energia III

Cunoastem credinta. Cunoasterea credintei intareste credinta si credinta cunoasterea, iar creatia lipseste cu desavarsire
 Ceea ce cunoastetem este ceea ce traim. Scizofrenia  opozitiei credinta-cunoastere a incetat

 Procesul creatiei este radiatia inteligentei, iar inteligenta nu este in domeniul constiintei ca reflectare a procesului monadic credinta-cunoastere-credinta, care este radiatia unei constiinte fixate. Unica constiinta fixata reala este corpul uman, legea spatiului de iubire dintre credinta-cunoastere si inteligenta creativa, constienta in stare pura. Inteligenta creativa, este fundamental universala, naturala. Realizati din cuvinte semnificatia nevazuta a acestei afirmatii; nelocalizata spatiao-temporal, si este revelata prin faptele sale naturale si natura (daca le distingem clar de cele nenaturale sau facute, ceea ce nu este deloc usor). Constiinta obsedata (fixata) de controlul si stapanirea naturii nu poate avea acces la inteligenta si astfel domeniul sau este limitat de atitudinea sa, la credinta-cunoastere. In lipsa inteligentei este abilitate speculativa prin memorarea speculatiilor anterioare accesate rapid (asta este aia; aia este d’aia) si criterii de masurare a ei careia ii spune IQ. Inteligenta nu poate fi masurata la fel cum nu putem masura natura in totalitatea sa care este fara criteriu de comparare, nu este o comparatie. Dar este bine daca nu putem efectiv compara, sa distingem diferentele, asemanarea, grosier, subtil, cauza, efect, materie, energie, etc Inteligenta distinge nu compara, altfel spus percepe nu judeca perceptia. Distictia unui om nu se naste din vestimentatie si etichete comportamentale "din trend-ul" epocii, nici din "updatare",ci din inteligenta ca dar al ei pentru omul cu bun simt si neparalizat de vreo fixatie anume, fie a puterii, fie a nemuririi, fie a iubirii, sau a stapanirii lui Dumnezeu si darul acesta este incomensurabil. Nu putem cunoaste inteligenta dar putem percepe ratiatia sa. Evident ca acesta radiatie o percepem ca putere si ca stiinta impecabilitatii oricarei actiuni (succes), in manifestarile sale exterioare noua. Dar in constiinta de sine cum percepem radiatia sa? Care sunt corespondentele diferite formal a ceea ce percepem in lume din constiinta sinelui? Evident ca puterea este atentie si stiinta, constienta, claritate a ceea ce este in prezenta sa. Iata distinctia dintre formele diferite ale aceluiasi real, arealul si realul. Ca urmare cand percepem acesta distinctie si asemnare, putem fara sa ne imaginam asta, sa afirmam ca orice succes perceput este succesul claritatii interioare, constientei interioare in stare pura, iar orice putere perceputa, este puterea atentiei neselective canalizata de constienta in directia rationala in situatia circumstantiala respective. Adica este o actiune fara opozitie (success) al carui motor intern este atentia si constienta, radiatia inteligentei. Succesul effect al luptei concurentiale sau razboiului, este succesul luptei nu este succesul personal, iar acest fapt evident al unui success abstract ne releva radiatia sa prin efecte evidente: intretinerea nevoii de conflict (opozitia conflictuala communism- capitalism, a trebuit inlocuita cu democratie-terorism ca sa nu dispara ambii poli prin disparitia unuia) si distrugera naturala a combatantilor (criza financiara sau criza puterii opozitiilor si la nivelul individului moartea naturala. Iata ca din criza puterii financiare vor cauta sa iasa prin creearea unui conflict financiar est-vest pana la razboi, pentru regenerarea acestei FALSE PUTERI a succesului abstract, virtual si efemer, care continuu are nevoie de combustibilul “carne vie proaspata”, inocenta, tineretea, adica omul in stare pura). Deschidem sau nu ochii inimii-minte ca sa-I indreptam spre adevarul a ce este succesul care nu consuma si sustine fapturile? Pentru asta este obligatoriu angajamentul personal, fara ca acest “obligatoriu” sa fie o obligatie, ci o responsabilitate a propriei vieti si existente hotarata de tine, ca hotarare neinduplecata (facem distinctia intre hotararea neinduplecata si fixarea pe o idée sau nevoie?)Recapituland, inteligenta se manifesta ca putere si stiinta in toate nivelurile perceptiei, iar cand se confunda manifestarea ei (banii si diplomele) cu sursa puterii si stiinta, genereaza conflicte pentru dezagregarea confuziei, adica elucideaza, clarifica si pacifica. Pacea este succesul atentiei ca radiatie a inteligentei cand te afli in confuzie si conflict in toate nivelurile existentiale; si reusita fara opozitie (miracolul-actiunea), este succesul stiintei constientei pure ca radiatie a inteligentei. Inteligenta este necunoscuta dar darurile sale ignorate le putem primi si prin aceasta cunoste, ca este tot ceea ce avem si care ne sustine, deja. Inteligenta creeaza un “spatiu de libertate si iubire” intre ea si noi, spatiu in care suntem in relatie cu “ea” si astfel existam neconditionat. Inteligenta nu pune niciodata conditii, nu are exigente, nu compara. Nu are nevoie de noi, aplaudacii sau huiducacii, orice ar face nu pot atinge nici macar pe ei insisi. Atentia neselectiva este toata energia, nici mai mult, nici mai putin, atentia concentrata este un vector energetic (de ce te temi . nu scapi), atentia distributiva este abstractiune (nu poti sa faci in acelasi timp doua lucruri complete, ci jumatati de lucruri-virtuale si abstracte). Aceasta energie totala fara claritate totala sau constienta pura a ceea ce este, nu exista. In acest caz din urma, exista ne-atentie cu efectele sale, confuzia si conflictul dezagregator al confuziei, reactia la reactia “confuzie”. Acesta din urma este existenta cunoasterii si credintei noastre prin care modelam edificiul perceptiei “natura-universul” si ne scuzam cu propriile fapte: “nimic nu e perfect”. Intradevar faptele noastre nu contin in vreo varianta a lor perfectiunea, nici macar anihilarea imperfectiunilor lor, aducerea lor in starea de nimic, nu este perfect. Mintea facuta tacuta este minte moarta. In aceste actiuni de a face sa taca ceva, opozitia, carcotasul, nevasta, amintirile, huiducacii, atat de generalizate astazi si sa ramana doar aplaudaci si executanti nu exista decat degradarea , scrijelarea si demolarea edificiului, asa mult apreciata crucificare si sacrificiu. Posibil (nu promit nimicul nici totul), ca daca aprecierea nostra descoperim ca este demna de “adevaraciuni”( citat un prieten), si o canalizam spre ele, sa se intample vreo minune sau miscare reala in constiinta proprie si planetara. Colapsul gandirii in ea insasi (steaua care se transforma in gaura neagra) va re-naste nascututl, o noua stea care radiaza lumina, caldura si viata, adevar si libertate neingradita, asa cun steua-pamant-ului, radiaza. Universul este viu si necrutator cu minciuna. Perioda de time-aut, este la final, incepe timpul omului. Maimuta imita, imitatia este grotesca, spectatorii sau plictisit si coboara in scena, se “pogoara” sfantul duh ! dar ce surpriza!, ce surpriza!. Ia uite d’om’le de unde se pogoara! De unde,… de unde ?! (De la nevasta-meaaa !!!?,…. ,sau oricare varianta de raspuns posibila … !!?? efectul perceptiei este… incredibil!!!...fantastic!!!) ,,  Sper ca v-ati plictisit de soarta lui Prometeu, eu nu mi-o doresc, nici pentru voi, din simplul motiv ca nu furati nici un foc de la nimeni ci va aratati focul, soarele care sunteti si luminati. Personal si violent m-am scarbit de crucificari si sacrificii fara beneficii asa ca vremea lor a trecut pentru toti daca o lasam sa treaca. Ultima prostie numita Sisif Atlas, cred ca nu ne mai pacaleste cu căratul sau salvatul planetar. Ziua de maine nu ma poate salva astazi si ziua de ieri nu ma poate omorâ aztazi. La revedere tabara draga a prostiei. ce nu exista astazi nu exista nici maine si daca vreau sa existe co-creez mai intai cu inteligenta care creeaza, dau mana cu ea. Ce exista ieri exista si maine asa ca nu are vreun rost sa ma obosesc astazi pentru ceva ce era si ieri.