21 iulie 2010

recapitularea primului reper din campul a "ceea ce avem"

Desigur, in educatia noastra, elementara,  bazica,  este lenevia. Primim de-a gata informatii, stiintifice si tehnologice practice pentru folosirea si eventual imbunatatirea instrumentelor tehnologice existente, dar si informatii de-a gata istorice, culturale si despre ce suntem si cum suntem noi si lumea noastra ingusta a intereselor luptei pentru supravietuirea, structurilor sociale si nu a individului continut, aservit lor.
Acestea din urma informatii se constituie intr-un set de informatii ce dau nastere comportametului psihologic al individului esentialmente bazat pe violenta sub forma grosolana, razboiul, sau rafinata , competitia pentru mai mult, pentru mai mare, pentru mai tare, pentru mai bun prin mai rau, care acapareaza toate domeniile constiintei. La o privire superficiala, de suprafata, am putea afirma ca “ ceea ce avem”, este violenta . Dar daca intelegem ca acest comportament violent este consecinta informatiilor primate de-a gata, pe care le-am memorat si inglobat in ceea ce numim “structura psihologica, personalitatea eu-lui” prin identificare cu aceasta structura informationala si transformarea ei in identitate individuala, atunci violenta este o consecinta a acceptarilor, a programarii informationale a ceea ce suntem si cum suntem si ce trebuie sa facem. In natura a ceea ce suntem nu exista violenta ( respingerea si obsesia distrugerii a tot ceea ce este diferit), deci nu este a noastra si nu ne putem baza pe ea fara consecintele cunoscute ale folosirii acestui instrument si program informational: boala mintii (pervertirea gandirii), a corpului (cunoasterea medicala) si razboiul (ca exprimare sociala a eu-lui astfel programat). Acesta structura informationala si prin identificarea eu-lui cu ea (asa sunt eu) , este o structura psihologica, (in esenta irationala prin consecintele ei asupra individului uman a carei identitate este aceasta structura), functioneaza ca “un dop” pe canalele curgerii energiei vietii universale, catre si in, corpul uman, asemena unui intermediar care blocheaza prin separarea sursei de energie, de beneficiarii ei, in toate aspectele existentei, atat cele intime cat si cele sociale (rational ar fi , comunitare). “Comunitatea de interese” nu este o comunitate, ci un teritoriu al confruntarilor, eu-lui contra eu-lui. ( eliminarea oricarui “tu” perceput diferit fata de structura informationala si programul de functionare acceptat ca identitatea eu-lui).
Pentru a nu cadea in capcana acestei “programari”, in explorarea a ceea ce avem, pornim de la atitudinea pe care o avem current in fata necunoscutului, smerenie si respect, necunoscut care nu poate fi premeditat (cunoscut dinainte, deoarece acea “cunoastere dinainte” este programul informational, programarea). In “necunoscut” descoperim ca are capacitatea de a “scoate” din noi, tot ce este “bun si frumos” la fel cum o femeie sau un barbat, in fata unui barbat sau femei necunoscute, scoate, arata partea cea mai frumoasa a posibilitatilor si expresiei sale. Aceasta “Parte Frumoasa”, nu o exprimam in fata a ceea ce cunoastem, firesc pentru ca “ceea ce cunoastem” (violenta) nu este frumos, bun si nu ne face bine, ne aparam atacand. Cunoasterea psihologica conflictuala este. Cunoasterea tehnologica nu este conflictuala dar este folosita in conflictul psihologic ca arma. Daca intrebi orice individ, ”doresti conflict?”, iti va raspunde “doresc pace” pentru ca nu are pace, are conflict, se afla in rutina zilnica a conflictului identificarii sale cu structura psihologica a violentei. Acest “are conflict” este fundamental fals, din simplul argument ca ceea ce ti se da , nu este al tau, mai devreme , sau mai tarziu, dai inapoi, sau platesti, sau ambele variante. Ceea ce este al tau-meu, nu trebuie nici sa platesc nici sa dau cuiva inapoi.( “dau cezarului cei al cezarului, lui dumnezeu cei al lui dumnezeu si mie ce este al meu, incetand acum orice fel de datorie in spirit si marerie.)
Acum, fara datorii, ( sau poveri ale unui program gresit, care functioneaza gresit, si a carui greseala este datoria hipnotica si comerciala, frana curgerii energiei in corp si societate), putem explora care este domeniul a “ceea ce avem”; nu domeniul “a ceea ce datoram” conform program, program care este umbra *conceptual moarta, a arborelui abundentei care poarta numele de “ceea ce avem”. Aceasta “umbra” intunecata a lipsei claritatii perceptiei in domeniul a ceea ce avem, ne urmareste zi de zi , ca un blestem (este un blestem, magie neagea) si ne ascunde ceea ce avem, pentru ca noi privim in umbra (si gasim in ea: toate justificarile posibile ale existentei sale, toate filosofiile si dogmele ei, toate strategiile si toate stiintele ei, toate manifestarile si consecintele violentei, ca instrument al existentei si supravietuirii “umbrei”conceptual si faptic, umbra existentei ).
Dar vraja cea mai mare se ascunde in urmatoarea expresie hipnotica; “lupta contrariilor duce la progress”, cu alte cuvinte “conflictul” genereaza “buna stare”.(aceasta este semnificatia fuctionalaa cuvantului progress). Orice individ sincer cu el insusi, poate percepe ca “buna stare”este singura stare care lipseste. Ori ai tinerete si vigoare dar n-ai mijloace ori ai mijloace dar nu mai ai vigoare, tinerete. Orice mijloc il primesti de la cineva, deci intr-o modalitate sau alta il platesti fie prin supunere, fie prin munca. Adica, mijloacele sunt conditionate ca aces, dac vrei sa te joci cu jucariile tehnologice atunci vinzi ceva care ai (libertatea viitorului, sau sanatatea prezentului) pentru ele. Descrirea trairilor in umbra vietii, nu in viata, este ceea ce puteti descrie liberi si linistiti pentru ca sunt descrieri, nu realitati. Descrierea imbraca o realitate, o ascunde, dar nu o poate modifica, nu are acces la actiuni asupra realitatii asa cum o haina nu va poate schimba corpul realitatea, doar il ascunde de ochii celorlalti. La fel ceea ce numim “realitate cruda obiectiva”este o haina a mintii , o haina hipnotica, care ne face sa confundam realitatea a ceea ce suntem si este, cu haina care o imbraca, cu acesta hipnoza in masa. Esiti din starea de hipnoza acum. Nu va asteptati la alt spectacol exterior imediat, sau la “obtinerea de puteri”, nu va asteptati la un beneficiu personal, pentru ca “personal” este haina hiponotismului in masa, personal. Aceasta nu inseamna ca dispareti ca individualitati ci ca va descoperiti adevarul individualitatii, adica adevarul indivizibilitatii “a ceea ce sunteti”. Inca nu am ajuns la recapitularea explorarii in vederea continuarii ei, si nici nu cred ca voi continua cu explorarea de unul singur, sau da? Insa ma bucur sa exploram impreuna, sa impartasim reciproc; timpul pastorilor a trecut de 2000 si ceva de ani , a conducatorilor de vreo 20 de ani, a veni in sfarsit timpul oamenilor in constiinta carora pastorul, este iubire si conducatorul, inteligenta claritatii interioare a percetiei a ccea ce este, sursa tuturor exprimarilor si faptelor sale in adevarul indivizibilitatii sale. Nu participati in teren la explorare, doar din tribune si anonimat, va autopozitionati in spectatori, care injura sau aplauda, adica se excita emotional de unii singuri. Fara spectacol nu exista spectatori, dar spectacol fara spectatori, da, este jocul vietii.  Ca sa evitem aceste umbre din program va rog sa intrati in teren sa ne jucam impreuna “de-a explorarea”. Pentru inceput poate face cineva recapitularea in locul meu, daca tot nu am reusit s-o fac in acest articol!

2 comentarii:

  1. Recapitularile nu sunt punctul meu forte (de cate ori venea vorba de cate o racapitulare a materiei la scoala, incercam sa nu fiu prezent la ora pentru ca nu puteam memora atata materie si in consecinta "furam" cate o nota mica).
    In ciuda sfortarilor mele, astazi nu sunt in stare sa fac o racapitulare. Nu am puterea de a intelege si a utiliza cuvintele si conceptele asa cum o face Vio.
    Am puterea de a scrie asa cum inteleg. Asadar:
    Constiinta este cea care determina daca sunt in lumina sau stau in umbra. Pentru mine este mai usor de inteles rational si sufleteste (uneori) "totul este unu", in sensul ca tot ce vad, percep, persoanele cu care intru in contact, etc., totul sunt eu sunt; nu exista altceva in afara de eu sunt. In momentele in care "sunt intreg una cu ceea ce am, singur" totul (eu, in mine, in jurul meu) are noima, are lumina, fapt care il observ mai ales in intalnirile cu oamenii (conversatiile care se ivesc, modul in care decurg acestea, schimburile energetice/ sufletesti care se desfasoara, pur şi simplu simt/percep ca exist).
    As minti sa spun ca inteleg in totalitate sau ca traiesc "cand Nu ma doresti, dar iti sunt necesar, eu sunt cu tine; cand ma doresti, dar nu-ti sunt necesar , esti singur".
    Ma opresc aici; am mai scris, am mai sters, atat pot recapitula astazi.

    GyL

    RăspundețiȘtergere
  2. In aceasta plenitudine, totalitate evidenta pentreu unii, percepem sau distingem diferite aspecte functionale in totalitate, aspecte pe care l-am denumit vita ibdividuala, sociala, istorica,tehnologicaemotionala,sentimentala,sen-
    zoriala, intelectuala, culturala etc,In cazul nostru exploram un aspect al acestor functiuni, denumit "ceea ce avem in armonia lui naturala cu toate celelalte functiuni. De ce? motivati de dizarmonia functionarii acestui aspect in raport cu individul, conditionandu-l. orice conditionare este un pas inapoi, adica o disfunctie ce trebuie corectata daca vrem sa nu afecteze dezvoltandu-se in totalitate,acaparand-o

    RăspundețiȘtergere