sinucidere, sinucigasi

Exista un foarte simpatic si drag mie domn, pe nume Pavlov. Un explorator de mare calibru al fiziologiei corpului uman.A facut multe si importante descoperiri despre oameni studiind caţeii.

Studiul i-a ocupat, mult, foarte mult timp si madama moarte buna si naturala, neglijata, s-a razbunat si nu l-a mai lasat sa studieze si onorabilul system digestiv. Se spune ca, a lasat mostenire si rugaminte cu gura de moarte, colegilor de bresla, studierea sistemul respectiv, atragand atentia asupra importantei lui. Urmasii sai au studiat digestivul system din foarte multe puncte de vedere stiintifice, mai putin cel al evidentelor, pe care va rog, permiteti-mi ca impreuna cu voi s-o facem.
Sistemul corpului uman, numit digestiv, incepe si se sfarseste, ca orice lucru sanatos la cap in acelasi fel, respectiv cu o gaura. Numai ca pentru unii incepe cu G. si se sfarseste cu A. iar pentru altii incepe cu G. si se sfarseste cu G.C. Ca sa-l intelegem mai bines a facem o analogie cu o linie de productie, numita si fabrica. Intr-o fabrica, exista intrare si iesire ca si in sistemul digestiv. Intra materia prima si iese produsul final, iar in jurul acestor doua evenimente extreme de importante, se invartesc foarte multi. Materia prima care intra, este de regula intr-o organizare si valoare scazuta, gosolana si ceea ce iese, are forma, organizare, si prêt ridicat. Vedeti cum, intr-o fabrica de mobila, intra bustenii bruti si brutali si iese frumoassa, eleganta si artistic stilizata, mobila. Toata acesta minune, este rezultatul unui proces constient de creatie, proiectare, manufacturiere tehnologizata, care consuma foarte multa energie inconstienta (electrica, mecanica, chimica, etc) si constienta (umana). Ceea ce intra este egal cu ceea ce iese, masic vorbind, iar energia consumata este suportata de nevoiasul de mobile. In ceea ce priveste fabrica digestie procesele sunt putin inversate. La intrare gasim frumoasele produse tehnologizate de natura, fructe, legume, seminte, miere, lapte, etc., iar la iesire, grosolanele fecale. Toate acestea in urma unui proces inconstient de distrugere , absorbtie si eliminare, care consuma multa energie inconstienta (umana) si constienta (financiara). Daca pentru fabrici, energia consumata (plus hotia) era suportata de nevoiasi, in cazul digestiei, nevoiasul de digestie plateste tot, suporta tot (plus medicamente) Curios este ca desi, ceea ce intra este egal cu ceea ce iese si in cazul digestiei, nevoiasul de digestie are credinta ca el, in urma acestui process de productie de fecale ,se hraneste!? Mai gasim o curiozitate, aceea ca desi in urma bilantelor energetice facute stiinrific si masurabil pentru procesul digestiv, s-a constatat ca energia rezultata din mancare este egala cu energia consumata din corp pentru sustinerea procesului, adica bilant zero, nevoiasii de digestie au convingerea ca, prin procesul de transformare a mancarii in fecale, capata energie ca sa muncesca!? Cu atat mai ciudata este acesta convingere, cu cat este evident ca obosesc mancand si dupa ce au mancat, cad la pat!? Si mai evident este ca, dupa ce au eliminat minunatele fecale, (rodul sacrificiului mancarii), oamenii se simt mai vioi , mai sprinteni si se bucura!? Dupa ce au mancat, ofteaza!? ( Uh!).Ce dracovenie o mai fi si asta!? Este evident ca cu cat mancam mai mult cu atat mai multa energie corporala se consuma.Cred ca aici este evidenta necesitatea masurii, pentru ca singurele benefici, in afara oboselii mancarii, digerarii si eliminarii, sunt efectele placerilor gustative. Si acestea ca sa le obtinem ajunge sa mestecam, iar nu sa ingurgitam si nu presupune cantitati, ci calitati. Am verificat acesta evidenta si s-a confirmat ca, tinand in gura si mestecand timp indelugat boabe de grau, ele se absorb fara sa mai fie nevoie sa le si inghit, iar cantitatea necesara era infima si efectele complete, disparea foamea. Este la fel de evident ca nevoiasii de digestie sunt pragmatici, daca tot rezultatul este fecala minerala si otravitoare pentru ca nu este un ingrasamant biologic pentru plante, de ce sa se mai straduiasca cu transformarile, ingurgiteaza fecalele minerale produse la o fabrica numita industrie alimentara. Cee ce scapa din vedere este ca, energia consumata este aceeasi, chiar mai mare, ca multe substante sunt incompatibile sistemic, cu sistemul corporal si ca atunci cand doua sisteme sunt incompatibile , puse impreuna, se distrug reciproc. Fara sa mai vorbim de costurile reparatiilor ulterioare . Este evident ca sistemul digestiv, privit separat de restul sistemelor corporale si tratat ca atare, este un instrument, in nici un caz de alimentare energetica, mai de graba de consum energetic corporal si financiar de mentinere si intretinere, ruinator, inefficient, atat pentru corp cat si pentru buget, cu beneficiu minim, placerea gustativa. Maxim de effort cu minimum de rezultat. Evident ca nu asta este rolul sau in armonia ansamblului corporal uman. Consumismul exacerbat, in detrimental tau si beneficiul nu stiu carei industrii alimentare si farmaceutice, nu poate fi o actiune umana rationala. Ne consumam, ne sacrificam pe altarul industriei si acesta actiune este o “obisnuinta”(abstractie generalizata), un proces inconstient pe il consider si numesc “sinusidere inconstienta lenta, ascunsa”(S.I.L.A.), al carui efect este “moartea buna si naturala”(M.B.N.), dupa un lung chin, in secret si cu zamgetul profesionist, incurajator pe buze. Nu sunt anti-digestie sau alimentatie de orice natura dar sunt fara echivoc, sunt in total dezacord cu nebunia si justificarile ei irationale, criminale. “Persoana” este o structura inconstienta de abstractii generalizate, numite obisnuinte, care nu este nimic altceva decat un program S.I.L.A. Reactiile constientei la acest program, ce viruseaza intrega functionare a mintii si corpului ei, se constitue intr-un ansamblu de reactii de autoaparare, numita personalitate. Constiinta umana este captiva acestei structuri, (nu este persoana, cel mult se identifica cu aceasta structura ruinatoare, hranind-o astfel, in nici o varianta nu este hranita de structura), se straduie din rasputeri sa scape, luptandu-se cu ea, dar nu reuseste. Este un cerc vicios din care nu putem scapa. Aceasta ultima constienta exprimata, ne releva faptul evident ca insasi lupta de a ascapa genereaza cercul, il intareste. De ce? Evindent este ca, o problema imaginara (o vraja, o hipnoza), nu are rezolvare, doar sfarsit. Problemele imaginare (psihologice, personale), cu cat lucrezi sa le rezolvi, cresc! Este firesc din moment ce ele nu exista in afara efortului tau, care le justifica si da substanta si aparenta realitatii. Cand efortul inceteaza, problema dispare ca prin minune; dar nu este o minune mistica, pe care sa o asteptam ca cineva, Cristos sau Dumnezeu s-o faca. Este minunea naturala a constiintei care inceteaza, nu mai face nebunia. Atentia neselectiva , genereaza “vederea” intregului process si incetarea lui (in nici un caz concentrarea, sau efortul).
Acum sa trecem la alte forme de autodistrugere. Mai spectaculoase si care constitue deliciul jurnalelor de “actualitati” de la ora cinci. De programul S.I.L.A. se ocupa emisiunile t.v. serioase si responsabile producatoare de venituri si sustinere, reclamele, (mai corect ar fi denumite auto-reclame, adica se reclama singuri, dar cum lauda de sine nu miroase a bine, spoturi publicitare , da mai bine), de programele serioase cu starea natiunii si pericolele eminente teroriste si financiare, evident inventate pentru prosti (dupa cum evident ne dam seama ca suntem tratati la emisiunile tv, de catre aproape toti mediatorii si pisalogii). Accidentul, este spectacular cu imagini socante si excitante ca si bataia femeii si omoratul berbecului. Dar sa vedem ce se ascunde in spatele Lui. Fostele virgine devenite prin programul devenirii Sila, babe, spun ca este: ”destinul maica”, spusa cu intelegere si false regrete si sclipiri de excitatia satisfactiei in ochi.(n-a scapat nici astia, ha!). Dar cu putina atentie neselectiva vedem intregul process, intregul sir de evenimente a carui finalitate este, accidentul. Fara de exceptie orice accident este precedat de starile de nervozitate, graba, violenta, neatentie, toate manifestari bine cunoscute ale disperarii , ale incercarii de a controla sau impune circumstantelor, vointa noastra, fara sa reusim vreodata in afara unui accord bi sau multi-lateral. Aceeasi structura represiva a obisnuintelor in fata careia eforturile noastre sunt inutile si neavenite, numita persoana, se ascunde in spatele disperarii, in fata careia speranta este doar o fuga, o ascundere cu capul in nisip, sau un struţism. In rutina zilnica a eforturilor fara rezultat, inconstienta si ea, de a rezolva odata pentru totdeauna problema existentiala , ramanerea in existenta a persoanei, (in fundalul inconstient al colectivei de personae, adica tot persoana), constientele umane pur si simplu uita, sau refuza sa-si aminteasca, asa cum refuzam sa ne amintim un cosmar, ce cauta, de ce fuge, unde se grabeste si de ce, ramane cu o remanenta emotionala din ce in ce mai puternica de esec, de nereusita, de nemultumire de sine, si-l apuca disperarea, fara motiv apparent. Sentimentul inutilitatii eforturilor si al neputintei, pune stapanire pe constiinta sa, iar razbunarea, vioilenta si indolenta fata de sine ia proportii coplesitoare si se manifesta violent prin abandonul inconstient de sine. Aceasta violenta a abandonarii de sine, o percepem in perversiunile, depravarile sexuale, in indolenta cu care se drogheaza cu mancare sau alte substante, cu excitatii si visari cu ochii deschisi a unei maretii pierdute , sau a unei libertati imaginare confundata cu libertinajul atodistructiv. Toate aceste miscari emotionale in final se acumuleaza si genereaza, se concretizeaza, se manifesta intr-un sir de evenimente al carui final este accidentul, cu atat mai violent cu cat mai violenta este rezultanta vectorilor emotionali autodistructivi, sau mai intensa este intentia abandonului de sine, inconstienta, bine inteles , care poate implica si alte personae, aparent victime, dar care aveau o rezonanta “mocnita” cu acelasi tip de energii, emotii. Deci si procesul accidentului este un process inconstient al persoanei, motiv pentru care il consider si denumesc “sinucidere inconstienta violenta, oripilanta” (S.I.V.O.) Este un banc care ne povestea ca, cineva il intreba pe dumnezeu: cum naiba , toti din avionul prabusit erau pacatosi si meritau pedeapasa finala? Raspunsul a fost: ehei, ce stii tu cat mi-a trebuit sa-i adun la un loc! Aici este exprimarea rezonantei, a procesului prin care, ce este la fel se aduna la un loc, se intalnesc dupa felul lor , violent sau altfel. Rezonanta “mocnita” se refera la faptul ca nu toate constiintele manifesta disperarea in acelasi mod, unele exprima prin extrovertire, violent , altele prin introvertire, mocnit, dar este acelasi lucru in forme diferite. As spune chiar ca manifestarea mocnita este mai violenta in fapt, din motivul ca se extinde empatic si asupra celor din jur si provoaca explozii violente in jurul lor, accidentele. Disimularea nefericirii si disperarii, ipocrizia teatrului de-a reusita si victoria, ascunde de cele mai multe ori sub masca politetei si civilizatului, violenta mocnita, iar manifestrea ei prin accident da impresia unui destin nedrept si inuman, in care participantii victime, nu ar avea nici un amestec, nici o responsabilitate. De aceea se spune ca violenta generata de spiritual exclusivismului, este exploziva sau imploziva , cele doua forme, se intretin reciproc, manifestarea lor este violenta. Exculzand de la dreptul de a exista, tot ce nu este ca tine, (autoamagirea persoanei este, ca ar exista ceva ce nu este ca ea, justificarea exclusivismului), nu poti si nu se poate logic, sa-ti rezolvi ramanerea in existenta. Cu atat mai mult cu cat incerci, sa-ti asiguri asta, pe seama celorlalti, care nu sunt ca tine, pe care-i excluzi din viata ta ;  pe seama carora ti-asiguri un trecator si iluzoriu confort. Cea mai penibila intrebare, justificata doar de inconstienta persoanei, este cea pe care o auzim repetat la telejurnalele orei cinci: cum se poate intampla asa cevaaa…!? Este o retorica de cel mai prost gust, urat mirositoare ca si rahatul pisicii ascuns sub covor. Programul (rutina) abstractiilor generalizate numite obisnuite (fecalele fizice si emotionale cu care ne hranim) , atat Sila cat si Sivo, sunt programele de functionare ale exclusivismului fundamental violent.
Puneam intrbarea: care este activitatea de baza a eu-lui, rutina sa zilnica? Presupunand ca v-ati raspuns , nu mai explorez, ci relev rezultatul explorarii. Activitatea de baza, rutina zilnica a eu-lui- persoana, este ….autoizolarea!!!( Sunteti surprinsi? Voi nu puteti fi, decat cel mult mirati, surprins sunt eu). Eu-l este Tiranul, Persoana, ce lupta mereu sa controleze viata si existenta, sa le domine, limiteze si ingradesca in sablonul ingust al obisnuintelor obtinerii psihologice a satisfactiei si exploatarii senzoriale prin placere, lupta sa obtina si sa conserve dominatia asupra existentei, fara sa reuseasca, odata pentru totdeauna. Satisfactia si placerea (orbirea spiritului), sunt efemere si superficiale, nu pot fi obtinute fara effort si lupta, Cand apar, au si disparut , pauza dintre ele este lunga si chinuitoare. Din punct de vedere energetic privita problema, este ca o acumulare de lunga si grea durata, a energiei, care brusc se pune la masa si dispare instantatneu. Apoi, reincepe greoiul si chinuitorul effort al acumularii. Si tot asa zi de zi. Disperarea in cazul unui asemenea comportament risipitor este justificata si de inteles. Cum se spune in Ardeal : “era gata gata sa macin daca nu se inchidea moara.” Efortul acumularii de energie prin vampirism si confruntare, competitie si hotie, nu este corespunzator rasplatit de “fata morgana” numita satisfactie si placere, nu tine de sete, in desert.
Ca urmare eu-l se autoizoleaza si spune eu sunt diferit, cu trecerea timpului si acumularea de esecuri,  se inconjoara doar de cei pe care-i poate controla si domina, de copiii , de dependentii financiari, slugile, bodygarzi etc., Se inconjoara de garduri inalte si sisteme sophisticate de protectie fizica si financiara, constient de lumea violenta si hoata, dupa chipul sau, in care traieste. Creeaza structuri institutionale de forta colectiva, societatile secrete cu acelasi scop de dominatie si conservarea ei, in fata multimii de eu-ri, de acelasi fel, cu care se confrunta, in aceleasi scopuri. Dar si in aceste collective de putere, naravul dominatiei celorlalte eu-ri nu dispare, si ajunge sa spuna: “afara, sunt adversarii in colectiva sunt dusmanii”. Se izoleaza in continuare pana cand ramane singur, singur in lupta cu toti. Constient de inutilitatea sa, a luptei sale, hotareste sa abandoneze, isi da seama ca toata existentaa sa, nu a facut decat sa se izoleze , ca izolarea este natura sa si decide sa obtina suprema izolare, ca premiu de consolare, sinuciderea. Cum este hedonist, fitos si lamentabil, estetismul hotareste metoda. Sa nu arate ca un mort urat, sa starnesca compasiune si lacrimi, sa se razbune pe nebunii ce continua inconstienti, ceea ce El si numai El, are curajul sa decida constient.Considera sinuciderea, un fel de razbunare si sâc, pe lume. Scrisoarea de ramas bun si justificare este un exemplu de lasitate si nebunie, ipocizie si minciuna vinovata a autoflagelarii nerecunoscute.
Acest proces este un amestec macabru de constienta si inconstienta, al arogantei orgoliului nemasurat, al incapacitatii de a comunica si asculta (auzi);  privit astfel procesul respectiv, il pot identifica ca efectul surzeniei si orbirii. Prinde orbul, scoatei ochii, prinde surdul, taiei urechile, ar fi exprimarea copilaresca a inutilitatii acestui proces. Din acest motiv consider si denumesc procesul eu-lui, (procesul izolarii sale inconstiente si al deciziei constiente de “a sinucide” fiinta in locul procesului), "sinucidere inconstienta si razbunarea orbului surd". (S.I.R-O.S.).
Fara a avea vreo pretentie patrimoniala asupra celor srise (acestea sunt drepturile de autor ale eu-lui), nici pretentia ca este o relevare exhaustiva, ultima relevare posibila, iar cele viitoare isi au radacina in ea, ca sa-mi asum drepturi asupra celor ce vor urma( radacina este in acelasi autor si inalt patimitor eu-l), va invit prieteni sa scormoniti si in adanc si pe suprafata, pe verticala si pe laterala, (ca sa nu mai fim catalogati de unele eu-ri toxice “oameni laterali”), sa scormoniti si scoateti, smulgeti, radacina si ramificatiile ei din adancuri, sa pliviti excrescentele acestei buruieni otravite si de pe suprafata holdei terestre. Sa nu o faceti pentru mine sau oricine altcineva, faceti-o pentru voi, ca asa faceti cel mai bine, cand faceti.
Am mai pus o intrebare : daca exita sinucidere sau sinucigasi, sinucigasi sau sinucidere si specificam ca nu este o capcana de genul "oul sau gaina". Este evident din relevarile de mai sus ca nu exista sinucigasi. Exista sinucidere ca spectacol si proces holografic si holonomic al autodistructiei ca varianta si manifestare, in memorie.  Personificarea acestui proces educativ, duce la aparitia holografica a personajului "sinucigasul"si toate acestea se intammpla in constienta umana. Identificarea cu personajul din piesa educativa, este dramatica, si in acest caz, am putea spune ca exista sinucigasi, ca sinuciderea este actiunea sinucigasului, efectul actiunilor sale. Putem spune fara a gresi ca, identificarea este cea mai periculoasa actiune a constiintei si ca identitatea ca rezultat al acestui periculos proces,  este cea mai autodistructiva autohipnoza. Domnul care a aruncat 'manusa' articolului prezent, sper sa-mi acorde o runda macar, desi nu am epuizat subiectul, m-a epuizat el pe mine.