iubesc deci exist-d

d) Individualul

Unul dintre cele mai ignorate aspecte ale evidentei fiintei umane este individualul. Nu este vorba de definitia sau descrierea sa, ci de izvorul sau. Evidenta de necontestat a existentei fiecaruia este faptul ca existam individual, nu colectiv. Este evident ca acest aspect confirma si este raspunsul fara echivoc a actualului, este expresia universala a unicei surse, viata (sau Dumnezeu daca va place mai mult, sau Al’laah, sau ce reprezentare lingvistica preferati sau iubiti). Unicitatea nu se poate exprima in forma, decat pe ea insasi. Individualitatea, evidenţă a intregii sale expresii, este ignorata. Standardizarea si copierea face parte din domeniul eforturilor la munca in zadar (rutina) care trebuie mereu sustinuta (ca orice fals), si are un domeniu restrans de aplicabilitate evident in domeniul existentei fara constiinta de sine, adica a lucrurilor, sau tehnologiei ca expresie a evolutiei lucrurilor sub impactul inteligentei. Aceste eforturi (pentru standardizare, copirea unui model) indreptate asupra fiintelor, creeaza evident conflict, deoarece este impotriva naturii lor, individualitatea. Individualitatea este expresia unicei surse, si evident ca intreg universul este cladit pe acest fapt. Nu exista doua galaxii, constelatii sau stele la fel, nu exista doi fulgi de nea fa fel, doi oameni la fel. Este evidenţa ignorata. In acestă percepţie a unicitaţii tuturor expresiilor, individualitatea expresiva, este evident ca NU depinde una de celealta, nu se conditioneaza reciproc ca existenta, ca expresie. Fiind unica expresie a unicei surse, fiecare forma expresiva a sursei este completa si perfecta in sursa. Multitudinea de expresii unice nu este multiplicarea unei unice expresii. Repet ca sa auzim cu totii, multitudinea de expresii unice nu este multiplicarea unei unice expresii. Confuzarea multitudinii cu multiplicarea si a unicitatii expressive cu copierea unei expresii, este confuzia fatala care a determinat omenirea sa o ia pe un drum infundat. De acelasi fel nu insemna la fel. Functia unica nu este suma de functii la fel. Ignorand adevarul fiintei umane, nu putem realiza puterea pe care o manifesta. Aceasta confuzie de mai sus, abordata ca adevar stiintific, adica obiectiv, modeleaza inconjuratorul si expresia formei om. Dar dupa cum este evident pentru fiecare, consecintele acestei abordari si atitudini fixate, sunt “nemultumirea” si lupta pentru a face “multumire”. Astfel este normal ca o comunitate de fiinte in expresii unice, constranse sa renunte la unicitatea lor, pentru a crea structuri collective teoretice si imaginare, dupa modelele dogmatice sau ideologice, ideatice, toate utopice pentru ca toate pornesc din ignorarea adevarului individualitatii fiecaruia, sa fie conflictuala. Toate conflictele sociale (sclavia, crime, jafuri, razboaie, greve, imperialism) au ca sursa ignorarea si contestarea naturii oricarei fiinte, unicitatea sa. Intrega structura sociala cladita pe minciuni (ideatica cuiva), se va dovedi prin consecinte, castelul de nisip, sau din carti de joc, cu miscarea dominoului. Piatra unghiulara a unicitatii imensitatii si individualitatii ca expresie formala a sa, expresii complet diferite si prin acesta completitudine asemenea, astazi isi dezvaluie creatia. In creatie, unica relatie intre toate expresiile unice ale unicei surse, viata infinita si neservita timplului sau conceptelor, ideatiilor de vreun fel, este iubirea. Din iubire s-au nascut in iubire se intorc toate. Iubirea nu are exigente si nu pune conditii, nu are opus, este unica, naturala, atotputernica. In iubire, zambetul in fata erorilor si ororilor, le vindeca. Iubirea stie ca erorile si ororile sunt glume bune de speriat naivii si ea nu este naiva, este substanta inteligentei, si inteligenta substantei. Este evident ca atunci cand realizezi la propriu, vezi asta, ca existenta ta (oricine ai fi acela) este individuala, Unica, adica nu depinde de vreo idée sau informatie, sau altfel de nevoi, energii sau forma, este neaservita vreunei conditii exterioare sau interioare, castelul din jocul de carti al minciunilor din memoria ta, se prabuseste. Minciuna (conditionarea informationala, energetica, sau de orice alta natura), creatorul intunericului s-a spulberat. Cristos, constiinta vietii si unicitatii ei, a unitatii imensitatii si infinitei diversitati de expresii unice, a libertatii esentiale a fiinitei umane ca expresie, “masura de aur “,sau armonia si armonica totalitatii, in care se reflecta toate formele existentiale in cele mai armonice relatii sub toate aspectele posiblile, “templul de aur nefacut de maini pamantesti” sunteti fiecare. Suntem fiecare, aceasta este adevarata fraternitate. Individualitatea nu s-a nascut in timp, din informatii, din cunoastere, din stiinta cuiva, si stiinta nu o poate afecta sau vindeca. Ideea despre omenire (informatia) a crapat. Coaja hipnotica, sau plasa minciunilor, tesatura lor, s-a dizolvat in lumina constiintei pure, a mintii unice si a libertatii creierului despovarat de griji si false responsabilitati. Individualitate insemna libertate a spiritului, neaservire, sau infinite grade de libertate de miscare. Unicitatea miscarii este atemporala, in afara timpului, sau cunoasterii. Din acesta simpla relevare, explorarea propriei individualitati duce la descoperirea propriei unicitati neatarnate, de unde ia nastere sau renaste propria individualitate, mereu noua, mai bogata mai frumoasa, mai completa; nu exista sfarsit al miracolului de a fi si nici program sau plan pentru a exista. “Planul lui Dumnezeu” (expresie a unui model sau standard), este manevra controloare a directiei de miscare a naivilor, in sensuri si scopuri necunoscute si straine de cele mai multe ori de propriile interese, sau propriului progres in exprimarea expresiei unicitatii si individualitatii sale. Stiu ca libertatea sperie asa cum Prezenta Cristica sperie pe nevoiasi ( numai o femeie a avut curajul sa-l atinga, conform poveste), dar despre propria voastra prezenta vorbesc, nu despre alta, si acum puteti constata ca nu aveti nici un motiv sa va speriati de prezenta voastra. Nu aveti nici un motiv de teama, in prezenta voastra. Acesta este capcana si zidul inchisorii perceptiei, percepem ceva si cand denumim ce percepem avem impresia ca ceea ce am denumit, este altceva decat ceea ce percepem. Prezenta cristica se refera la unicitatea prezentei fiecaruia, nici o prezenta nu este la fel cu alta. Acesta unica prezenta a individualitatii, se mai numeste si providenta sau universul individualitatii. Totalitatea universurilor este unicul univers individual in expresia sa completa. Veste f.f.f. buna, sunteti cei care comanda in acesta unica prezenta a fiecaruia, sunteti dumnezeul prezentei voastre, sunteti mereu in centrul ei. Ce se intampla cand dumnezeu al unei continui prezente se intalneste cu dumnezeu al altei continuui prezente? Isi zambesc, se iubesc, nu au ce vorbi, ce sa-si spuna, au privilegiul de a impartasi miracolul incredibil al posibilitatii de a nu fi singur, ca in fericirea de a fi singur, nu esti singur. Este un privilegiu si un miracol de neimaginat, de neexprimat, in vreun concept gand sau stare, este miracolul miracolelor. De acest miracol ne batem joc zilnic, incapabili sa-l traim in puritatea sa atunci cand ne intalnim cu o alta fiinta umana in rutina zilnica. Cat de putin traim cu adevarat! Traim cu adevarat doar cand suntem indragostiti, cand iubim si importanta si interesele proprii trec pe planul doi. Cat de putin traim din dumnezeu!, dumnezeule! Fara aceste unice clipe de nerepetat din existenta fiecaruia, omenirea nu ar exista. Nu am cuvinte sa-mi exprim aprecierea si respectul fata de toti cei ce sunt indragostiti, in prezenta lor minunata vad eliberarea tuturor copiilor vietii din inchisorile hipnotice ale importantei si intereselor. In prezenta lor minunata intrega omenire renaste, este iubita si respectata fiecare fiinta , este redescoperit cerul si minunatele stele , imensitatea este prezenta in lumina bucuriei de a fi a acestor minunate fiinte libere care-si permit propia libertate, fara sa ceara voie vreunui dumnezeu inchipuit. Dati la o parte toate lucrurile moarte care va impiedica sa va indragostiti, care stau in calea exprimarii minunatei voastre individualitati si prezente, fara sa invinuiti piedicile. Stiu ca pare imposibil, (cat de inutila este aceasta stiinta), dar nu uitati, dumnezeu nu cunoste cuvantul imposibil si nu se sperie de el ca sa ramana in loc. Voi hotarati si urmariti fara sa va opuneti, cum rezolva asta, dumnezeul prezentei voastre, in propria voastra prezentaAlegem ceea ce este cel mai bine pentru noi insine si este cel mai bine pentru intrega noastra prezenta, in imensitatea ei.