iubesc deci exist-b

b) Sincronicitate.

Acum=spatiul/timp=unul=providenta=prezenta. Aceste reprezentari nu sunt faptul sau starea, ci stralucirea constiintei lumineaza umbra si desteleneste memoria de buturugile copacilor uscati. Mintea neaservita conceptelor, elibereaza memoria de falsa informatie. Cand acest act este complet, memoria e golita de informatiile interpretarilor si abstractizarilor inutile, este vida. Starea de vid a memoriei, este semnul eliberarii creierului uman de aservire, de sclavie. Mintea libera si-a eliberat corpul. Tatal eliberat si-a eliberat fiul. Aceasta stare de vid a mintii si crierului uman, sincronicitate este. Paradoxul existentei si nonexistentei simultane isi pierde conflictul. Ideea despre sine care a detronat sinele isi releva inutilitatea. Importanta de sine se destrama, precum ceata. Superficialitatea ei, mediocritatea, se releva ca ceea ce este: nevoia, refuzul a ceea ce suntem. In aceasta sincronicitate celulele creierului, creierul este complet regenerat, inviat, renescut. Ceea ce părea imposibil, era doar o părere. Creierul smuls din cusca amintirilor violatoare, regenerează in sincronicitate intregul corp. Cel mai mare edificiu realizat vreodata, templul spiritului, corpul uman, in expresia sa originala se dezvaluie ca depozitarul a celor mai mari realizari si potentialitati ale spiritului, puse la dispozitia unicului sau luminator: potentialul repararii oricaror greseli (boli, obsesii, lipsuri), adica, prezentă sau atingere vindecatoare, potentialul creativitatii sau modelarii fara timp a energiei universale, potentialul atentiei, intentiei si vointei libere de orice aservire sau nevoie si teama. Fiul materiei (substantialitatea spiritului) isi primeste mostenirea de drept care-i apartine, propria “tara”, propriul “regat”, imensitatea prezentei sale. Asa este, acum!. Ce face in viata doar fiecare cunoaste. Unde este atentia ta acum, acolo esti si tu si acolo sunt faptele tale. Este sincronicitate. Oriunde ai fugi, te iei cu tine. Nu exista rezolvari in alte lumi, sau alte experiente, doar pacaleli ca si pana acum. Singura rezolvare este cea pe care tu o realizezi, realizandu-te sau refuzandu-te pe tine si intreaga ta prezenta simultan, in sincronicitate, asa cum faci acum. Acum refuz existenta mea, este recunoasterea cunoasterii, reactiei la actiunea vietii. Reactia recunoscuta este iertata, vindecata, cand nu este repetată. Este greu sa–mi primesc propria vindecare, nu vindecarea este grea. In lumea refuzului de sine, sau experienta durerii si nefericirii, ca effect, refuzul existentei in carne, pe considerentul inferioritatii ei, acest “considerent” e fals si este vraja aruncata de nevoia si lacomia de superioritate (obsesia), sau foamea, adica identificarea cu inferioritatea sau lipsa, intunericul sau teama. In lumea refuzului de sine, mamă îmi este teama, iar tată îmi este foamea. Recunoasterea parintilor “facuti” prin cunoastere, este minima demnitate. Eliberarea parintilor de hainele in care i-am imbracat, imbracandu-ne, este incetarea durerii, a sacrificarii, a crimei, sau sacrificiului de sine pe altarul ideii superioritatii-inferioritatii, altarul irationalitatii separarii constiintei, fragmentarii ei. Prezenta mea este vibratia propriei constiinte, a totalitatii potentialului ei creativ, in sincronicitate cu ceea ce sunt (si- n ceruri si pe pamant). Puritatea si frumusetea, plenitudinea si armonia intregii naturi din prezenta (providenta, ecosistemul, perceptia) mea, este natura mea curată, nepervertita de interpretari si considerente exterioare ei, nu am nici un motiv sa nu-mi iubesc natura si expresia ei corporala, indifferent de forme si proportii. Adevarata mama viata, eliberata din închisoarea consideratiilor inutilitatilor de orice fel (cusca amintirilor), si protejata de mulsul lacomiilor de orice fel (aviditatea obsesiilor puterii, nemuririi si devenirii psihologice), ni se prezinta in sincronicitate prin comuniune. Daca aceste umbre pe hârtie, sunt interesante, dar faptul reprezentat!? Faptul nu ti-l poate da nimeni din afara ta, esti tu insuti.