14 august 2011

bigotismul psihologic

Psihologicul apartine imaginarului, efemerului. Imaginarul colectiv este reflectat de individ si rezulta „personalitatea mea”. In acest fel „exteriorul” acapareaza „interiorul” si ajungem doi: eu si tu. Bigotismul psihologic este relatia eu-tu. Eu am interesele mele ascunse si cred ca le pot obtine pe seama lui tu. Dar este evident ca tu este tot eu cu interesele sale ascunse. De ce sunt ascunse? Pentru ca am fost invatati ca daca le spunem nu se mai indeplinesc datotita opozitiei celorlalti. Si asa si este, tu are aparent alte interese si le urmareste pe ale sale; nu pe ale lui eu la care se opune (nu pune botul), nu colaboreaza decat prin grila prorie. Acest bigotism este relevat ca imaginar, plasmuire, de evidenta faptului ca valorile urmarite si de eu si de tu sunt aceleasi, in ultima instanta prosperitate, libertate, sanatate, siguranta, viata. Acest tip de bigotism este zidul care trebuieste sfaramat constient de fiecare. Ce tie nu-ti place altuia nu face! Bigotismul psihologic este teoretizat, aparat ideologic si instrumentat intelectual de conceptele de proprietate (ce este al lui eu nu este al lui tu), conceptele de aparare a cuceririlor (mistice, stiintifice si economice) dar termenul de „cucerire” are continutul lui clar de obtinere a ceva ce nu era al tau, nu iti apartinea, ai cucerit. Ca atare „cuceririle” nu apartin nici lui eu nici lui tu. Astfel bigotismul psihologic este o fundatura in care nici eu nici tu nu obtinem ceva, alta decat o obligatie, o datorie. Iluzia cuceririi este relevata de evidenta sfarsitului experientei bigotismului psihologic. Ne amagim ca lasam mostenire, dar in fapt lasam copiilor doar experienta efemerului, plasmuirea proprie pe care nu dorim sa o recunoastem ca atare, sa recunoastem inutilitatea ei. Stafeta plasmuirilor trece din generatie in generatie impofida durerilor generate, impofida suferintei traite. Orgoliul nu-si recunoaste niciodata greseala de teama pedepsei. Astfel pedeapsa este conceputa pentru perpetuarea greselii si nu pentru corectia ei. Greseala a fost apreciata ca „pacat” fata de Dumnezeu, iar in realitate este instrumentul prin care Dumnezeu face distinctia dintre ceea ce este folositor si ceea ce este nefolositor. Teama de a nu gresi motivata de pedepse, constrange omenirea la ignorata si inconstienta confuziilor de tot felul in lipsa distinctiei alungate. In fapt teama de pedeapsa genereaza incultura si refuza omenirii vindecarea proprie. Nu am sa spun ca eu=tu, ci doar ca miza este aceeasi. Cand vom vedea asta vom colabora si corobora eforturile pentru aceeasi miza, iar miza planetara va fi implinirea tuturor mizelor individuale. Se afirma ca fiecare are o miza (proiect) individual si ca miza comuna familiala, nationala, continentala, planetara lipseste; motiv pentru care oamenii nu pot colabora ci doar lupta intre ei pentru interesele meschinului eu. Meschinaria interesului prin escluderea „restului” (masa de manevra si munca) poate crea o falsa imagine comunitara, sau de proiect (miza) comun. Dar nu este ascuns in spatele aparentei decat acelasi bigotism psihologic expandat la nivel de grupuri, de spitite grup, care nu sunt altceva decat un stapan cu multi sclavi sau multe cuceriri umane si materiale, asemenea ciobanului cu multe oi. Oile sunt mulse dar cred ca ciobanul le hraneste, cand evidenta spune ca iarba. Cine mulge omenire? Daca oile sunt oameni, ce este ciobanul? Spre marea mea surpriza nu putini vorbesc despre oameni ca si cand ei ar fi altceva!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu