10 august 2010

centrul intunericului II

Omul a incercat sa produca o cunoastere despre natura mintii, aceasta cunoastere a devenit cunoastere psihologica.
Acesta cunoastere este inregistrata in memorie in depozitul “cunoasterea sinelui”, cunoasterea despre eu si formeaza o structura rigida numita de mine palatal intunericului, Tiranul ia nastere prin identificare cu totalitatea acestei cunosteri, sau cu o parte a sa, cu atributele. Identificarea este un proces de abstractizare si are sensul de “mereu la fel”, ne straduim sa ramanem mereu la fel, desi evidentă este transformarea, inoirea . Identificarea cu o idée despre sine, mereu aceeasi, da nastere unui razboi ideologic napraznic pentru aparare a identificarii. Cand mai multi oameni au identificari commune se nasc sectele si razboaiele sociale, concurenta si competitia, conflictele generalizate. Identificarea si identitatea careia ii da nastere, este un process de abstractizare care distruge tot ce este concret, natura si constiinta, inteligenta si actiunea, iubirea si intelepciunea, oamenii si jucariile facute de ei. Dar la un moment dat, identificarea inceteaza, moare, da ortul popii, cu popi cu tot, este doar manipulare a unui fals informational. Cunoasterea insasi este un process de explorare a imensitatii inconjuratoare, iar descoperirile sunt  locale, efemere , intr-un domeniu extrem de limitat, indifferent de natura sa, psihologica sau nu. Identificarea este confundarea eu-lui cu limitele, cu interpretarile  in lipsa creativitatii sale. Este o “autoinchidere” in nimicnicie, ca dupa aceea sa strige dupa libertatea si fericirea pierduta (in fapt, refuzata). Cunoasteti cred, abordarea la moda cu, “eu sunt nimic”, sau abordarea cu “eu sunt dumnezeu”, ambele capete ale "ciomagului"  falsei cunoasteri psihologice. Ambele abordari le gasiti in cartile ”oculte”, si va identificati cu ele ca apoi sa spuneti “eu stiu cine sunt”. Intre cele doua capete, stau atributele: sociale, cele descriptive privitoare la fome, atributele psihologice, astrologice, atributele nedivinei ierarhii, etc, identificarile cele mai dragi sau urate. Cunoasterea este timp, inglobeaza timpul, experienta timpului, iar timpul este trecator, instabil si iluzoriu, scurtarea sa este efortul fara reusita al stiintelor  care lucreaza in domeniul umbrelor trecutului. Acest tip de cunoastere modeleaza corespunzator perceptia si ne inchide in cercul vicios al experientelor confirmate de idei si a ideilor confirmate de experiente, din care moartea nu ne scapa, cercul vicios supravietuieste. Din timpuri ale minciunii, prafuite cu semiadevaruri, cunoasterea de sine, cunoasterea psihologica , autoamagirea, ne suge de viata  si incredere in noi insine. Dar,...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu