10 august 2010

am fost invatat sa boicotez.

Gautama m-a invatat sa boicotez structurile  de gandire, de timp, m-a invatat ca aceste structuri sunt iluzorii si ca a trai in ele produce durere.
M-a invatat sa-mi pastrez constiinta in inceputul neaservit timpului si cunoasterii sale, in puritatea a tot ceea ce este si sa pretuiesc evidentele din perceptie, in locul informatiilor si premeditarilor din memorie. Isus m-a invatat sa boicotez ura, ranchiuna si razbunarea, ca toate aceste modalitati temporale de actiune sunt distructive, sunt moartea vie care omoara (pentru ca nu stie nimic altceva sa faca);  m-a invata ca a boicota toate aceste reactii emotionale nascute din intunericul din constienta (teama), inseamna a invinge moartea pentru a trai viata. Mahomed m-a invatat ca intre sursa vietii si oameni nu exista intermediari (preoti), ca fiecare om poate trai in rugaciunea continuua a sursei, in comuniune directa cu sursa sa, m-a invatat sa boicotez orice intermediere. Krishnamurti m-a invatat ca niciodata nu este tarziu sau imposibil sa renuntam la falsul informational al trecutului neschimbator, rigid si mort, al violentei exclusivismului ca relatie interumana. M-a invatat ca increderea in sine si perceptia a ceea ce este, este o reala alternativa la aservire ideologica, emotionala si sclavie sociala. M-a invatat sa boicotez acceptarea si reactia, sa explorez pana dincolo de oricare orgoliu si teama, pana descoper moartea cunoasterii, a timpului (pe care o decoperisem deja dar nu si constienta valorii faptului). Toti m-au invatat ca iubirea - inteligenta si intelepciunea - actiune, nu sunt aservite ideilor si parerilor despre, ale oamenilor care traiesc in umbrele trecutului, umbrele fricilor traditionale prezentate pe post de cunoastere, de sursa, de origine. Toti au avut bunul simt de a nu descrie sursa vietii sau vreun dumnezeu (descrieri care sa intareasca idolatria copiiilor speriati de viata si de ei insisi). Au orientat constiinta omenirii spre impersonalitatea si universalitatea fiintei si au indemnat la explorarea ei si la a trai in locul tau, pentru ca nimeni altul (nici macar ideea ta despre tine insuti) nu poate s-o faca, desi se straduie din resputeri, reusind doar sa-ti fure si degradeze creatia. M-am invatat pe mine insumi sa respect compania durerii si nefericirii (consecintele corectoare), sa boicotez compania placerii si satisfactiei, care duc la rutina si plictiseala, la lacomie de placere si satisfactie, pana la nebunie si cruzime. M-am invatat pe mine insumi sa boicotez minciuna si autoamagirea, sa boicotez complacerea si justificarea, sa boicotez secretele interesate ale planurilor "salvatoare", aservirea si sclavia personala si colectiva, sa boicotez hipnoza colectiva din mass-media si tragediile  "contemporane", sa boicotez autohipnoza prin eu, persoana si personalitatile foarte importante, prin specialisti si autoritati autoafirmate de orice fel. M-am invatat pe mine insumi ca OM este o calitate, nu o cantitate informationala descriptiva, sau forma, ca semenii mei au aceasta calitate, inaite de orice importanta si pozitie. Desi sunt foarte rari pe km patrat, am boicotat incertitudinea existentei lor. Am fost invatat si m-am invatat sa boicotez orice fals, orice minciuna, orice aservire, sclavie, fara rascoale si revolutii, fara crime si razbunari, fara violente inutile si ipocrite alternative, alte palarii ale aceluiasi tiran. Viziunea curgatoare in continua inoire si transformare, actualizarea continua, descarcarea informationala si emotionala la lada de gunoaie ale trecutului orbetelui sau miselului pe post de ghid, consider ca respecta ordinea si armonia jocului vietii, ca evita meandrele constiintei si atasarilor ei fara sens. Transpersonal este un concept care nu demoleaza persoana biologica (asemenea cunoasterii personale psihologice), ci plaseaza viata si sursa vietii in universal si dincolo de universal, dincolo de timp, in ceea ce este fara a fi, miracolul lui a fi, fara inceput, fara sfarsit. Cand perceptia e modelata de cunoastere tot ce este, incepe si se sfarseste , iar ceea ce nu are inceput si nici sfarsit si este, pare a nu fi. Paradoxul, este o inventie care ascunde si blocheaza actiunea cercetatoare. Fara explorare individuala nu exista individ, doar mase biologice aservite nevoii (credintei in lipsa, lacomiei). Transpersonal este "un nume" al unui domeniu al explorarii existentei. Nu este o ideologie, nu are nevoie de "fani", pentru ca fanii nu exploreaza ci copiaza, Doar casca gura si admira ceea ce ei insisi nu-si dau voie sa exprime, apoi parodiaza. Asocierea cuvantului transpersonal cu celalalt cuvant, psihologie, este un non-sens, o incercare de supravietuire a falsului psihologic dincolo de teritoriul sau, de acaparare a  totalitatii existentiale, acoperind-o in umbra sa, ceea ce evident nu poate, la fel cum  nu poate fi amestecata apa cu uleiul. Cel mult se obine o emulsie nefolositoare, nefunctionala. Universul nu este umil, nici nevoias, nici aservit vreunei iluzii sau imaginatii, sau psihologii, nici nu asteapta , nici nu se grabeste, este imensitate vie, iubitaore si jucausa ca un copil. Nu cereti ca va condamnati la pomana, la resturi, ve-ti ajunge vip-cersator.. Jucati-va cu imensitatea, jocul comuniunii si co-creatiei. Acest joc nu are reguli nici exigente, altele decat limitele personalitatii (psihologiei voastre depre voi insiva)  pe care le impuneti jocului, limitandu-va singuri participarea, joaca. "Numai copiii ajung in ceruri", nu copilariile sau maimutarelile psihologice ale copilariei si inocentei. Persoana sau colectivitatea de persoane (actiunea identificarii abstracte) spune: "eu sunt iubire" maimutareste iubirea fara sa fie; spune: "eu sunt compasiune",  maimutareste compasiunea fara sa fie, "eu sunt ilumunat" fara sa fie, etc,... , toate aceste maimutareli si parodieri ale minciunii sunt revelatia sursei, a universalului, ca ceea ce el, este."Eu sunt ura, rautatea, lacomia, teama, timpul, etc," nu spune persoana, ca n-ar mai fi  ceea ce este, s-ar pierde pe ea insasi..Un om este distins, adica face distinctia intre ceea ce este adevarul si falsul, a locului adevarului si locului falsului si rolului sau. Fara acesta distinctie nu exista perceptie, nici inteligenta perceptiei, nu exista actiune, doar reactii la reactii. Cu increderea ca aceste consideratii au si murit in momentul exprimarii lor, ca o noua imensitate este de recunoscut, de explorat, ca toti cei ce au citit aceste randuri, sunt mai sprinteni si usori in propria lor explorare (pe care au demarat-o angajati plenar), va transmit entuziasmul si bucuria mea de a fi impreuna, oameni.
Miza proiectului 'iuybesc deci exist-pentru venus" este comunitatea neidentificatilor.

5 comentarii:

  1. ...bucuria a fost primita, multumim!
    Este o mare onoare sa citesc asemenea randuri, rodia

    RăspundețiȘtergere
  2. sa boicotez indoiala??
    ce este indoiala?
    ma indoiesc, am indoieli ca, este indoielnic...

    RăspundețiȘtergere
  3. Prieten drag,

    Te provoc la un articol vis-a-vis de sinucigasi.
    Cine si ce ii indeamna la un asa gest? Ce le lipseste sau ce au in plus? Considera gestul o scapare? Daca da scapare din ce?

    Sper sa dai curs provocarii.
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut comentariile si comentatorii. Ma bucur ca v-am starnit sa indrazniti, sa exprimati.Fara exprimare si autoreflectare in propria exprimare , intelegerea, ramane un deziderat continuu. Referitor la indoiala:
    Indoiala este o arma psihologica. In artele martiale se cunoaste ca daca faci adversarul sa se indoiasca in sine, lupta e castigata dinaite de a se purta.Indoiala, referitor la ce? Este o "legatura" , o relatie intre ce si ce?. Speculatia filosofica: "cred ca cred ca nu cred ca cred" este o onanie intelectuala ; luam un cuvant, o idee (in cazul nostru credinta sau indoiala)si o frecam pana nu mai ramane nimic, iar noi ne trezim mai confuzi decat oricand. Ca sa intelegem o reprezentare verbala a unui fapt real, reflectam reprezenrarea in fapt, sau stabilim relatia intre fapt si reprezentarea sa, fara sa ne excludem pe noi ca sursa a faptului, reprerzentarii si ca relatie intre cele doua, (experimentatorul este experienta).Cand abordam indoiala, ca pe ceva de sine statator, nu intelegem ceva din ea. Sursa indoielii este neincrederea in sinele tau si care blocheza orice actiune a sinelui tau, cu care stau de vorba. Este o opozitie la orice actiune, o reactie emotionala nascuta din teama de a nu gresi , de pacat si alte prostii cu care suntem manipulati si mentinuti pe axa Vinovatie-Teama, timpul psihologic liniar si criminal. Indioala este relatia dintre vinovatia mereu trecuta si teama mereu viitoare, imaginara, care blocheaza orice incercare a ta prietene de a te elibera din acest lant vrajitoresc, linear mereu la fel, Spun asa,"vrajitoresc", pentru ca a fost facut , nu este natural. In natura exista cicluri , sfere, curbe, nu exista linii drepte.Indoiala este lantul cu care este legat omul de oponentul spiritului, neincrederea.(metaforic vorbind)Spiritul sau mintea universala, totalitatea a tot ce exista in existenta, nu are opus. Si in acest caz oponentul sau , neincrederea in sine, este un efort la munca in zadar, o iluzie, o imaginatie ca se opune cuiva, in fapt este o risipa de efort , de energie, pe care niste Smecheri au descoperit cum sa foloseasca in favoarea lor energia respectiva, si intretin aceasta canalizare energetica prin tot felul de povesti sperietori si justificari cu propria lor "facutra". ( ideea confirma experienta si experienta confirma ideea) Nu am cunoscut niciodata ticalosi prosti. Tema este rectia smecherilor in fata Constiintei. De ce?Constiinta vede minciuna si facatura si consecintele ei, le desconspira si le face inutile. Tu prietene, cand vezi o cursa, o capcana,mai calci in ea? Mai te indoiesti ca este o capcana in care daca pui piciorul ti-l rupe? Nu avem in ce sa ne indoim cand vedem lucrurile si nu ni le mai imaginam. Ceea ce este fals este fals, ceea ce este facut ,este facut nu divin, ceea ce este creat, este original si pur, mereu proaspat, mereu nou.Constiinta ta este mereu pura proaspata si nou nascuta. Cunoasterea inoculata istoric, este facuta, mereu la fel, meru rutina minciunii.Intr-o asemenea plictisela este normal sa dorim sa murim ca sa scapam, dar moartea nu rezolva scaparea, doar intelegerea a ceea ce este,( a sursei, actiunii, reactiilor si consecintelor, sfanta triada, care determina planul imaginar, ecranul fara profunzime, caruia noi insine ii dam sau suntem profunzimea sa.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ridic manusa, domnule, referitor la sinucidere si sinucigasi.Dar pana la articol sa ne intrebam, care este actiunea fundamentala, primara si unica a eu-lui? Sinuciderea face sinucigasii sau sinucigasii sinuciderea?(nu este oul sau gaina)

    RăspundețiȘtergere