15 iulie 2010

raspuns unui prieten

Motivul pentru care femeile cauta sprijin, protectie, completare de la partenerul lor. Este tema supusa dezbaterii de prietenul Gabi.
Haideti sa o luam “babeste”! La prima vedere, comportamentul relevat mai sus, generalizat la scara comportametului planetar al fiintelor cu forma femeie, este o nevinovata joaca. Distributia rolurilor din piesa de teatru jucata, este aceea care implica identificarea actritei cu personajul neajutorat (cere sprijin), vulnerabil si in pericol (cere protectie), incomplet dezvoltat, neterminat (cere completare); rolul actorului de sex masculin ar fi conturarea presonajului obligat sa satisfaca toate aceste cerinte, iar calitatea personajului este confirmata sau infirmata de abilitatea actorului de a se achita de aceste sarcini importante pentru desavarsirea scenariului respectiv. Este o reciprocitate in aceste cerinte si personajele conturate de ele. Barbatul are si el cerinte care transforma nevasta in masina de spalat, calcat, gatit, curatenie, papusa sexuala, etc, in timp cel el joca in rolul respectiv, ca bodigard, ca meserias in variile domenii casnice, ca bancher, sponsor si stalp al reprezentarii si locului in societate, ca harigata biologica. Este un scenariu cu personaje puternic conturate, pe care actorii se straduie sa le joace ; aduc prin talentul fiecaruia adaptari si varietati multiple ale acelorasi roluri din distributie. Numai ca se pare, ca foarte multi dintre actori nu stiu , sau nu vor, ca sunt sau sa fie, distribuiti in aceste roluri, sa joace in acesta piesa. De aici conflictele respective si lupta pentru dominatia cerintelor unuia sau celuilalt. Cati din noi suntem constienti de viziunea sau rolul pe care-l joaca partenerul nostru in viziunea lui despre viata si relatiile din viata? Dar toti suntem constienti de aspectul, de marimea…, si contul partenerului, de masina sa, sau casa sa. Lasandu-ne atrasi doar de aspectul actorului sau actritei, asta la nivel primar, apoi de cont sau pozitie in societate, toate acestea reprezentand argumente primare ale angajamentelor noastre in relatii , nu suntem constienti ca toate aceste argumente fac parte dintr-un scenariu bine conturat cu roluri clare, cu obligatii fara drepturi, intram in el ca orbii in groapa, dupa care ne plangem ca nu este asa cum am crezut, sau am fi vrut sa fie. Nu este nici piesa de teatru a femeilor, nici a barbatilor, nu ei sunt sriitori acestui scenariu si nici regizorii lui, ei sunt distribuiti in roluri, roluri pe care nu le invata dinaite, nici nu li se spun in ce sunt distribuiti; ar pierde distractia (sau razbunarea) regizorii si scenaristii daca le-ar spune dinainte. Cum s-ar comporta un actor pus pe scena fara sa cunoasca rolul pe care-l joaca? Pe langa rol, penibil. De acesta penibilitate nu puteti scapa, pana in momentul in care va treziti din visul, din imaginatia autoamagirii, a scopului, motivatiilor iluziei de a va realiza sau intregi, prin altii, prin scenarii premeditate. Mai intai meditati la ceea ce este, la adevarul a ceea ce este, nu la promisiunile scenariului. Promisiunile nu sunt si nu vor fi prezente niciodata; scenariul si consecintele lui, nefericirea si conflictul, lupta pentru dominatie intre parteneri, razboiul fara castigator, este mereu present, realitatea scenariului care este si scopul sau. Nu este nici o dualitate intre ceea ce traiti emotional, scenariul inconstient si scopul sau (orinta inconstienta). Baza hipnotica inconstienta careia ii sunt victime fara exceptie tinerii, este ideea (idiotia) ca femeile si barbatii sunt jumatati, sunt incompleti si ca se pot completa reciproc. Imposibil ca doua jumatati sa le lipesti (sau legi) una de alta si sa functioneze ca un intreg. Eventual functioneaza ca un moment a doua forte cu directii opuse, invarteste ceva, rota conflictului interpersonal, dezbinarea. “Intregul” in toate manifestarile sale nu este si nu poate fi fragmentat, rupt, impartit in doua. Ceea ce este intreg nu poate fi fragmentat si ceea ce este fragmentat nu poate fi intreg. Intregul nu poate fi completat , este intreg, la fel nici jumatatile nu pot fi insumate presate si suprapuse pentru a fi intregi, sunt jumatati. Trezirea din vraja conceptiilor inconstiente ale jumatatilor in ceea ce priveste fiintele si formele umane, este trezirea din cosmarul imaginar al incompletitudinii. Omul, poate avea forma masculina, de barbat, cand intentioneaza exprimarea unei functiuni in existenta, actiunea, dinamica transformatoare si armonica. Poate avea forma feminina, de femeie, cand intentioneaza exprimarea receptivitatii, fecunditatii , artei frumosului si creativitatii potentialului uman, magnetismul care tine totul impreuna. Sunt doua expresii functional diferite ale aceluiasi intreg; nu exista nici o jumatate aici. Cand barbatul este barbat si femeia, femeie, armonia planetei este. Formele omului, formele constiintei om sunt miracolul functiunilor lor expressive, complete si intregi. Sunteti intregi acum. Nu trebuie sa deveniti, sau sa va intregiti. Nici sa va completati nu trebuie, exprimati-va asa cum sunteti in inima voastra curata; da-ti la o parte mizeriile si viermii scenariilor si intereselor unora fata de ceilalti care sau cuibarit in inima voastra, cu care va confundati identificati, inchipuiti, pe care le slujiti. Daca nu o faceti oricat de bine ati arata copiiilor, va veti comporta ca servitoarele sau slugile si acesta va fi statul vostru in societate indifferent de ce va inchipuiti voi despre voi ca ati fi, sau deveni. Femeia nu este servitoare, este adevarata zeita, oricare ar fi ea. Dar cand zeita se complace sa se comporte ca o servitoare, fara nici o justificare, va fi greu vazuta ca ceea ce este sub sdrentele luxoase ale servitoarelor avide de etichete. E adevarat ca cine vede zeita este si el zeu, barbatul care nu se mai evalueaza dupa marimea…. a orice, masina, cont, indatorare, etc, si violenta, ca orice sluga,  barbatul care nu mai evalueaza dupa marimea… si aspect femeia, ci dupa muzica inimii ei, simfonia careia nu-i rezista si este universul in imensitatea sa.
In practica de zi cu zi a acestui final al involutiei fiintei umane, ce puteti face cu atractia magnetica a feminitatii si masculinitatii fiintei umane ? Sa nu va arucati cu capul inaite, ca berbecii, sau mutii placerii si satisfactiei dissimulate in declaratii de dragoste si apreciere, sau promisiuni de nesustinut. (“pana la moarte” este foarte f. mult). Meditati inaite, care sunt scopurile mele, care sunt ale ei(lui), le poate ea(el) sustine, eu pot sustine scopurile ei(lui), si mai departe,etc, etc,. Dupa meditatie si impartasire transparenta partenerului a meditatiei, evetual in reciprocitate (cazul fericit), “ve-ti vedea” in locul premeditarilor, iar cu ochii deschisi nu mai calcati in gropile psihologice ale nefericirii si intereselor sale de supravietuire (a traii pe spinarea voastra). Daca decideti da sau nu , voi ati decis, nu mai invinovatiti, puteti schimba decizia, fara sa acuzati si sa va justificati cu defectele si neputintele partenerului, fara sa-I mai induce-ti complexul vinovatiei, refuzului ca fiinta si al neputintei si inutilitatii de a fi. Intr-un cuvant, fiti oameni, ceea ce sunteti, nu va mai confundati formal cu forma pe care o distrugeti in acest caz, ca apoi sa suferiti ca ati distrus-o!, folosind-o doar ca instrumentul placerii in  compensatia durerii, Ca apoi sa dati vina pe forma pentru nerealizarile voastre in relatii si sa renuntati la relatii pentru ca nu mai aratati bine. O zeita tot zeita este si in zdrente cand ea stie cine este in adevarul inimii sale curate, iar cel care vede, o va descoperii sub toate zdrentele si defectiunile pe care forma le-a suferit din inocenta si credinta in educatorii sai; din dragostea de viata consumata pana atunci, pe care care nu intelesese ca nu i-o poate da altcineva ci ca trebuie sa o daruiasca. Sa o exprime neselectiv si vigilent doar in relatie cu cei ce sunt dispusi la reciprocitate in asta, pentru a nu cadea in capcana dragostei cu dea sila, violul subtil, etc, etc. Curatenia, puritatea, este iubire, iubirea nu este interes sau scop, nu este obligatie sau obligatorie, nu este o nevoie. Este un dar pe care-l faci sau nu, dar daca l-ai facut, nu cere plata , nici reciprocitate. De aceea iubirea este vigilenta (sa nu fie cu de-a sila) si neselectiva ( sa nu lege, in cazul nereciprocitatii exprimarii in relatii), este inteligenta. Inteligenta este vedere, distinge adevarul de minciuna, falsul de realitate. Inteligenta-iubire doua nume ale aceleasi trairi, este neaservita timpului (gandirii, ca sa asculte de ce vrem noi) si formei (sentimentului, ca sa refuse pe cineva). Curaj prietene, indrazneste sa privesti inaite de a da cu capul. Lumea este plina de femele si masculi , formele involutiei femeii si barbatului, a omului. A ramane ceea ce esti nu este usor cand lumea nu reflecta omul. Ceea ce poti realiza, este sa nu te schimbe ei pe tine, copiindu-le comportamentul, nu sa-i schimbi tu pe ei. Si ei se vor intoarce la ceea ce sunt, cand se vor plictisi de suferinta si insuficienta disimulata si spectacolul sclipitor si promitator al acestor disimulari.
Te-ai lamurit Gabi?

18 comentarii:

  1. Subscriu la ceea ce ai scris in acest post, de lamurit eram lamurit, tu mi-ai intarit "lamureala". Dar de ce vad oamenii in celalat o completare? Din necunoastere, din neintelegere? Sau "totul este in minte, realitatea este alta"?
    Sunt curios ce gandeste o femeie vis a vis de completarea, suportul, protectia venite/asteptate din partea barbatului...poate intra si ele in discutie cu noi.

    Salutari

    RăspundețiȘtergere
  2. Din aviditate, din obsesia "mai multului", constienta propriei insuficiente.In mod firesc ar putea in celalat sa se recunoasca ca intr-o oglinda spirituala a actiunilor si reactiilor sale.Sursa a ceea ce esti este singura care te poate completa in sensul disparitiei hipnozei incompletitudinii tale si constientizarea substantilitatii esentiale. "TU" este eu-l tau modelat de tine prin inconstienta gandirrii ca judecata fara reflectare in ea insasi ca actiune si efect al actiunilor ei. iesirea din conflict si confuzie este ca intotdeauna eu=tu ,tu lutul modelat de eu si eu lutul modelat de tu. In acesta perceptie se releva incredibila indiferenta si incomensurabila indiferenta o oamenilor fata de ceea ce ei sunt si refuzul lor a propiei existente si evidente existentionale ca actiune. Cand te judeci pe tine insuti cu semnificatia autocorectiei si nu a condamnarii, nu te mai judeca si corecteaza nimeni altcineva. Dar cand autocorectia lipseste din complacere si lenevie, neoasare fat de propria ta expresie, te vor corecta si judeca toti ceilalti pana la condamnarea zilnica la moarte.Oamenii se manaca unii pe altii imbatranindu-se (degradandu-se reciproc cu gandirea lor oarba) cu o viteza inspaimantatoare. Adevarata natura a fiintei se gescopera intre lupta dintre mintea constienta si dorinta inconstienta prin refuzul intrarii in acest conflict cunoscut sub denumirea de dialog interior;invata sa stapanesti, sa incetezi la comanda, acest dialog fara a te complace in el si la un moment dat se va sfarsi iar sfasitul lui este inceputul celei dea doaua atentii, atentia activa Nu exista constient sau inconstient nu vorbrsti cu dumnezeu in cap si nici dumnezeu nu-ti vorbeste in mintea ta Tacerea este putere iar galagia dialogului interior slabiciune si risipa.Cand risipa inceteaza tu cresti in vitalitate si claritate. Adevarata exprimare nerepetitiva se naste din claritatea relevata de incetarea galagiei din capul nostru. Un om nu poare comunica cu un ecou al omului,ecoul memoriei sale. Nu cauta unde nu se gaseste, exista pe langa femele si femei incredibil de pure si reale. Femela este doar o alta posibila expresie, expresia incopletitudinii eexistentei instinctive si sablonarde ale copierii modelelor vestuste ale lui decat de loc e bine si asa;copii ale femeii. In fata unei femei originale, merita sa te inchini in semn de umilinta; infata unei femele merita sa te inchini in semn de perplexitate: cum ai ajuns in halul asta femeie!!! dar problema ta barbate nu sunt femeile cum sunt, ci tu cum esti, barbat sau mascul? Masculul alfa , violent posesiv si dominator, meschin, acumulator de trofeie feminine sau barbatul atentiei si delicatetii in orice exprimare si actiune a sa?

    RăspundețiȘtergere
  3. Am si eu o vorba. Ne nastem intregi, complecti, cu tot arsenalul de supravietuire in dotare, si totusi la un moment dat ne trezim noi ca ne lipseste ceva, ne handicapam singuri. Si atunci spunem, imi caut perechea, completarea.
    "Imi caut jumatatea" pai care jumatate? cand tu esti un intreg ? Unde a disparut cealalta parte ? Sa evaporat ? Probabil partea "evaporata" e cea care contine temerile si care probabil duce la iluzia ca le va rezolva "partenerul". Iluzia ca avand partener totul se va rezolva de la sine sau impreuna. Temerile interioare nu au plecat nicaieri, au ramas tot acolo, si doar sinele le poate rezolva, constienta temerilor, sursa temerilor.

    RăspundețiȘtergere
  4. iata si un scurt punct de vedere feminin.
    sunt de acord cu voi ca suntem intregi, nu suntem jumatati, nu suntem fragmente, suntem fiecare un univers unic. dar, nu ne place singuratatea, e clar. si astfel ajungem cu totii, indiferent de forma pe care o imbracam, sa fim alaturi de o pereche pe drumul vietii, pentru ca perechea zic eu reprezinta reflectarea intregului din noi.

    Toate cele bune,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  5. Foarte interesant subiect. Se pare ca una din "problemele" temei ati atins-o si ma refer aici la "completare". "Motivul pentru care femeile cauta sprijin, protectie, completare de la partenerul lor. Este tema supusa dezbaterii de prietenul Gabi."
    Se pare ca mai trebuie vazute cateva pareri referitoare la sprijinul si protectia cersita de unul sau celalalt din cuplu.

    RăspundețiȘtergere
  6. Interesant postul...

    Iubire e atunci cand tu (un el/o ea) TE IUBESTI pe tine pentru ceea ce esti cand esti cu persoana iubita (ea/el). Nu conteaza cum arata, ce "portofoliu" are, cati ani are sau alte superficialitati de genul asta, important e sa te simti tu bine in pielea ta cand esti cu asa zisa "pereche". Eu asta inteleg dintro fraza de-a ta: "De aceea iubirea este vigilenta (sa nu fie cu de-a sila) si neselectiva ( sa nu lege, in cazul nereciprocitatii exprimarii in relatii), este inteligenta."

    Pentru Gabi, prietenul tau, si pentru toti cei care au raspuns postului tau, cu totii avem lipsuri, motiv pentru care vrem sa fim completati de persoana de sex opus. Prin aceste lipsuri a nu se intelege „repara o priza” sau „bate un cui”, ci sunt mai degraba de natura psihologica.

    Sprijin ai din partea persoanei iubite atunci cand te sustine in ceea ce vrei sa faci, chiar daca el/ea nu este de acord intru totul, chiar daca si-a explimat opinia diferita de a ta. Atunci cand pertenerul/a iti este alaturi desi nu crede in reusita ta, atunci ai sprijin. El/ea crede ca vei esua in ceea ce iti propui sa realizezi, cu toate astea iti este alaturi (dezamagirea va fi mai mica atunci cand nu reusesti sa faci ceea ce ti-ai propus).

    Protectia se traduce prin siguranta cand esti cu el/ea. Si nu ma refer neaparat la protectia fizica ci mai mult la siguranta pe care ti-o induce, direct sau indirect. Siguranta ca maine, cand te trezesti, e langa tine in pat, ca seara, dupa ce ajungi acasa rupt de oboseala si poate dezamagit de multe intamplari din ziua respectiva, el/ea te va primi cu bratele deschise si vei dormi ca un prunc. E un refugiu din jungla in care traim, in care suntem obligati sa asistam la diverse intamplati si sa interactionam cu alte „femele” si alti „masculi”.

    Iar completarea ar insemna o actiune intreprinsa de partener, actiune pe care nu o poti face tu (pentru ca nu-ti sta in fine, pentru ca nu esti genul), desi poate ai vrea, nu iese, nu face parte din EUL intregului tau. Toti avem hobby-uri sau ne plac diverse chestii insa nu suntem persoanele potrivite pentru acel fapt. Un exemplu banal ar fi o ea (oarecare) pasionata de motociclete (incapabila sa poata conduce asa ceva in viata ei sau mai bine zis neincrezatoare in acest lucru) si un el care are motor si care ii satisface aceasta placere banala. Un plus de-al lui completeaza un minus de-al ei. Asta inseamna completare.

    Toate acestea: sprijin, protectie si completare, sunt componente ale iubirii, acea iubire inteligenta despre care vorbesti in acest post. In masura in care tu te simti bine in pielea ta cand esti cu o persoana ce-ti ofera un astfel de confort/statut/placere te simti ZEITA.
    Teoria se aplica si pentru un el, oricine poate fi un ZEU daca incearca sa inteleaga mai mult persoana de langa el, femeia este un izvor nesecat de daruire si nu intotdeauna asteapta ceva in schimb (orice „nimic” de atentie este apreciat).

    Legat de jumatati, poate nu exista sau poate e inteles gresit termenul. Da, sunt atatea milioane de oameni si toti suntem diferiti unul fata de celalalt, insa exista pe lumea asta acea „jumatate” diferita de tine dar care vede nevoile pe care le are zeita/zeul din fata. Fiecare individ reprezinta un intreg cu plusuri si minusuri, IDEAL ar fi sa gasim acel intreg cu plusuri pentru minusurile noastre. Varianta ce ar trebui adoptata de catre aceasta fiinta „superioara” ar fi sa ne intelegem partenerii si sa acceptam unele lipsuri/defecte sau cum vreti voi sa le mai numiti. Perfect nu e nimeni, probleme si lipsuri vor fi mereu insa asta nu inseamna ca nu avem voie sa privim la partea plina a paharului.

    O anonima!

    RăspundețiȘtergere
  7. "Siguranta ca maine cand te trezesti, e langa tine in pat" = dominare. Daca maine te trezesti ca nu mai este langa tine in pat ce faci devii nesigura, nu mai esti in siguranta, te ataca hunii si tatarii...?

    Pentru partea cu motocicleta iti sugerez o motocicleta si un permis si esti iar completa...daca zici ca nu iti permiti roaga un vecin sa te plimbe din cand in cand...sau sa merg pe logica ta sa te completeze din cand in cand.

    Sprijin protectie, completare, sunt componente ale iubirii inteligente...:)...iubirea inteligenta are un cu totul alt sens...mai simplu spus nu accepta minciuna, falsul, simularea...etc...sau altfel spus nu o poti pacali.

    Anonimul care are lipsa o doaga psihologica :)))

    RăspundețiȘtergere
  8. Multam pt comentarii, sunt intereseante.
    Nu a spuns nimeni nimic d eprietenie, probabil asta e si marea problema...in loc sa ne imprietenim, sa fim prieteni noi cautam siguranta, protectie, completare, dominatie. Se pare ca am ajuns sa vrem sa iubim/sa fim iubiti inainte sa fim prieteni...asa ceva nu cred ca se poate. Cautam iubire unde nu are cum sa fie si dam vina pe el/ea ca nu ne sprijina, nu ne protejeaza, nu ne completeaza...

    Toate bune
    Gabi

    RăspundețiȘtergere
  9. Pai, o relatie incepe cu prietenie, nu? Asta ar trebui sa fie baza. De aici pornesc toate celelalte, cred eu.

    Iar pentru anonimul cu o doaga lipsa, mai sus erau niste exemple banale, n-ai inteles ideea, din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sunt de acord cu inceputul oricarei relatii sta in prietenie, in nici un caz in interesele mai sus comentate. Dar tocmai interesul , este lipsa , incompletitudinea relatiei. Si daca asa este, tot ce se naste in relatie din aceasta nepprietenie (interesele respective) este o lipsa continua. (din grau nu poate creste porumb) Este interesul, scopul, prietenie, este dragoste? Cred ca motivele sunt premeditari in orice relatie si ingradesc orice relatie, o consuma, in final, distruge. Fundatia relatiilor noastre este gresita. Daca tot avem lipsuri si obsesia rezolvarii lor prin ceilalti, atunci ratiunea spune ca este logic sa cautam sursa lor , samanta lor, s-o smulgem si s-o inlocuim cu samanta care nu rodeste lipsuri si obsesii psihologice sau surogate ale rezolvarilor de genul celor discutate mai sus. Acesta baza este dragostea, care este traire fara interes personal. Cind iubesti esti framantat de nevoile tale? sau de ce poti darui partenerului? cand si partenerul este, in aceeasi atentie de a darui celuilalt , tot ce se discuta aici mai are vreo relevanta alta decat ca discutia este generata de faptul ca nu suntem in dragoste? Si in acesta situatie exista doar nevoi si interese fata de partener? Oricum le-am justifica si explica si orice pareri am avea, rezolva dragostea? Ba! Propun continuarea discutiei pe tema , ce sa facem cand avem o relatie care nu este dragoste? Cred ca am sonda aspectele nu parasirii relatiei ci transformarii ei, prin a merge in adincul cauzei impreuna , a da la o parte din relatie ce nu este dragoste si a ne inradacina impreuna in dragoste. Am explora impreuna nedragostea, am parcurge desertul ei si am iesi la liman impreuna. De obicei rupem relatia in final dand vina pe partener pentru ca noi nu suntem in dragoste, apoi, cautam un altul care sa ne iubesca nu pe care sa-l iubim noi.Asta este imposibil atata timp cat avem "credinta ca suntem iubitori noi," dar partenerul nu stie ce este aia, sau cum sa ne iubeasca. In fapt problema se reduce la intrebarea: IUbesc, sau ma amagesc ca iubesc? In confuzie noi intrebam: ma iubeste ,nu ma iubeste!. Este iubirea un sablon intelectual determinat de idei si conditii, opinii si reguli? De regulile individuale a ceea ce inseamna sa fim iubiti? este iubirea un set de cerinte si indatoriri, un contract comercial? Atata timp cat confundam iubirea cu ceea ce ea nu este sperantele de a fi iubiti sunt desertacinea extrema.Minciuna nu poate genera dragoste. Daca cei doi parteneri sunt sinceri in recunoasterea relatiei lor ca ceea ce este, inceteaza sa se mai amageasca ca iubesc dar nu sunt iubiti, ca ipocrizia si teatrul de control este dragoste, ca excitatia si satisfactia senzoriala a placerii este, dragoste, au sansa sa nu piarda nimic si sa sa castige totul. Adevarul a ceea ce este ne scoate din confuzie si minciuna. Transparenta, sinceritate care nu acuza, in orice relatie este o relatie care se bazeaza pe adevarul a ceea ce este si este mai bine decat pe ipocrizia a ceea ce as vrea sa fie, fara ca EU sa fiu.

    RăspundețiȘtergere
  11. p.s. este o carte, "Astrosex", scrisa de o "zeita", care aprofundeaza explorarea de care vorbeam mai sus

    RăspundețiȘtergere
  12. ar fi interesant sa vedem aici si parerea "zeitei"...daca nu e prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  13. Bine, devin constient ca ceea ce ofer in relatie nu este dragoste, nu este iubire, desi pana in acel moment ma amageam ca daruiesc asta. Incerc sa transform relatia, dar nu mai exista impreuna, celuilalt ii este frica sa mai ofere transparenta, sinceritate, primesc doar acuzatii fondate pe greselile pe care le-am facut in momentele de confuzie. Dispare total reciprocitatea, si ajungem sa transformam nedragostea in rautate, in ura si in nici un caz in iubire. Nu e mai bine ca in acest caz sa rupem relatia, fara a ajunge sa ne ranim? Multumesc, Daniela

    RăspundețiȘtergere
  14. Pai cum scumpa mea, "sa rupi" ceea ce nu exista? A vedea falsul ca fals, inseamna a nu-l perpetua. Ceea ce perpetueza falsul ca relatie, este teama si amagirea ca nu exista alt tip de relatii.Ceea ce tu numesti relatie este conflict, razboi, nu relatie. Relatia este comuniune, ceea ce lipseste cu desavarsire in ceea ce mi-ai povestit ca se petrece.Asa ca nu ai nimic de facut , de renuntat, ci de necomplacut.

    RăspundețiȘtergere
  15. totul e in mintea noastra...realitatea e cu totul alta.

    RăspundețiȘtergere
  16. termenul asta de realtate este extrem de comtroversat, iar daca totul este "in minte" de ce vrei sa actionezi in alta "realitate" decat aceea din nminte, in loc sa faci ordine acolo! Textele cu "alta e realtatea" nu spun nimanui nimic altceva, decat faptul ca cel ce le foloseste se vrea perceput( pentru ca nu este) deosebit de cailalti.

    RăspundețiȘtergere
  17. " realitatea este tot ce nu credem noi ca este"

    RăspundețiȘtergere