al doilea "eu" al omenirii

Ca sa vorbim de al doilea ar fi necesar sa intelegem care este primul si in general ce este "eu"-l.

Apeland la evidente, la cunoscut, recunoastem ca eu-l necunoscut poate fi cunoscut prin manifestarile sale. Din acesta evidenta, desi sunt aprox.7 mil. de "eu"-ri aparent diferite au o caracteristica comportamentala comuna: aceea de a actiona "dupa model", dupa o structura cunoscuta de gandire conceptuala denumita viziune, sau credinta, sau opinie, parere, interes, etc. Caracteristica comuna a acestei conceptii (conform careia actioneaza 'eu'-l) este aceea conform careia  sursa, cauza, motivul, scopul si directia actiunilor sale este exterioara lui. In aceasta conceptie generalizata "eu"-l nu are incotro decat sa reactioneze la exteriorul său, sau sa caute si exploreze in exteriorul său. In acesta situatie eu-l este complet dependent de ceea ce numim exterior sau perceptia sa obiectivă. Din acesta consideratie să denumim acest prim "eu", eu-l obiectiv. Cine este creatorul sau? Gandirea! Ce este acest "eu"? O structura de gandire in care cauza a orice este si se intampla ca eveniment este exterioara observatorului a ceea ce este si se intampla si nu are nici o legatură cu el alta decat o presiune constrangatoare in faţă careia se apară sau la care se adaptează. Exteriorizarea cauzei a tot ce este, a separarii observatorului de lucru observat ca premiză in gandire,  generează o astfel de structura de gandire in care insasi gandirea este constransa la aparare sau adaptare, la conformare, adica sa actioneze dupa model. Educatia gandirii "după model" transforma gandirea in maimuta, parodiaza sau copiază, repeta papagaliceste ideile conceptele si cuvintele auzite fara sa intelega sau fie constienta de actiunile sale. Aceasta tip de actiune a gandirii este denumita generic "eu-l obiectiv", in care obiectul si ideea (in perceptie exterioara) este scop. Gandul a uitat ce distinge denumirea "eu"! (denumirea distinge si nu defineste) Denumirea de "eu obiectiv" (independent si separat de subiect si subiectul aservit "obiectivului"), sau "primul eu al omenirii" pentru ca atunci cand omenirea a devenit constienta de manifestarile sale era cel in curs, primul constientizat , dar atributul de "primul" nu are relevanţa "de cel dintai"; distige o atitudine si structura de gandire conditionată vis a vis de libertatea gandirii. Acest "eu" este considerat material, iar structura de gandirea inglobată, conceptie materialista, ideologia ei, materialism. Este conceptia conform modelului căreia, fiinta umană este conditionata si aservita mediului său natural, cultural si social, fără de care nu exista, conceptia existentei dependente, conditionate si ca atare efemere, relative si muritoare pentru ca este dinainte hotarată aşa.  Gandirea conditionata este o structura de imagini, idei, concepte si emotii, adica de reactii a gandirii despre sine. Ca proces total  gandirea este libera continand toate elementele care eventual ar putea sa o conditioneze. Acesta structura este primul eu  al societatii, nu al omului. Daca gandirea este tot ceea ce cunoastem, sau este manifestarea cunoasterii acumulate (pana la un momend dat, sau totale) continută in intregul ei in memorie, putem spune ca eu-l obiectiv sau primul eu al omenirii este continutul memoriei, al cunoasterii, este obiectiv sau material, un proces in materie vazută ca obiectivare a cunoasterii universale, (a universului, a lui Dumnezeu, dumnezeiască sau creatoare, a inteligentei), sau creatia. Vă amintiti că cognoscibilului este monada cunoscut-necunoscut si in acestă evidentă, primul eu al omenirii este tot ceea ce este cunoscut (constient de asta sau ignorand asta). Astfel prin intelegerea faptului ca "eu" este o structura a gandirii, a cunosterii, ajungem in mod firesc sa ne punem intrebarea daca exista un "eu" necunoscut dar care poate fi cunoscut pentru ca apartine obligatoriu cognoscibilului ( " a tot ceea ce poate fi cunoascut") "Eu-l" necunoscut este cel de-al doilea eu al omenirii si nu lipseste nici unei  fiinţe umane (dumnezeiesti). Unde se află si ce face el (eu-l necunoscut) dacă il avem fiecare? El este denumit imaterial sau energetic pentru al distinge de material si conditionat. O existenta materiala este gandită, este o existenta conditionată. O existenăa spirituală este o existenţa neconditionată, liberă. Aceasta existenta neconditionata este al doilea eu al omenirii, de aceea este denumit spiritual. Dacă "primul" este o structura de gadire conditionata care nu poate fi altfel decum a fost conceputa, al doilea este obligatoriu necesar a nu fi o structura de gandire, adică sa fie complet diferit si asemenea prin asta. Atunci ce este? Apeland la evidente este gandul. Gandul este pur complet si tacut. Gandul nu are ganduri acestea fiind structură a gandirii.Gandul este distinct de orice structură. Gandul este complet, ca atare liber pentru ca nu ii lipsete ceva sa fie, deci, nu este conditionat. Gandul are forma, imagine, deci corp in substanta imaterială, adica energetica, este o asamblare a simtamintelor si sentimentelor umane..  Aceast corp imaterial sau energetic pur este cunoscut sub denumirea de corpul din vis, corp astral, etc, corpul cu care visam sau vizualizăm ceea ce este, indiferent de loc (localizare spatială) si timp (localizare temporala),  Corpul din vis este gandul care suntem, sau simtamantul lui Dumezeu (simtamantul creator) care noi suntem (creatia lui) . Simtamantul-gand tacut este al doilea eu al omenirii. "Al doilea" pentru ca este recunoscut dupa recunoasterea celuilalt.. Dar dacă urmărim ordinea aparitiei in constiinta sau perceptia nostra am putea spune ca este primul chiar daca nu este materilizat sau obiectivat inca drept lucru material  sau eveniment social. Ar putea sa fie primul, sau poate nu!Cunosterea este o simpla recunoastere. Cum putem recunoaste acest al doilea eu al omenirii ?. Evident el este subiectiv, iar subiectivul in complementareitate cu obiectivul ca existenţă conditionată, este liber, neconditionat. Daca exploram toate eforturile indivizilor umani  constatam ca ele sunt indreptate (au ca tel) atingerea posibilitatilor si existentei celui de-al doilea eu. Toate realizarile primul eu sunt mijloace tehnologice (exterioare lui) care sa-i permita atingerea performantelor si posibilitatilor celui de al doilea eu. De exemplu mijloacele de transport din ce in ce mai rapide si niciodata suficient de rapide sunt concepute pentru a atinge performanta telepurtarii ( deplasare instantanee a corpului sau indiferent de loc si spatiu sau timp, adica neconditionat)., performanta care pentru corpul din vis sau astral este o natura , o obisnuinta careia nu+i da nici o importanta, asa este le si asa se deplaseaza el. Tocmai acesta posibilitate a naturii sale ne face sa nu intelegem mare lucru din franturile de vise pe care ni le amintim daca reusim s-o facem. Cel de al doilea eu al omenirii poate sa il telepurteze si pe primul indiferent de materialitatea sa. De ce nu o face? Pentru ca este periculos pentru primul si pentru ca teama de inexistenta il face pe primul sa refuze cu inversunare asta. Pentru asta primul eu ar trebui transmutat in energie (dizolvat in cel de al doilea)., telepurtat si reformat in noul loc sau timp. Si acum cel de-al doilea eu se poate telepurta cu usurinta si se teleporteză, dar oamenii nu ii formulează un scop, nu ii stabileste un obiectiv in aceste deplasari;  il ignora ignorandu-i posibilitatile, considerandu-le aiureli si utopie. Datorita multimii de greutati inventate, oamenii pierd tot mai mult capacitatea de a se conduce, capacitatea de a gandi creativ. Ca sa-l recunoastem pe cel de al doilea eu trabuie sa exploram visele noastre sau timpul somnului. Visul ca fenomen este tot o realitate completa cand ii dăm atentie. Omul are capacitatea să uneasca cele doua elemente ale realitatii, visul poate fi coordonat si condus spre ceea ce vrea omul. Gandul prin capacitatea si energia sa de a se elibera de orice realitate, poate patrunde in orice imagine sau viziune (locul vizualizat) indiferent de unde se alfla localizat spatial sau temporal acel loc sau viziune. El poate ajunge instantaneu in orice loc din univers, la marginea sau in centru creatiei. Poate creea sau teraforma planete, etc. Dar sa uneasca in armonie tot ce este viu, asa cum este pe Pământ, nimeni nu a reusit in afara de Dumnezeu . Gandul dumnezeiesc este armonia a tot ce este viu si acesta este al treilea sau primul eu al umanitatii din moment ce umanitatea chiar asta este. Minunata creatie dumnezeiasca a umanitatii  nu a reusit altcineva sa repete sau sa copieze.  Este o poveste care spune ca Lucifer (gandul rebel,opus) a vrut sa ia locul lui Dumnezeu si sa creeze si el sau sa copieze creatia divina iar acesta intentie la aruncat in fundul iadului (sau intunericului sau ignorantei), sau uitarii de sine si de atunci se tot caută pierdut si ratacit in propria existenta a refuzului si reprimarii vietii. Nu a reusit si nu va reusi sa creeze pentru a demonstra egalitatea lui cu Dumnezeu si si-a propus sa distruga creatia pentru a-si demonstra puterea. Vulpea cand nu ajunge la struguri.....! Să moara capra vecinului...! Invidia lui Lucifer este iadul propriu. Orice creeaza este fie artificial, fie moare la maturitate si dispare complet fara sa lase ceva in urmă. Taina reproducerii este misterul si un mister nu poate fi cunoscut este pur si simplu. Creatiile artificiale (sau cum imi place sa le numesc: facaturi sau vraji din care cea mai puternica este actuala structura politica si economica) se strica, se ruineaza, putrezesc. Multă energie pentru sustinere si intretinere necesita si mare parte din populatia planetei in robii acestora a fost transformata. Numai creatiile dumnezeiesti se autoreproduc si traiesc in armonie in toate formele de exprimare a perfectiunii lor.(continua)