul tip. Trezirea constientei sau invierea spiritului este sursa functionarii creative a gandiri, a faptelor care faptuiesc la randu+l lor. Din acesta evidenta al doilea eu se releva cand constiinta umana se trezeste din cosmarul intunericului in care se complace de milenii. Prin moarte nu se releva, greseala nu releva adevarul. Nu trecem dincolo ci ne trezim acolo si continuam ce am facut si aici. Astfel se explica puterea mare a facaturilor strabune asupra eu-lui obiectiv, ele se repeta sau se reverbereaza si astazi din astral prin modificarea compozitie astrale adica a duce ce este pe pamant in ceruri. Ori directia corecta reafirmata omenirii este prcum in cer asa si pe pamant. Am stat de vorba cu maicute la o manastire si mi-au confirmat ca in ceruri nu sunt biserici si icoane, nici popi si enoriasi, nici robi ai lui Dumnezeu, fericite la randu-l lor ca au cu cine sa discute asta. Nu este necesar sa sacrificati eu-l obiectv de dragul celui astral, pe primul pentru cel de al doilea pentru ca sacrificiu este ritual barbar. A explora si intelege existenta si natura lor este suficient Dar fiti vigilenti ca foarte usor puteti deveni obsedati de asta sau de unul dintre cele doua si ati incurcat-o din nou. Iubirea este "tăria" dintre cele doua, relatia de functionare perfecta a lor (celor aparent două eu-ri). Iubirea neselectiva, ca simtanat neconditionat este curentul vietii creative. Nimeni nu poate parcurge trecerea fara sa fie.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu