centrul intunericului

Ne intrebam cu totii de ce? Ridicam disperati mainile spre cer revendicativ, exclamad:
“cum este posibil?”. “de ce lasi sa se intample atatea grozavii?”, etc. Ne autoflagelam postind, facand matanii, cerand iertare si indurare, mantuire, urmand scheme si ritualuri stupide de eliberare, etc. Speram ca moartea ne va mantui si scapa de chin, sinucigandu-ne. Ne autosugestion pozitiv, ne exaltam sentimentele mistice, ne schimbam alimentatia si rutina zilnica, cautam medii spirituale , comunitati ce par a trai altceva, schimbam religia , secta, femeia , barbatul, familia si tot ce mai poate fi schimbat, resedinta, tara, continent. Ne aruncam fanatic in munca, asceza, sex, droguri, bautura, haiducie, excitatiile satisfactiei de-a face rau, de a fi anti-orice, contestare si revolta, judecare , condamnare si exercutie. Ne relevam mistere, tehnici si mijloace prin care sa obtinem putere si nemurire, sau prin care sa vindecam in nume personal, sau al domnului. Noi stiinte si metode ce se nasc dintr-o alta viziune depre si pentru om, ne dau impulsuri, energie si miscare de alta factura, ce ne pare noua si noi sperante ne apar la orizont. Traim constiinta divina a divinitatii si faptele iubirii dupa cum le reprezinta, scenarizeaza si intelege fiecare, de la dragostea cu de-a sila, pana la sacrificiu de sine. Altruismul si umilinta se confunda cu hedonismul si smecheria. Din cand in cand, ni se pare ca am scapat, ne-am scos, ca am dat de curatenie, de pace si iubire, ne aruncam in lume cu entuziasmul impartasirii acestor comori, dar curatenia si iubire si pacea nu pot fi intelese si explicate, demonstrate si aratate, nu sunt idei si ganduri, teorii si dogme, ambitii si tinte. Nu pot fi atinse invatand cum sa fii curat, muncind sa fii iubitor si compasiv, sacrificandu-te pentru a demonstra ca esti. Avantul, entuziasmul de a impartasii semenilor tai comoara, se imoaie repede in explicatii si argumentari nesfarsite; iti vezi visele furate si visatorul judecat, condamnat si executat ca nu cumva sa revendice din visul sau ceva. Jefuitorii de vise te ucid ca sa nu spui cuiva ca visul si realizarea sa este si al tau, desi nu le-ai cerut vreodata vreo plata. Nu faci nici un rau cuiva si esti acuzat de toate relele inventate vreodata. Hranesti, dar esti acuzat ca-i fi otrava. Esti mancat viu, dar considerat mort. Vlaguit, esti dat de exemplul de “tradare de sine”, mori impacat cu gandul ca mai mult decat sa iti dai viata semenilor tai, nu poti face. Nu te gandesti niciodata ca “sa-ti dai viata” este tinta nesemenilor tai, ai impresia ca este "darul tau”.Toate acestea si multe altele de acelasi gen, se repeta, se repeta, se repeta. Ti se intampla, ti se intampla, ti se intampla. Dar, “intamplare” nu exista, este o actiune al carui izvor nu-l cunosti. Sursa tuturor acestor “intamplari” este centrul intunericului, Tiranul. Pana nu spulberi acest centru, se vor “intampla” in continuare, ca si-n ultimile milenii, in urmatoarele milenii, mai pe fata, mai pre din dos. Proprietatile naturale ale omului, blandetea, bunatatea, integritatea, corectitudinea, demnitatea, respectul, delicatetea, finetea , frumusetea, gingasia, sensibilitatea, entuziasmul, simtul frumosului si bunul simt, etc, sunt tot atatea surse de muls pana la epuizare de catre Tiran. A inventat un system de conditionare, mentala si emotionala, in care toate aceste ‘proprietati naturale” sa lucreze numai in beneficial sau, pentru a-si asigura continuitatea, nemurirea. Cunosc un om de o corectitutine si integritate ireprosabila (si am privilegiul de a ne considera reciproc prierteni), a carui integritate si corectitudine in schema sistemului social actual este exploatata la maxim pentru a hrani o inselatorie subtila incetatenita, “camatarul official”. Acest camatar, smechereste o planeta intreaga, printr-o subtila despartire a fizicului de virtualul conceptual. Fizic iti da ceva concret si virtual iti cere dublu inapoi. Am sa va spun o poveste. Erau odata, doi vecini pescari, unul norocos la pescuit ,celalat nu. Seara, intorsi de las pescuit, norocosul puse in curte de un gratar de peste abundent in fizic si in miros. Vecinul mai putin norocos , lua o bucata de paine uscata si se aseza langa gard sa o manance. Dar nu apuca sa o termine pentru ca revoltat norocosul se aruca asupra sa cu invective de tot felul, dintre care, cele mai zgomotoase, erau cele referitoare la lene si hotie. Uimit, vecinul sau il intreba despre motivele acuzelor sale. Celalat ceru plata petru mirosul de peste cu paine cu care se hranea hoteste din cauza leneviei sale la pescuit. Ascultand aceastea, nenorocosul pescar se duse in casa, lua o cana de metal, puse in ea doi banuti si se intoarse la gard agitand-o. Ce faci ?, il intreba celalalt. Iti platesc mirosul de peste cu zanganit de bani. Camatarul official ar trebui platit la fel. Virtual ne da ,virtual sa-i dam ce virtual ne-a dat. Fizic, suntem corecti sa-i dam, ce fizic ne-a dat. Mai cunosc un camatar, neoficial dar de mare success, care cica, iti da in subtil si tu sa-i dai inapoi, in util, sau fizic. Asta da smecherie!. Iti ia si in subtil si in util, pentru ca ce spune el ca-ti da subtil, aveai deja, dar iti spunea ca nu ai. Se interpunea hoteste intre sursa ta de energie si tine insuti, mulgand-o si punandu-te si sa-l platesti (asa numitii si cunoscutii “maestrii” care fura “Ki-ul” “ucenicilor”si viţavercea, “ucenicii care fura Ki-ul maestrilor”). Camatarul official sau nu, este manifestarea sociala, a Tiranului, a centrului intunericului, iar smecheria sa de baza (nu meseria de baza), este conceptual, inductia si manevrarea imaginarului NEVOII, Datoriei-Obligatie. Cumpara de la noi, viitorul nostru virtual, ziua de maine, pe care tot virtual al trebui sa-l platim, adica tot maine sa-i dam, niciodata azi. Daca tot ne-am fragmentat existenta in, concret si promisiuni, concretul platim cu concret si promisiunea cu promisiuni. Amestecarea celor doua, mult cunoscuta si obisnuita obligatie “dobanda” ,este rezultatul inselaciunii camataresti de baza. “Banii” sunt facuti prin datorie (mama lor e datoria si ei sunt datorie), ca urmare banca nu are bani ci datoreaza bani. Daca nu are bani, ce ne da noua? Ne da datoria ei, ca s-o platim noi, prin munca silnica pentru viata. Primim datoria bancii si dam viata pe ea. Acum intelegeti de ce prospera financiar, doar “hotii si talharii” cum sunt denumiti de fraierii corecti care-si dau viata pentru datoria bancilor? Simplu, pentru ca ei “nu iau” din datoria bancii, o creste pe a bancii, inventeaza, instrumenteaza prin inginerii financiare datoria bancii, ca s-o plateasca fraierii, prin “munca care inobileaza”.(personal nu am vazut nici un “inobilat” de “munca”, pana in present, doar de smecherie si indiferenta). Iata cum o calitate, corectitudinea si integritatea, intr-un system incorrect si neintegru, crud si insiferent, este doar “o oaie de muls”. Corectii si integri sunt facuti si considerati “fraierii”, “flamanzii”, “carnea de tun si munca” "platitorii de impozite si tva", pentru prosperitatea acestui system al datoriei-obligatie si nevoii inventate de progress si dezvoltare, care nu este in fapt altceva decat, un sistem de jefuire a resurselor umane si planetare al Tiranului, care locuieste in palatul “Centru Intunericului”, sursa intregului intuneric sau secret. Dupa aceasta modesta introducere in afacerile si facaturile intunericului, dupa aceasta desconspirare a secretului existentei sale, vom explora , daca avem exploratori curajosi si neinduplecati, palatul si tiranul, desconspirandu-i caracteristicile natural-inventate si efectele acestora.