iubesc deci exist-c

c) Actualul


Actualul nu este in perceptia noastra senzoriala. Senzorialul este impactul dintre actual si infinitatea expresiilor, sau modelarilor sale. Ceea ce percepem este actualul modelat de cunoasterea interpretativa si reactiva fata de actual, amintirea, opozitia la viata. Daca mai evidentiem faptul ca din totalitatea perceptiilor senzoriale, “selectam” in mod current doar pe cele cuprinse ca energie vibrationala intre 4000 si 20 000 de Hz. realizam ingustimea si irelevanta propriei existente bazate pe asa numita cunoastere se sine generata de identificarea cu reactiile emotionale (senzatii) si conceptii (prorpiile modelari), in fata totalitatii expresiilor actualului si a actualului insusi. Orice idée referitoare la intreg este complet irelevanta. Acesta “claritate” a constiintei ne releva faptul ca orice descriere a lui Dumnezeu, sau tot ce a fost pus in carca lui Dumnezeu ca justificare, sau s-a facut in numele sau, este complet fals. In termeni clari, este minciuna. Cuvantul Dumnezeu este referirea verbala si simbolica (imaginara), apelativul, inteligentei creative, a sursei a tot ce exista, a actualului, iar raspunsul sau este intotdeauna present si de o incredibila precizie si acuratete. Expresia “numai Dumnezeu exista”, este exprimarea constiintei in comuniune directa cu actualul, in imensitatea sa. Ceea ce ne impiedica sa fim constienti de raspuns este orgoliul sau importanta de sine (moartea spiritului, a constiintei, respingerea raspunsului, sau surzenia cronica). Cea mai cunoscuta si raspandita manifestarea a importantei inchipuite este lamentarea si contestarea, iar stilul preferat, carcoteala, devalorizarea continua a tot ce este in propria perceptie. Se ignora faptul ca ceea ce este in perceptia noastra, este fapta, sau actualul nostru, cu alte cuvinte, divinitatea noastra particularizata de dorintele noastre. Acest comportament mental si emotional nu poate fi considerat altfel, decat prin consecintele sale, ca autodistructiv, Termenul in care autodistrugerea se realizeaza, conform zeilor, adica, propriilor concepte hranite emotional (carora le dam viata prin slujire, dracul in termeni populari), este denumit “durata medie de viata”. Acest termen este fara echivoc fals, si nu are nici un impact asupra a ceea ce viata este. Are impact ca raspuns al actualului, simultan, asupra constiintei false, (adica temporale, neactuale), ca emitent a acestor concepte. Orice exprimare gandita si rostita sau nerostita (tacuta) are impact psihologic, fiziologic si fizicochimic asupra emitentului, instantaneu in momentul exprimarii ei. Dar cum conceptiile nostre sunt liniare, esalonate temporal, nu suntem constienti de ceea ce am dat gir sa inceapa, sa se desfasoare si implineasca, prin ceea ce am exprimat. Motivul este ca, “rodul” exprimarii il culegem mai tarziu, conform conceptiei exprimate, cu o precizie incredibila. Orice exprimare are doua directii sau sensuri, conform linearitatii conceptiilor, unul exprimat spre exterior si modeleaza circumstantele personale si unul spre interior si modeleaza expresia anatomica (in final) a constiintei partiale care s-a exprimat. Intrega “gandire”este marcata de acesta dualitate in care fragmentarea constiintei, cu consecita, fragmentul de constiinta “vede”separate cele doua expresii ca fiind diferite si contradictorii. Mai explicit, noi nu percepem faptul ca atunci cand “facem” pe cineva idiot, avem scopul “de a ne face” pe noi insine, destepti. Si mai distractiv este faptul ca nu percepem ca daca vrem sa ne facem “destepti” in constiinta noastra nu suntem. In constiinta nostra nu suntem ceea ce vrem sa “ne facem”. Acest process, al eforturilor “de a deveni” ceea ce nu suntem in propria constiinta, este “opozitia la viata” la care faceam referire in primele randuri. Este acelasi process (ca rezultat a acelorasi lineare concepte) cu, “acceptarea a ceea ce suntem in propria constiinţă istorică si lineară”. Par complet diferite, cele doua procese simultane ale gandirii noastre (1-de a deveni ceea ce nu suntem 2- de a accepta ceea ce suntem conceptual sau istoric), dar in evidentă, sunt expresii diferite ale aceluiasi, lucru. Care este acest “lucru”? ( va multumesc pentru raspunsuri). Un alt paradox al aceleiasi conceptii este speranta oamenilor ca cineva sa-i salveze, sa le resolve problemele de orice natura, iar acesta speranta declanseaza acelasi periculos context al perpetuarii starii de ignoranta si infricosatoare indiferenta fata de propria expresie existentiala si existenta, dar cu alti “lupi” la cârma ei. Lupii in gura carora suntem, cu cat vin mai de departe, cu cat sunt mai departe, par mai oi, iar in nesatul lacomiei infricosatoarei indiferente credem ca le putem mulge. Asa cum remarca un artist roman “la moda”, “boschetarul maestrul al colajelor” Jon B. intr-o replica televizata, “nu a fost nici o revolutie, am schimbat lupul cu unul mai lacom, mai flamand”. Lucru surprinzator este ca, la acesta replica nu a existat nici o contestare, semn ca faptul afirmat era evident pentru toti interlocutorii sai. iar adevarul este putere care nu are opus. Actualul nu este lupul, pentru ca este cel mai aproape, este lumina ochilor ce vad, iar mesajul sau este acesta: Cand nu sunt, nu sunte-ti; cand nu sunteti, sunteti lupi; cand sunteti lupi, eu sunt mielul nevinovat pe care nu-l puteti manca inainte de al omora, omorandu-va intre voi. Canibalismul cultural si ideologic, cunoscuta concurenta. Acesta este actualul zilnicei circumstante a existentei sociale planetare, inhumane, irationale, autodistructive. Situatia acesta este prezenta in ochii celor care vad, daca nu sunt programati ce sa vada. Acestea sunt faptele lupilor in chip de om de pe pamant fara exceptie. Exceptia la regula a fost si este actualul, adevarul propriilor fapte. Acesta situatie de circ, dramatica si hilara in acelasi timp, nu este posibila decat prin ignorarea actualului, a ceea ce suntem. Sunt amintirile in care traiesc mortii, a cosmarului produs in viata, in existenta lor pe pamant, in carne. Nu carnea este limitativa, ci prostia, stupiditatea devenirii de nimic, actiunea nascuta din separarea constiintei de propriile fapte, sau trup. Trupul constiintei este omenirea, iar falsul din constiinta omenirii este oglindit cu maxima acuratete, de ceea ce numim societate “umana”, sau relatiile din constiinta. Totul este la vedere, nimic nu este ascuns si nu poate fi ascuns. “De ar avea omul aripi sa se inalte sa vada cat de mila a ajuns”. Asa cum s-a relevant, acest cosmar din fata ochilor, pe care poleiala cozmetizarilor ideologice si culturale nu mai pot sa ascunda oamenilor adevarata sa fata, este o amintire, o umbra care urmareste specia planetara, este cunoasterea si credinta bigota, parerea si opinia formatorilor de opinii, propagandistilor de orice minciuna, de orice falsitate, impopotonati in costume scumpe de specialisti in frauda, sau robe preotesti sau de magistrati. Aceste attribute si uniformele lor, sunt scenaristii, regizorii si actorii cosmarului. Sunt attribute moarte care vampirizeaza constiinta umana. De ce spun ca sunt attribute? Simplu, puteti constata ca pentru ei “faptul ca este magistrat sau altceva” este mai important ca faptul de a fi om. Pentru aceste attribute sociale, om, este justificarea tuturor mizeriilor comportamentale sau de atitudine. Ca urmare in constiinta lor ei sunt magistrati, preoti, specialisti, etc., adica attribute si asta sunt. Atributele nu au viata proprie ci spirit grup, un spirit controlor al turmei. Adica un mort care tine in mintea sa acesta imagine fiind amintirea vietii sale. Nu aveti nimic de facut in afara de a va treziti voi insiva, nu sa va amagiti ca vine cineva si va trezeste din cosmarul personal, care este persoana dumneavoastra, nu omul dumneavoastra, pentru ca omul nu ooate fi posedat de vreo persoana, sau ca vine cineva sa va resolve problemeole din cosmarul propriu. Trezirea este solutia. Ca sa va treziti dimineata faceti vreun effort? Evident ca nu. Cand deschideti ochii intunericul inceteaza, dialogul interior (tiranul) inceteaza. Voi sunteti acum fara graseala si pacat, iar holospatiul amintirilor cosmar, nu este decat un joc-exercitiu pentru distractie si auto-probarea umanitatii voastre, din care ati uitat sa mai iesiti si cine mai sunteti. Omul copil si omul intelept, sunt profund umani, doar pentru ca unii nu au adormit inca, iar ceilalti s-au trezit. Sunteti voi informatie?