a avea dreptate nu este un scop in viata. contin.

Conflictul se naşte între persoane şi rezultatele acţiunilor lor cu acele programe. Răutatea şi indiferenta exclusivismului duce la câştig în structurile sociale exterioare şi la pierdere în structurile corporale perfecte pe care le numim sănătate.
Această situaţie este consemnată în subconştientul conştient şi colectiv prin acea reflectare: “de ce nu pot să fiu şi bogat şi sănătos?” Sau reflexiv: “sănătatea e mai bună decât toate!” Nu este obligatoriu să fie aşa, plecăm din bogăţie şi sănătate de dragul conceptelor false de bogăţie şi sănătate! Suntem bogăţia şi sănătatea în exprimarea vieţii, dar exprimam ceea ce nu suntem, ambiţiile de a demonstra că suntem. Ambiţia rămâne, noi ne ducem consumaţi de ea. Ambiţia consuma bogăţia. Trăim greşit şi asta ne doare. Aşteptăm să se schimbe ceva şi murim aşteptând, repetând obişnuinţele care ne repetă acţiunile şi ne consuma energia. Efectelor acestui consum îi spunem “bătrâneţe”, altă “vrajă” menită să ne ascundă direcţia greşită în care mergem şi care ne risipeşte potenţialul şi ne oboseşte Oboseala încetează când schimbăm direcţia. Astfel ajungem ‘targhetul” lupilor flămânzi de dragoste care ne crucifică ca să-şi ascundă fapta. Oamenii încă nu au dispărut din lume, căutaţi-vă dacă vă vedeţi şi trăiţi împreună, nu vă ascundeţi în mulţime jucând în nebunie fără să fiţi nebuni. Nebunia este o interfaţă nu realitatea a ceea ce suntem. Fiţi vigilenţi, masca umanului este foarte bine jucată şi capcana cea mai rafinată! Slăbiciunea şi puterea sunt marile perfidii! Omul plânge (nu se plânge), zâmbeşte (nu se râde), mângâie (nu dă de pomană). Omul nu confunda adevărul a ceea ce este cu banii şi ajutorul cu “darea de mână”! Nu are un loc în lume dacă nu-şi creează unul! Pentru om există doar puritatea a ceea ce este chiar dacă este dureroasă, nu caută puritatea, dreptatea, libertatea şi dragostea în altă parte decât acolo unde el este şi în faptele sale. Nu renunţaţi niciodată, nu puteţi fi învinşi vreodată! Adaptarea nu este existenţa! Rebeliunea nu este libertate, suferinţa nu este dreptate! Mediul existenţial al naturii şi societăţii nu este singura noastră conştiinţă, există conştiinţa de dincolo de percepţia senzorială şi intelectuală, (nu din alta lume, sau din rai)! De dincolo de zidul percepţiei! Există întotdeauna o lumină, lumina care suntem! Ea spulbera orice întuneric pentru ca întunericul este o altă vrajă, o altă poveste, povestea inutilităţilor, iraţionalului, a acceptărilor şi refuzului confundate cu alegerea, cu libertatea. Orice alegere activează şi opusul ei. Faptele noastre ne însoţesc tăcute fără măcar să ştim asta. Faptele noastre sunt ingerii nostri buni sau răi ; ideile noastre sunt zeii nostrii buni sau răi! Idolatria si fanatismul ei specific intotdeauna este conflict. Lumina cea strălucitoare este în faptele tale care încălzesc totul. Dreptatea nu este un concept, nu este “o lege”. Este ceea ce este. Responsabilitatea este un dar şi un har pe care doar tu ţi-l poţi dărui şi care te face să ai un cuvânt de spus. Cuvântul celui care pierde câştigându-se pe sine, nu a avut ambiţia de a câştiga ceva! “Angajarea” personală in propria existenţă nu depinde de “un angajator”, un “intreprinzător” ci de îndrăzneală! Orice fel de “cum ?” sau de “aşa trebuie” este minciuna! Fapta vie nu are “ un model de fătuire”, desi foloseşte toate “modelele”!