iubesc deci exist-a

a) Destelenirea.
Este o idée sau un fapt? Idéea este umbra faptului (actualului) şi daca umbră există, există şi luminatorul faptului si faptul. Cand luminatorul şi faptul unul sunt, faptul-luminator nu are umbra şi in lumea umbrelor este invizibil. Triada fapt, luminator, umbră, este fecunditatea faptului care naşte “unicul sau fiul”, constienta de sine, luminatorul său. Ideea, sau conceptualizarea, sau abstractizarea faptului, este mesajul faptului pentru spatiul umbrei sale, sau de sub protectia sa. Ca umbra sa dispara, luminatorul este necesar sa dispara si ramane doar ceea ce este, faptul (actualul), fara umbra; Experienta este experimentatorul, observatorul, faptul observat. Cand observatorul dispare (fiul si tatal unul sunt), ramane doar puritatea faptului-luminator, ramane doar strălucirea sa, esenta vie. Emotional traducand toate acestea, Iubirea nu are umbra, este stralucire. Cand apare ideea de iubire, (eu iubesc), umbra faptului, ne-am separat de fapt, îl observam ca pe ceva diferit de ceea ce suntem, nu trăim strălucirea iubirii, ci râvna ei, dorinţa de iubire. Declaratiile de orice fel, sunt semnele separarii noastre de faptele respective si separarti fiind, nu putem onora niciodata declaratiile, cuvantul. Politicienii sunt victimile specializate in asa ceva. In trairea faptului, viata sa, actualul, in cazul nostru specific, iubirii, nu exista nevoile declararii sau solicitarilor de demonstratie sau confirmări a ei. Toate nevoile (exigente), insiruite mai sus , sunt umbrele faptului, (neactualul sau), generate de amintirea de sine de dianaitea separarii sale in luminator si umbra, in observator si lucru oservat; Este vidul reântregirii, spatiul de sub protectia iubirii. Cand ne lasam absorbiti de acest vid interior suntem sub protectia iubirii, iar daca o exprimam in afara noastra, se exprima tăcut stralucirea ei. In acele unice momente, suntem şi nu suntem divizati, in acelasi timp. Cand declaram personal unei persoane iubire, in fapt avem intentia cuceririi persoanei in numele iubirii considerandu-ne proprietarii ei si acest fapt constientizat sau nu, este efectul alegerii separarii de iubire in unicul moment al nesepararii si separarii, simultane, adică al coexistentei cu şi în iubire. Experienta este persoana, persoana este experienta alegerii separarii de iubire. Copiii, nu sunt persoane. (Experientă sau istorie personală, care in fapt este globală: trairea globalitatii efectelor separarii si dezbinarii, la modul individual, numim personalitatea noastra, experienta noastra personala.) Stralucirea minunatilor ochi curati ai copiilor este stralucirea faptului iubire, nedeclarativ. Comportamentul sexual deviant al frustarii si insatiozitatii lipsei, ca mostenire a esecurilor parintilor lor in iubire, este o grea povara pentru copiii puri, inocenti, pe care nu o pot rezolva si nici căra in spate, din motivul simplu al faptului ca, nu ei le-au creat. Nu este responsabilitatea voastra copii. Parintii acestor poveri sunt ideile si ideatica iubirii, amintirile momentului cand separare nu exista in om, amintirile actualului. Actualul, factualul iubirii, il percepem in incredibila frumusete si puritate a ceea ce este natura in intregul sau, care-l cuprinde si pe om ca umbra, sau reflectare, dupa cum el hotareste impotriva sau pentru sine. Hotararea omului este fapta sa, iar scuzele cu hotarâri bune si efecte rele, neaşteptate, neprogramate, nu mai ascund realitatea hotarata. Darul stralucirii iubirii este stergerea umbrelor, sau hotărârilor, sau fortelor opuse, sau vocilor opuse, opozitiei la om, (adica luminatorul unul cu ceea ce lumineaza, stralucirea faptului). Teoria contrariilor care luptă pentru progres, este un fals justificativ al placerii si satisfactiei nascute din distrugerea faptului, actualului. Este“placerea si satisfactia” mortii “caprei vecinului” care in actual este propria capra. Confundarea faptului natural denumit iubire cu placerea si satisfactia, este orbirea mintii, sau minte oarba, care bântuie in intunericul propriilor proiectii, idee sau teama. Sursa nefericirii este amintirea iubirii. Stralucirea mintii este claritatea ei, minte fara umbre, care nu umbreste, fara separare, sau comparatii si ierarhizari imaginare. Luminatorul una cu faptul, sau faptul laminator. In fizica este relevată unitatea undă-corpuscul, paradoxul mişcarii si repaosului in acelasi timp, semnul tatalui, al unitatii inteligentei, energiei si substanţei, si reflectarea acestui izvor, in universul intreg si a intregului univers in templul om. Exist (individual) sub protectia iubirii, coexist (existenta colectiva) in iubire si sunt in izvor. Comunitate doar in iubire exista. Prezenta puritatii si frumusetii intrupate aici, este conditia de care beneficiem cu totii.