Mister Ahriman. Cu sperietoarea moartea, ne-am lamurit; cand descoperim ce se ascunde in spatele cuvantului ca actiune, ca verb, ne descoperim pe noi insine,
iar acesta descoperire ne da libertate in fata actiunii. Nu o mai facem daca nu ne place. Ce actiuni am descoperit? Am descoprit o relatie “nepotrivita” intre minte si corp, un conflict numit neincredere in sine. Am mai descoperit o consecinta a acestei relatii nepotrivite- sinuciderea- (inconstienta, nerecunoscuta) a celor aparent ”doi” in fapt unul singur ( minte=corp), datorita falsei separari, sciziuni, produsa de “facatura imaginara”, psihologica, numita “neincredere” in sine si in orice altceva. Am descoperit ca aceeasi relatie bolnava, sciziunea inchipuita, (inchipuirea este o actiune emotionala, iar emotia o miscare a energiei mentale corporale care produce efecte), poate coduce la comportamente deviante a caror estrema este crima ca actiune constienta si premeditata impotriva altor existente (razboiul la extrema) si actiune constienta impotriva propriei existente (recunoscuta sinucidere).
Dupa acesta recapitulare, sa mergem si pe la Mister Ahriman, sperietoarea sperietorilor cu atat mai mult cu cat nici numele respectiv nu are inteles pentru cei ce nu cunosc limbi straine si vechi, moarte chiar. Revenind la ispitirile cunoscute ca poveste si la solutionarea lor de catre Cristos, ( nu mai repet povestea, iar cei care nu o stiu, sa o citesca daca se poate in original), daca madam moartea l-a provocat sa demonstreze puterea si identitatea sa afirmata (de unde si asemanarea facuta de mine a capitalismului care, “ca sa iti ia (aparent sa-ti dea) te pune sa demonstrezi”, cu moartea care, “ca sa-l ia, el trebuia sa demonstreze” (imi cer scuze pentru excesul de explicatii!), Mister Ahriman l-a provocat pe C(H)ristos, sa aiba grija de toate creaturile, sa le dea de mancare etc, iar el i-a parat lovitura cu constienta faptului ca tot ce este creat este liber ca si El, ca nu sunt neputinciosi, ca nu au nevoie de slugi, reconfirmad constiinta totala nescindata, Contienta vietii, pe El insusi. Cu alte cuvinte, increderea in el insusi (probata de moarte), este si apreciere de sine iar aprecierea este valorizare a tot ceea ce este, la cea mai inalta expresie, la cea mai inalta cota, maxima, esentiala si primordiala, adica originala, nepervertita de orgoliu (care este valoare inchipuita, partiala, nascuta din iluzia si minciuna sciziunii, fara radacina in adevarul a ceea ce este). Deci in aceste relevari se poate vedea ca pe o placa fotografica pusa in solutia revelatoare, imaginea pe fata si colorata. Cuvantul ahriman nu mai este Mister, ci o sperietoare cu paiele personificarii in ea, care are menirea sa ne sperie ca sa nu culegem recolta insamantata si ingrijita de noi insine, recolta constiintei vietii si roadele ei. Lipsa de apreciere de sine si de tot ce este in existenta, merge mana in mana cu lipsa de incredere in sine si de tot ceea ce este in existenta, ca si madam si mister. Numai ca mister este mai subtil, mai perfid, incearca sa speculeze (ca un ticalos intelligent ce este), esenta buna si iubitoare din oameni, chiar umanul, impulsul sprijinului si ajutorului reciproc, prietenia dintre oameni s-o fure ca energie, pentru ca oamenii dezamagiti in prietenie (tradarea prietenului produce cele mai mari distrugeri), sa cada in dezbinare si conflictul dezamagirilor dintre semeni. Aceasta perfidie care realizeaza dezbinarea si lipsa de apreciere este nevoia psihologica de mai mult, lacomia, mascata in spatele conceptelor si filosofiilor evolutioniste si a progresului prin conflict. Deci mister ahriman este Nevoia, iluzia fundamentala, bazica, cea mai mare si unica iluzie a omenirii, din care se nasc si care le justifica pe toate celelalte. Explorati asta! Nu acceptati, ca acceptarea nu va este folositoare, doar va foloseste ca si nevoia, este chiar nevoia. Un simplu argument: exista ceva care fiintei umane sa-i fie necesar, care sa nu existe deja in existenta? Nu este orice necessitate asigurata prin insasi existenta fiinitei, incununarea existentei si fundatia sa? Atunci, nevoia psihologica de mai mult, este rationala? Nu spunea cineva ca, moartea ratiunii creeaza monstri? Vede cineva nevoia psihologica (lipsa aprecierii de sine), ca monstru creat de irationalitate???
Expresia inteligentei-fiinta (neseparat) in forma sau in actiuni este ordinea si ratiunea ordinii, iar perceptia ei este perceptia frumusetii indescriptibile a tot ceea ce este. Veti spune, dar sunt suficiente argumente ale dezordinii si mizeriei irationalitatii! Ceea ce face si sustine fiecare, este ceea ce fiecare este. Toti suntem morti pentru ne demonstram, nevoiasi pentru ca cersim rugandu-ne, implorand, asteptand, sclavi pentru ca ne imprumutam. Aceasta este frumusetea sublimului, a libertatii neconditionate, ratiunea- inteligenta-iubirea, dincolo de senzatii, sentimente, idei, credinte, pareri si opinii, dincolo de zidul perceptiei creatiilor personale, psihice si psihismul neincrederii si devalorizarii.
Nu sunt un intelept, un cunoscator, un credincios, sau vreun ghid, etc. dar ceea ce este clar in claritatea, (care nu este a mea, nici a ta, nu este un atribut al persoanei , este universala), care este a tuturor cand respecta (valorizeaza) si iubesc (incredinteaza), puteti vedea si voi insiva fiecare in parte si nu trebuie sa faceti nimic altceva (sa ganditi, sa intelegeti, sa va amintiti, etc) , decat sa priviti “acolo”, sa vedeti!
Conditionarea care blocheza actiunile din libertate, este neincrederea in sine sau conditionarea masculinitatii, iar conditionarea care blocheaza fecunditatea creativitatii este neaprecierea de sine, conditionarea feminitatii.
Sa mai descoperim ca mister ahriman este asemenea comunismului, se ofera el sa dea de toate tuturor, sa asigure toate nevoile, contra libertatii, cu alte cuvinte "iti ia tot si-ti da nevoia". Cele doua sisteme sociale, au mers mana in mana foarte bine, "ca sa-ti iau, demonstreza", "iti iau tot si-ti dau nevoia", dar acum cand a disparut aparent comunismul (oficial a disparut, pentru ca in fapt s-a globalizat, s-a realizat comunismul global din moment ce intrega proprietate este a guvernului planetar foarte restrans , adica toata proprietatea a fost etatizata sau centralizata la nivel global.), celalat sistem schiopateaza rau intr-un picior.
Mai este si ispitirea madamei si a misterului in tandem dar a fost repede demolata de anularea lor reciproca, Impreuna , reflectandu-se unul in celelat ca intr-o oglinda, se vede clar inutilitatea si auto-amagirea exprimarii lor. Daca ai incredere in sine, apreciezi sinele implicit, cum sa ai una fara cealalta? Iata de ce, cele doua sisteme sociale nu pot convietui la nivel global. Cum, lacomia celor putini este mai bine sustinuta de ahriman-nevoie-devalorizarea sinelui, globalizarea ca sistem social inseamna comunism extrem, adica fascism. O foarte , foarte mica mica parte, vor incerca sa domine, controleze si dezbine, sa detina si sa inlature orice atentat la proprietatea planetara, doar a lor si numai a lor, cu intrega sa resursa si potential. Macabru? Pesimist? Nu ati fost deja obisnuiti cu scenarii de acest gen prin "filme s.f.? De ce a-ti fost obisnuiti si sugestionati prin filme s.f. de groaza, cu vampiri, cu soldati roboti, cu sisteme totalitare de control a populatiei, cu rezervatii pentru cei rebeli si vanatoarea lor supertehnologizata in vederea suprimarii, etc, etc,? Ca sa vi se para "normal", sa acceptati ca si pana acum ca realitate, mai ales in momentul in care va veti "trezi in asemenea situatii" sa aveti scenariul scris pe care sa-l jucati, ca si pana acum.
Dar,...., acum puteti, pentru ca stiti , ca nu se actioneaza in lume, ci in constiinta voastra , ca ce traim fiecare nu depinde de ce fac altii (oricat de multi), ci de actiunile fiecaruia in mintea si constiinta-corp al mintii individuale unice, ca depinde numai de fiecare in parte si de toti la un loc ca societate. Vom continua sa hranim neincrederea si devalorizarea, sau renuntam la rutina asta de zi cu zi? Nici o persoana nu poate da raspunsul la acesta intrebare. Dar fiecare poate inclina balanta intr-o directie sau alta prin simpla sa decizie si fapta.
In final sa observam un sir incomprehensibil de evenimente care se desfasoara in fata noastra: a controla inseamna totodata a nu incredinta, a nu incredinta inseamna si a nu respecta, a devaloriza, iar a devaloriza inseamna a extrage valoare din lucrul devalorizat, Ca cele mai devalorizate si calomniate fiinte (ca urmare a devalorizarii lor), sunt umanii. Că preumanii, din faza de poveste si imaginatie, au preluat controlul, profitand de inocenta si bunatatea copiilor umani. Cu toate aceste situatii , umanul este cununa si incununarea vietii fara inceput si fara sfarsit.
iar acesta descoperire ne da libertate in fata actiunii. Nu o mai facem daca nu ne place. Ce actiuni am descoperit? Am descoprit o relatie “nepotrivita” intre minte si corp, un conflict numit neincredere in sine. Am mai descoperit o consecinta a acestei relatii nepotrivite- sinuciderea- (inconstienta, nerecunoscuta) a celor aparent ”doi” in fapt unul singur ( minte=corp), datorita falsei separari, sciziuni, produsa de “facatura imaginara”, psihologica, numita “neincredere” in sine si in orice altceva. Am descoperit ca aceeasi relatie bolnava, sciziunea inchipuita, (inchipuirea este o actiune emotionala, iar emotia o miscare a energiei mentale corporale care produce efecte), poate coduce la comportamente deviante a caror estrema este crima ca actiune constienta si premeditata impotriva altor existente (razboiul la extrema) si actiune constienta impotriva propriei existente (recunoscuta sinucidere).
Dupa acesta recapitulare, sa mergem si pe la Mister Ahriman, sperietoarea sperietorilor cu atat mai mult cu cat nici numele respectiv nu are inteles pentru cei ce nu cunosc limbi straine si vechi, moarte chiar. Revenind la ispitirile cunoscute ca poveste si la solutionarea lor de catre Cristos, ( nu mai repet povestea, iar cei care nu o stiu, sa o citesca daca se poate in original), daca madam moartea l-a provocat sa demonstreze puterea si identitatea sa afirmata (de unde si asemanarea facuta de mine a capitalismului care, “ca sa iti ia (aparent sa-ti dea) te pune sa demonstrezi”, cu moartea care, “ca sa-l ia, el trebuia sa demonstreze” (imi cer scuze pentru excesul de explicatii!), Mister Ahriman l-a provocat pe C(H)ristos, sa aiba grija de toate creaturile, sa le dea de mancare etc, iar el i-a parat lovitura cu constienta faptului ca tot ce este creat este liber ca si El, ca nu sunt neputinciosi, ca nu au nevoie de slugi, reconfirmad constiinta totala nescindata, Contienta vietii, pe El insusi. Cu alte cuvinte, increderea in el insusi (probata de moarte), este si apreciere de sine iar aprecierea este valorizare a tot ceea ce este, la cea mai inalta expresie, la cea mai inalta cota, maxima, esentiala si primordiala, adica originala, nepervertita de orgoliu (care este valoare inchipuita, partiala, nascuta din iluzia si minciuna sciziunii, fara radacina in adevarul a ceea ce este). Deci in aceste relevari se poate vedea ca pe o placa fotografica pusa in solutia revelatoare, imaginea pe fata si colorata. Cuvantul ahriman nu mai este Mister, ci o sperietoare cu paiele personificarii in ea, care are menirea sa ne sperie ca sa nu culegem recolta insamantata si ingrijita de noi insine, recolta constiintei vietii si roadele ei. Lipsa de apreciere de sine si de tot ce este in existenta, merge mana in mana cu lipsa de incredere in sine si de tot ceea ce este in existenta, ca si madam si mister. Numai ca mister este mai subtil, mai perfid, incearca sa speculeze (ca un ticalos intelligent ce este), esenta buna si iubitoare din oameni, chiar umanul, impulsul sprijinului si ajutorului reciproc, prietenia dintre oameni s-o fure ca energie, pentru ca oamenii dezamagiti in prietenie (tradarea prietenului produce cele mai mari distrugeri), sa cada in dezbinare si conflictul dezamagirilor dintre semeni. Aceasta perfidie care realizeaza dezbinarea si lipsa de apreciere este nevoia psihologica de mai mult, lacomia, mascata in spatele conceptelor si filosofiilor evolutioniste si a progresului prin conflict. Deci mister ahriman este Nevoia, iluzia fundamentala, bazica, cea mai mare si unica iluzie a omenirii, din care se nasc si care le justifica pe toate celelalte. Explorati asta! Nu acceptati, ca acceptarea nu va este folositoare, doar va foloseste ca si nevoia, este chiar nevoia. Un simplu argument: exista ceva care fiintei umane sa-i fie necesar, care sa nu existe deja in existenta? Nu este orice necessitate asigurata prin insasi existenta fiinitei, incununarea existentei si fundatia sa? Atunci, nevoia psihologica de mai mult, este rationala? Nu spunea cineva ca, moartea ratiunii creeaza monstri? Vede cineva nevoia psihologica (lipsa aprecierii de sine), ca monstru creat de irationalitate???
Expresia inteligentei-fiinta (neseparat) in forma sau in actiuni este ordinea si ratiunea ordinii, iar perceptia ei este perceptia frumusetii indescriptibile a tot ceea ce este. Veti spune, dar sunt suficiente argumente ale dezordinii si mizeriei irationalitatii! Ceea ce face si sustine fiecare, este ceea ce fiecare este. Toti suntem morti pentru ne demonstram, nevoiasi pentru ca cersim rugandu-ne, implorand, asteptand, sclavi pentru ca ne imprumutam. Aceasta este frumusetea sublimului, a libertatii neconditionate, ratiunea- inteligenta-iubirea, dincolo de senzatii, sentimente, idei, credinte, pareri si opinii, dincolo de zidul perceptiei creatiilor personale, psihice si psihismul neincrederii si devalorizarii.
Nu sunt un intelept, un cunoscator, un credincios, sau vreun ghid, etc. dar ceea ce este clar in claritatea, (care nu este a mea, nici a ta, nu este un atribut al persoanei , este universala), care este a tuturor cand respecta (valorizeaza) si iubesc (incredinteaza), puteti vedea si voi insiva fiecare in parte si nu trebuie sa faceti nimic altceva (sa ganditi, sa intelegeti, sa va amintiti, etc) , decat sa priviti “acolo”, sa vedeti!
Conditionarea care blocheza actiunile din libertate, este neincrederea in sine sau conditionarea masculinitatii, iar conditionarea care blocheaza fecunditatea creativitatii este neaprecierea de sine, conditionarea feminitatii.
Sa mai descoperim ca mister ahriman este asemenea comunismului, se ofera el sa dea de toate tuturor, sa asigure toate nevoile, contra libertatii, cu alte cuvinte "iti ia tot si-ti da nevoia". Cele doua sisteme sociale, au mers mana in mana foarte bine, "ca sa-ti iau, demonstreza", "iti iau tot si-ti dau nevoia", dar acum cand a disparut aparent comunismul (oficial a disparut, pentru ca in fapt s-a globalizat, s-a realizat comunismul global din moment ce intrega proprietate este a guvernului planetar foarte restrans , adica toata proprietatea a fost etatizata sau centralizata la nivel global.), celalat sistem schiopateaza rau intr-un picior.
Mai este si ispitirea madamei si a misterului in tandem dar a fost repede demolata de anularea lor reciproca, Impreuna , reflectandu-se unul in celelat ca intr-o oglinda, se vede clar inutilitatea si auto-amagirea exprimarii lor. Daca ai incredere in sine, apreciezi sinele implicit, cum sa ai una fara cealalta? Iata de ce, cele doua sisteme sociale nu pot convietui la nivel global. Cum, lacomia celor putini este mai bine sustinuta de ahriman-nevoie-devalorizarea sinelui, globalizarea ca sistem social inseamna comunism extrem, adica fascism. O foarte , foarte mica mica parte, vor incerca sa domine, controleze si dezbine, sa detina si sa inlature orice atentat la proprietatea planetara, doar a lor si numai a lor, cu intrega sa resursa si potential. Macabru? Pesimist? Nu ati fost deja obisnuiti cu scenarii de acest gen prin "filme s.f.? De ce a-ti fost obisnuiti si sugestionati prin filme s.f. de groaza, cu vampiri, cu soldati roboti, cu sisteme totalitare de control a populatiei, cu rezervatii pentru cei rebeli si vanatoarea lor supertehnologizata in vederea suprimarii, etc, etc,? Ca sa vi se para "normal", sa acceptati ca si pana acum ca realitate, mai ales in momentul in care va veti "trezi in asemenea situatii" sa aveti scenariul scris pe care sa-l jucati, ca si pana acum.
Dar,...., acum puteti, pentru ca stiti , ca nu se actioneaza in lume, ci in constiinta voastra , ca ce traim fiecare nu depinde de ce fac altii (oricat de multi), ci de actiunile fiecaruia in mintea si constiinta-corp al mintii individuale unice, ca depinde numai de fiecare in parte si de toti la un loc ca societate. Vom continua sa hranim neincrederea si devalorizarea, sau renuntam la rutina asta de zi cu zi? Nici o persoana nu poate da raspunsul la acesta intrebare. Dar fiecare poate inclina balanta intr-o directie sau alta prin simpla sa decizie si fapta.
In final sa observam un sir incomprehensibil de evenimente care se desfasoara in fata noastra: a controla inseamna totodata a nu incredinta, a nu incredinta inseamna si a nu respecta, a devaloriza, iar a devaloriza inseamna a extrage valoare din lucrul devalorizat, Ca cele mai devalorizate si calomniate fiinte (ca urmare a devalorizarii lor), sunt umanii. Că preumanii, din faza de poveste si imaginatie, au preluat controlul, profitand de inocenta si bunatatea copiilor umani. Cu toate aceste situatii , umanul este cununa si incununarea vietii fara inceput si fara sfarsit.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu