armele, tehnologia, accelereaza involutia.

Este cunoascuta si unanim acceptata ideea ca stiinta este elementul progresului, evolutiei unei societati. Imi permit sa pun sub semnul intrebarii aceasta definitie. Este oare adevarata? Se confirma prin consecinte in viata sociala? Exista si o evidenta, aceea ca, orice descoperire stiintifica este o noua arma.
 In concret stiinta este folosita in primul rand pentru descoperirea si realizarea de arme noi, mai distructive, mai adapte intereselor strategice militare specifice confruntarii generalizate. Bata a evoluat in racheta, confruntarea militara a evoluat in confruntare economica si culturala, se intoarce de unde a plecat, la cauza ei, confruntarea religioasa (dogmatica ideatiilor sau idiotiilor), dar scopul a ramas acelasi, distrugerea dusmanului. Conceptul de dusman este justificarea oricaror confruntari. Daca nu exista un dusman real, el trebuie inventat, spectacolul confruntarii trebuie sa continue, iar pentru aceasta este necesara dezbinarea conceptuala, culturala, economica si militara. Rezultatul acestei actiuni constiente si intentionate a dezbinarii in toate planurile constiintei este interesul divergent, care apoi este folosit ca justificare si argument incontestabil al confruntarii pentru apararea impotriva dusmanului inventat. Aceastra strategie de initiere, mentinere si conservare a dezbinarii, desfasoara mai intai in planul constiintei, acolo este implementata, localizata, constiinta este “targhetul” acestei facaturi. Cum prin insasi natura constiintei, aceasta facatura nu poate fi implementata acolo (ca adevar, din moment ce exista constiinta minciunii acestei facaturi), pentru realizarea dezbinarii a fost necesara creerea unei false constiinte, chiar constienta minciunii, religia (ideatica, idiotia), care nu este constienta de sine (de minciuna care este) si se subintelege adevar, iar acest “adevar “ este aparat cu viata impotriva oricarui alt adevar referitor la acelasi subiect ( care este alta minciuna), Deci este sufficient sa faceti doua minciuni diferite sa le prezentati ca adevar al aceluiasi lucru, a doua personae diferite si ati obtinut prin informarea  celor doua personae cu informatia adevarurile lor diferite, o dezbinare si confruntare de durata, in toate planurile interactiunilor lor (trebuie sa cunostem adevarul celuilalt ca sa-l combatem). Aceasta simplitate este religia oficiala si exclusivista pe tema adevaratului adevar, sursa initiala si finala a oricaror confruntari, credinta, cu paradoxul firesc in acest caz, al promovarii adevarului pacii (subiectul comun), al confruntarii pe viata si pe bani cu orice nu este pace sau adevarul despre pace al celuilalt. Lupta pentru pace este sursa celor mai teribile si perfide dezbinari, a celor mai atroce confruntari. Dupa ce aceasta strategie de intermediere intre constiinta si fiinta ei a informatiei despre adevarul constiintei, si despre adevarul sursei fiintei, dezbinarea s-a finalizat. Fiinta si constienta ei nu mai are legatura cu ceea ce ea este, legatura a fost infundata prin “credinta”, (informatie neverificata), adica falsa informatie despre. Din acest fals se naste dezbinarea din dezbinare, conflictul subtil si grosolan. Cui foloseste? Celor care au inrobit emotional prin teama, mental prin credinta si social prin sistemul datoriei ca inceput al oricaror actiuni ale oamenilor, binecunoscutul sistem bancar si investitional (investitia= indatorare). Oricare individ sau stat nu este indatorat, imediat este atacat, pentru ca trebuie sa confunzi pacea si siguranta personala cu starea de indatorat de, sclav. Daca vrei libertate, neindatorare, incepe atacul. Asta o cunosc foarte bine oamenii cu multi bani, care in momentul cand acumulau peste o anumita limita, se trezeau asaltati de tot felul de atacuri pentru impartirea acumularii sau pentru crestrea acesteia prin indatorare, de fapt pentru limitarea libertatii financiare si de constiinta. Cum se spune, ori esti in gasca ori dispari. Dar a fi in gasca este conditionare si din cauza acestei conditionari oamenii cu multi bani sunt mereu nefericiti si isi disimuleaza nefericirea prin spectacolul unor excese pe care nu toata lumea (flamanzii) si le pote permite. De fapt, ce mesaj ne transmite un astfel de comportament evident, mesajul “eu sunt liber”, pot incalca normele morale, culturale sau convenientele bunului simt social, pentru ca sunt liber prin banii mei. Dar in izolarea maretului palat personal, singuri cu ei insisi, descopera ca nu se pot pacali sau convinge si pe ei, asa de usor cu a facut-o cu ceilalti si asta doare; este foamea de libertate. Inlocuirea “socialului” cu societatea servitorilor, mai indulceste durerea izolarii dar nu pentru mult timp. In societatea servitorilor te simti la fel de singur, fara comunicare, comanda nu poate inlocui comunicarea. Comunicarea cu cei aflati in aceeasi situatie cu tine, in cazul descris, este periculoasa, poate declansa atacul asupra ta, de aceea asistam la ipocritul pectacol al ritualului la moda, inlocuirea bunului gust cu moda si a bunului simt, cu eticheta si protocolul, programele prestatiei in societate in lipsa comunicarii si transparentei. Toate acestea sunt consecintele dezbinarii a falsului constiintei individuale, consecinte pe care nu este bine sa le justificam, explicam, dar mai ales, ignoram, indifferent de statutul social al nivelului de indatorare. Toti oamenii sunt indatorati, acesta este consecinta. Consecinta dezbinarii si confruntarii. Cel putin in sensul rau, suntem in aceeasi galeata, nu este nici o diferenta reala, doar formala, imagistica.
Pentru iesirea din acesta situatie din totdeauna, extinsa astazi la toate nivelurile, s-a promovat si argumentat ideea ca tehnologia si mijloacele generate de stiinta , sunt cheia rezolvarii situatiei. Asa sa fie? Evidenta ne spune ca nu. Armele si tehnologia accelereaza involutia. Involotia ca termen are sensul de degradare, de process degradator, desconspirand sensul miscarii unui preces oarecare. In cazul nostru, armele si tehnologia accelereaza involutia unei comunitati pe care o denumim societate. In sens biologic vorbind involutia duce la disparitie , la moarte, in termeni populari. A interveni in societatea de astazi dandu-i mijloace tehnologice performante, este echivalent cu ai grabi sfarsitul. Sub justificarile ideatice ale apararii si sigurantei, ele sunt folosite ca si pana acum pentru atacul asupra celui mai slab, atacul fiind, cica, cea mai buna aparare: distruge ca sa nu fii distrus. Acest scenariu dus la extrema, inseamna ca vom distruge pana nu vom mai avea ce, adica pana nu vom mai percepe ceva diferit de ceea ce credem ca suntem si vrem; adica pana nu ne vom mai percepe din moment ce, ceea ce este diferit de ceea ce credem ca suntem si vrem, suntem chiar noi insine, in adevarul a ceea ce suntem. Aces proces, descries anterior, este numit involutia fiintei umane, sinuciderea. Armele si tehnologia accelereaza acest proces, involutia. Involutia nu are opus, ceva care se numeste evolutie. Acesta abordare a binomului conflict va pacaleste inca. Incetarea involutiei este incetarea conflictului, prin incetarea dezbinarii. In acel moment unic si fascinant al inceputului present, putem si trebuie decis, o alta directie a navei constiintei si societatii umane. Din evidenta perceptiei cand am impotmolit masina intr-o fundatura in care nu mai pot intoarce, mai intai dau inapoi pana ajung in loc deschis (imensitatea lautrica) si acolo intorc masina intr-o directie necunoscuta in care pot explora si descoperii alte minunatii ale minunatiei de a fi , eventual minunatia societatii umane libere in constiinta si rationala in relatii (fara utopismul autoamagirilor). O societate in care mijloacele tehnologice sa nu fie in primul rand arme de atac sau control al populatiei, nici carje ale leneviei, nici idoli ai tineretii, nici conditionari ale exprimarii oricarei fiinte, nici scopul vietii o casa si o masina, etc, etc,.. sa fie tehnologia mijloc la dispozitia oricarui cetatean fara nici o conditionare. O sa spuneti ca este o utopie, dar mergeti mai departe si vedeti ce se intamnpla cand “ceva” nu este conditionat, sau acesul la “ceva” nu este conditionat; este evident ca nu se vor acumula ceva-uri;  doar vor fi folosite in directia exprimarii altui “ceva”. Astfel “ceva-urile” tehnologice se vor imbogatii, nu se vor saraci, socitatea se imbogateste in intregul ei, constiinta NEVOII dumnezeul fals al trecutului sclaviei, moare. Odata cu moartea nevoii moare si constiinta lipsei si credinta in lipsa si dorinta de a avea ceea ce nu ai, vraja dezbinarilor si confruntarilor involutiei , dispare. Nu va grabiti sa judecati, meditati ce s-ar intimpla daca? Vedeti voi cu ochii vostri ce s-ar imtampla nu ma credeti pe mine ca nu imi faceti un bine crezandu-ma, ci vazand si avand incredere in ce vedeti cu ochii vostri, dand la o parte vrajeala care vi s-a spus ca s-ar intampla fara conflict si lupta pentru supravietuire. Ce s-ar intampla? Ati trai libertatea, si ar muri dorinta de libertate, de siguranta si toate celelalte surrogate ale lispsei= dorinte si sperante.
Armele, tehnologia, accelereaza involutia, distrugerea unei societati in lipsa constiintei a ceea ce este si suntem.