14 iulie 2010

Linia, argintul, doi, legatura, lantul, raza, etc.

Gandirea este produsul luptei dintre teama si dorinta ca faptul de care ne temem sa nu se produca. Aceasta lupta produce ceea ce numim structura de gandire, de idei si tehnici, metode si instrumente prin care dorinta ( faptul de care ne temem, sa nu se produca), sa capete realitate.
 Primul gand se naste din teama, al doilea din dorinta ca primul gand sa nu se produca. Singura teama, unica , din care se diversifica toate formele expresiei sale, este teama de non-existenta. Din acesta teama se nasc toate scenariile posibile care duc la pierderea existentei, cat si structurile de idei si instrumente care sa orpeasca toate aceste scenarii sa se produca. Aceasta teama de non-existenta este complet irationala, din moment ce existam. Ea canalizeaza intrega energie a mintii in scopul conservarii existentei, deviind canalizarea acestei energii in mod natural alocata existentei, in directia luptei pentru supravietuire, (pentru conservarea existentei in locul existentei). Astfel este inoculat, conflictul interior care “demoleaza casa”, idiotenia conflictului dintre existenta si consumarea ei in lupta pentru apararea existentei; existenta slabeste si se intareste o structura de aparare a ei, pana in momentul in care, structura de aparare isi consuma chiar ratiunea existentei sale, existenta aparata. Astfel existenta naturala, fiinta biologica dispare si in locul ei ramane o structura de idei si programe de lupta pentru supravietuire.
Aceasta structura (noi am numit-o cunoastere), este esentialmente mecanica, moarta, adica, cu semnificatia de automat, fie ca este un program automat instrumentat biologic, fie ca este intrumentat tehnologic. Aceasta structura a cunoasterii nascuta in aceasta ordine , (teama-dorinta, lupta pentru supravietuire), este denumita “lume”, “civilizatie”, “cultura traditionala”, “folclor local”, etc si constituie baza educationala si culturala, modelul cultural inoculat noilor nascuti, noilor celule umane nascute in acel spatiu cultural. Perioada de inoculare emotionala dureaza 7 ani, (cei 7 ani de acasa), inocularea sexuala, intelectuala, etc, pana la aprox 30 ani. { Astazi, putem constata ca aceste perioade s-au spulberat, atat ca durata cat si ca domenii. S-au restrans la domenuil emotional-violenta si cel sexual-satisfactia, (intelectul a disparut, fiind inlocuit cu politica, strategia si fisa exclusiva si amanuntita a postului de pe calculatorul firmelor angajatoare) si se va restrange pana la disparitia totala.} Din aceasta perceptie s-a nascut termenul de “roboti biologici”, de “lut fara viata”, de “lut inviat”, { lut (forma umana) caruia i s-a dat viata, constiinta propriei existente}. Nu ne-am intrebat niciodata: ce exista in spatele acestei “teama de non-existenta (de moarte)” si dorintelor de conservare a existentei ( furmusete, sanatate, vitalitate)!? Oare, refuzul existentei, sau dorinta non-existentei?
Nu este asa ca raspunsul pare irational; cum sa doresc sa nu exist? Mintea rationala respinge un astfel de raspuns? Mintea rationala nu respinge acest raspuns, ci mintea inconstienta- dorinta, care este chiar produsa de raspuns: “doresc sa nu exist”. Dorinta este reactia la tot ceea ce exista si o cunoastem mai de aproape cad o descoperim ascunsa sub denumirea de minte inconstienta. Toate dorintele noastre sunt inconstiente, nu intelegem, cunoastem, nu suntem constienti de unde se nasc si de ce dorim. Toti le consideram, ale noastre, le diversificam si aparam, pana disparem din lume. Daca nu dorim ceva, nu stim ce sa facem altceva, ne pierdem toate motivatiile, spunem noi “existentiale”, desi acesta modalitate de actiune “din dorinta” ne duce la pierderea existentei dupa un lung si chinuitor proces de degradare, intelectuala, emotionala si corporala, exact ceea ce “doream” sa nu se intample. Sa nu inteleaga cineva ca am vreo problema cu “existenta dorintelor noastre”, sau cu modalitatea actiunilor lor. Nu aceasta este problema reala: problema este a ceea a conflictului dintre “mintea inconstienta- dorinta si mintea constienta- perceptia asa cum este ea. Aceasta fragmentare a mintii ne arata ca ambele fragmente sunt dovezile unui act de distrugere a mintii, de rupere in doua a ei. Mintea este un intreg, cele doua fragmente constient-inconstient (perceptie-dorinta) sunt sfaramaturile intregului, egale cu ceea ce a produs si produce sfarmarea, conflictul. Unirea sfaramaturilor nu poate naste un intreg, de aceea “lipiturile” (lipitorile) sunt la moda, sau modalitatile, jumatatilor care doresc, se straduie si fac efort sa “devina” intregul. Evident, este imposibila devenirea lor. Evident reprezentarea in perceptie a acestei subtile actiuni a fragmentarii, este barbatul si femeia priviti ca forme. Ca forme, au obsesia intregirii, cautarii jumatatii, nemultumirea (sentimentul lipsei, incompletitudinei), etc. Intre aceste jumatati nu poate exista decat conflictul care le-a produs. Speranta gasirii iubirii si fericirii prin Dorinta, este maxima desartaciune si inutilitate. Bineinteles ca va revolta ce am scris! Dar nu forma este “de vina” sau divina (cauza). Cand forma este cauza, cu alte cuvinte, efectul “devine” cauza, adica sursa actiunilor, aceste actiuni sunt sursa tuturor defectelor, pe care forma le poate exprima. Identificarea cu forma, este un proces de abstractizare, iar consecintele acestui proces sunt degradarile sau bolile formei. Forma este reprezentare, a ceea ce este ca proces, este limbaj, este comunicare. Cine citeste, limbajul simbolurilor vii, sta de vorba cu viata, cu adevarul a ceea ce este si are.”Cititi in stele, dar simbolurile vii din fata voastra nu le cunoasteti”. Forma barbat sau femeie este deja ratiunea existentei lor, nu mai trebuie sa cautam o ratiune, sau sa le atribuim ratiuni false, incomplete, sau roluri sociale in distributia muncii si placerii traditionale din structurile supra-vietuirii. Cine cunoaste si intelege si exprima ratiunea formei sale de barbat sau de femeie, paraseste conflictul formelor; are ceva minunat de exprimat, nu mai are timp de probleme si conflicte inutile; paraseste identificarea, abstractizarea si incepe sa fiinteze in adevarul ratiunii de a fi , creativitatea in libertate.
            Recapituland, teama-dorinta, este un binom numit conflict, (grafic, o linie), care degradeaza formele exprimate de viata, cand formele sunt calauzite de acest binom, pe aceasta linie, cale. Formeaza o linie, un fir, o ata de care daca ne agatam se rupe. De exemplu conflictul din familii pare sa constituie viata familiei respective si cand conflictul se amplifica sau inceteaza , familia inceteaza sa mai exista, se rupe . Impotriva acestei rupturi, unul din parteneri se agata cu disperare de conflict, de acuze, de orice poate intretine conflictul, sau viata acelei comunitati. Ruptura dureaza si costa, pana in momentul in care unul din parteneri renunta la conflict, la concurenta pentru bunuri sau stapanire, pentru dreptate sau vinovatie.. Dar daca conflictul convine ambilor parteneri ca modalitate de expresie in relatia lor, familia ca legatura dureaza pana la adanci batranete, acest proces inceteaza doar la disparitia unui concurent din campul dominatiei. Acest process descries anterior este firesc cand spiritua actioneaza din identificare cu forma, ca si cum forma ar actiona, in cazul nostru barbatul sau femeia priviti ca forme. Acest tip de actuni pornite din constiinta de forma careia I se atribuie un set de reguli si functiuni ale folclorului local respectiv, nu pot avea ca rezultate, altele decat degradarea formelor. Aceasta este o evidenta a perceptiei, a mintii constiente. Nu formele sunt problemele, ci ignorarea ratiunii si functiunii lor in armonia expresiei umane. Proprietatea asupra formelor viului universal (identificarea) exclude orice comunicare vie, orice expresie armonica a relatiei cu forma este inlocuita cu apararea setului de reguli si functiuni folclorice traditionale (dorinta). Aceasta situatie (dorinta inconstienta, irationala) este in conflict evident cu reala functiune si ratiune a formei (viata formei) Adevarata natura a constiintei se cunoaste in conflictul dintre mintea constienta si dorinta inconstienta, prin negarea (refuzul) intrarii in acest conflict. Cand ceea ce sunteti, aveti si faceti este una cu ceea ce doriti sa fiti, sa face-ti, sa aveti, conflictul dispare. Idealurile sunt inconstiente, faptele sunt constiente, in perceptie. Cand faptele percepute sunt una cu idealurile nostre cunoastem adevarata natura a dorintei si idealurilor, degradarea, respingerea a tot ceea ce afirma ca doresc, ca valorizeaza. Ceea ce este in cap ca ideal este in perceptie ca forma. Dedosebirea aparenta este aparenta. Idealurile nu le percepem decat ca simboluri ca limbaj in cap , dar le percepem ca fapte in oglinda. Fara idealuri (dorinte) nu exista conflict, nici sclavie, dependenta sau dominatie. Dar acest nou tip de comportament existential va sperie pentru ca nu il cunoasteti, nu cunoasteti decat dorinta , perceptia va este necunoscuta, cine creeaza acest edificiu fascinant al perceptiei pe care dorinta-l refuza? Idealurile aduc mai multa moarte in existenta intarind si permanentizand conflictele de tot soiul, conflictele intre ceea ce este- perceptia si ceea ce  ar trebui sa fie – imaginatia, dorinta. Conflictul consuma formele existentiale individuale sau collective , dar nu si perceptia. Ce este dincolo de perceptia noastra? De aceasta inchisoare extraordinar de frumoasa si bogata? Cine este creatorul perceptiei ? Sursa manipularii perceptiei o cunoastem, este interesul persoanei. De ce aceasta lupta si efort continuu de a ni se manipula perceptia, atentia? Trebuie sa fie ceva extrem de pretios, aceasta atentie si perceptie. Cand manipularea atentiei si perceptiei s-a realizat, noi nu mai contam ca dorinte, nici ca aspiratii rezonabile. De aceea dorinta este un refugiu al neputintei de a actiona asupra propriei noastre perceptii, de a crea perceptie. Aceasta posibilitate exista, deci o avem, sa o scoatem la nvel constient ca si cunoastere. Rolul cunoasterii in ratiunea a ceea ce este, nu poate fi altul decat de “camp” in care si care creeaza contextual unor mereu noi perceptii inteligente , nu sa descrie la nesfarsit modul in care lucrurile sunt. A refuza intrarea in conflictul inconstient a sfaramaturilor obsedate de intregimea refuzata, deschide orizontul mereu nou al perceptiei inteligente, creative, constiintei perceptiei creatoare. In aceasta constiinta nu mai puteti fi manipulate impotriva a ceea ce sunteti, adica nu mai puteti fi dezbinati, ca sa se creeze premiza transferului in postura de sclav. Dezbinarea, ruperea, jumatatile, toate conceptele binomului conflict: dualitatea bine-rau, urat-frumos, dumnezeu-dracu, etc., sunt complet si irevocabil false. Veti spune, dar sunt reale in perceptia noastra! Da pentru ca perceptia voastra a fost prelucrata, manipulata, modelata in acest sens. Ceea ce spun, este ca aceste “falsuri” sunt relevate, mintii si inteligentei ca false(virusi), de constiinta perceptiei creatoare. Aceste concepte duale nascute din binomul conflict (teama-dorinta) nu sunt fiinte, nu au suprafata, sau spatialitate, sunt simple linii imaginare determinate de doua puncte si acelea imaginare, adica imaginea creata a unei linii. In planul perceptiei o asemenea imagine facuta prin trasarea cu creionul pe hartie a doua puncte si unirea lor cu un liniar nu ne sperie. In schimb acelasi lucru facut energetic, adica, punem doua puncte energetice (doua emotii) si tragem o linie intre ele (adica am creat o legatura energetica intre ele), ne speriem sau satisfacem, de “mama dracului”. Cand stergem aceasta linie ( sau franghie) energetica care ne este mai cunoscuta sub denumirea psihologica de afectiune (am o afectiune fata de…), suferim de”mama focului”. Fac o parenteza si ma intorc la expresiile folosite current, care exprima consecinte ale faptelor noastre in planul propriei energii, acelea de “mama dracului si focului” Ca atare a face o linie in energia noastra am facut “mama dracului”, evident orice legatura ne deranjeaza prin faptul ca ne limiteaza, blocheaza intr-un teritoriu, cerc cu raza legaturii facute, o ingradire a libertatii care este un pas inapoi, in trecutul plictisitor prin neschimbarea sa. Acest deranj, declanseaza conflictul interemotional si interpersonal pentru stergerea liniei energetice sau psihice, facem "mama focului" sa arda ce am facut anterior. Cand stergem o linie pe hartie nu se supara nimeni! De ce? pentru ca este constient de ce se intampla, constient ca nu este afectat de intamplarea respective, nu face caz personal din asta. Stupiditatea dependentelor psihologic (afectiunilor, cu sensul de boli ale sau in energia noastra), este relevata de imaginea unui scandal monstru pe care l-am face cand un prieten sau partener ar sterge o linie pe hartie intre doua puncte si ar trage alta linie intre un punct si alt punct; este la fel de stupid scandalul cand un partener se leaga de altul(a) . Cand intelegem ca, sinceritate este fapta nu dorinta, intelegem ca nu putem lega pe nimeni de noi prin liniile dorintelor (inconstient), sau ideilor si gandurilor , fara sa nu realizam prin aceasta, propria suferinta, asemanator unui tantar care se leaga de tine prin linia trompei ca sa-ti suga sangele, producandu-ti suferinta si infectia cunoscuta. Daca un partener legat de tine se leaga de altul(a) , adica realizeaza “ mama dracului” nu te poti opune si nu trebuie sa suferi de “mama focului”. Firesc, ar trebui sa te bucuri ca ai devenit constient(a) de adevarul afectelor tale emotionale, psihismul, (bolile energiei, rutina emotionala) pe care l-ai considerat “sufletul tau”, dar care nu avea nici o “legatura” cu sufletul tau , alta decat de a-ti “suge” adevaratul tau suflet ( sursa si energie). Ca acceptul tau a declansat aceasta situatie este evident. Ca partenerul ce se tot leaga de unul apoi de altul lasandu-l pe cel dintai lesinat de durere, este un tantar care trebuie strivit ca sa te lase in pace, apreciat cand te lasa in pace, libertate, in loc sa plangi dupa el si sa-i ceri sa revina la vechea legatura pentru ati lua sangele inapoi, dupa care sa-l parasesti tu pe el pentru alta legatura. Lipsa constiintei a ceea ce este legatura si dependenta psihologica numita "dragoste " si care nu are nici o legatura cu ceea ce dragostea este, cum nu are nici o legatura , ce numim sufletul nostru cu adevarul a ceea ce el este, este iluzia existentei, o existenta fantomatica a unor fantome fara substantialitate, lineare, serpiliene, mereu pe linia trasata, existenta liniei si linearitatii, care este complet irelevanta in fata constiintei pe care o numim om, dar care este existenta condusa linear a formelor unane clonate, hipnotizate, robotizate, ca attribute sociale. Cand stai de vorba cu astfel de forme care arata ca oamenii stai de vorba cu reguli si suferinte, cu aceste “linii” cu care se confunda si cred ca sunt, creatiile binomului conflict (teama-dorinta). Va asigur ca sunt jenat de necesitatea acestor relevari ale decaderii unei fiinte care odata era om, creator, care a "devenit (!?)" din sfera , linie si care pretide supunere si ascultarea comenzilor si “solutiilor” , cailor sale inguste si ruinatoare ale conflictului justificat de igoranta, intunericul, in care se afla, propria lui conceptie despre el. Mi-am depasit jena, numai prin revolta pe care nu mi-o pot si nici nu vreau sa o controlez, revolta pe care mi-o starneste denumirea acestor manifestari ale linearitatilor de tot felul, de “civilizatie umana”, de “evolutie umana”. Cei ce se recunosc si parasesc nenorocirea care sunt si in care se afla, o pot face prin sfanta treime a unui plan determinat prin trei puncte, al treilea punct fiind consecintele (fara justificarea sau explicarea lor); prin al patrulea punct, perceptia profunzimii, spatialitatea determinata de constiinta perceptiei, a modelarii realitatii perceptiei pin falsul cunoasterii istorice a sursei (exteriorizarea sursei), perceptia inteligenta, inteligenta a carei actiune este dragostea (dragostea nu este reactie, nu este conflict), fractalul echilibrului universal. Incepeti cu inceputul, dragostea in orice actiune a voastra si veti reveni in adevarul a ceea ce sunteti, inocenta creatoare si veti pretui si respecta inocenta in fata oricaror “marimi zeificate “ vreodata de ignoranta, de ura, de conflict. Este extrem de greu, pentru ca nu trebuie sa faceti ceva pentru asta, doar a trai viata, ca un canal curat al ei, al dragostei, fara sa va substituiti ei, fara sa cersiti, stiind ca primiti darurile ei, multumindu-I, va multumi-ti. Daruindu-le va daruiti.

6 comentarii:

  1. "..structura de aparare isi consuma chiar ratiunea existentei sale, existenta aparata.
    Astfel existenta naturala, fiinta biologica dispare si in locul ei ramane o structura de idei si programe de lupta pentru supravietuire."

    Punctul pe i

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimabile, te invite pe tine si pe cei ce s-au alaturat blog-ului la o discutie pe tema “motivul pentru care femeile cauta sprijin, protectie, completare de la partenerul de viata, motivul pentru care femeia confunda sprijinul cu mecanicul, electricianul, hamalul, batatorul de covoare…etc. Sunt toate astea facute cu buna stiinta din dorinta de a domina? Stim ca prietena vrea sa isi domine prietenul, sotia-sotul, mama-copilul. Mai este iubire cand mama isi domina copilul, sotia-sotul, prietena-prietenul? De unde aceasta nevoie de a domina? La ce le ajuta? Femeia egala cu barbatul este un slogan idiot cu ajutorul caruia sa ajunga sa domine? Este asa de greu de vazut ca dominatia duce la moartea celui dominat? De unde vin toate astea? Ce facem sa scapam din capcana?
    Astept opinii, replici, mustruluieli…”

    Gabi

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru Gabi,
    Ce spui despre dorinta barbatilor de a avea "3 in 1": menajera - acasa, doamna - in societate si curva - in pat? Pe asta nu cred ca au inventat-o femeile.
    Vrei sa spui ca barbatii nu incearca sa domine, sa fie stapani? Cate cazuri de barbati batuti de sotii cunosti?
    O fi dorinta de dominare o atitudine gresita, dar apartine in egala masura si barbatilor si femeilor.
    Cate responsabilitati au femeile intr-o familie? Nu cumva mai multe decat barbatii? Poate ca au nevoie de sprijin pentru ca nu le pot face pe toate singure si cer ajutor, nu incearca sa domine.
    Intre un barbat si o femeie nu stiu daca este posibila iubire fara dorinte. Mai intai este dorinta de a ti se raspunde tot cu iubire, apoi ca sa te convingi ai nevoie de dovezi de iubire, pe care le compari cu ceea ce ai auzit, citit sau vazut pe tema asta. Cand nu se potrivesc, ceri dovezi de felul acela. Eu cred ca asta este "dorinta de a domina cu buna stiinta " de care vorbesti tu. Si cum spuneam, este in egala masura de ambele parti.
    Daca trebuie schimbat ceva, hai sa schimbam cu totii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da mary, aici nu este vorba de barbati sau de femei priviti ierarhic ca importanta. Este vorba de un MODEL comportamental, pe care bine il descrii mai sus, GERSIT, care nu are nimic de a face cu dragostea.Cum poti cunoaste dragostea daca urmezi un model de dragoste care nu este al dragostei, ca sa spun asa??? Defularea frustarilor, disimularea nefericirii, etc, nu este rezolvare, oricat de mare efort am face, oricat de mare DORINTA avem sa rezolvam. Toate acestea sunt probleme psihologice IMAGINARE, iar o problema imaginara , falsa, cand vrei s-o rezolvi, O AMPLIFICI. Cand intelegi ca este o falsa problema pe care o creezi tu insuti din amintirile violatoare ale raspunsurilor urii pe care le-ai primit in loc de dragoste, incetezi problema, nu mai exista pentru tine.,cand nu o mai hranesti cu mintea prin emotii, dorinte opuse si ganduri justificative ale dreptatii care o ai. AI dreptate cand dreptatea ta vindeca. Cand dreptatea starneste razbunare si revansa, reprosuri si vinovatii, aceea nu este dreptate, este disperare. Dragostea este DIN INTERIOR spre EXTERIOR; NICIODATA din exterior spre interior adica de la cineva spre tine Daca este, bine, daca nu , bine, nu este o obligatie sau constrangere. Nu poti impune nimanui ce nu are si nu vrea si nu cere. Cererile "de gragoste" daca le percepi limpede o sa vezi ca sunt punctuale si obiective, interese, si nu trebuie sa le justificam "ca din dragoste" ptc. nu este rusine sa ai interese.Amestecul intereselor cu justificarea dragostei este minciuna care genereaza atatea amagiri si dezamagiri, disperari si sperante. Fiecare are dragoste, dar este tinuta la fund acoperita de imaginea intereselor "inteligente" de ochii lumii ale cocosului si gainii, un comportament teatral care sa creeze o imagine care sa menajeze orgoluiul masculin sau feminin Daca intelegem teatru si vedem dincolo de acset teatru si altceva ,este o.k. Nu te poti supara pe un copil ca se joaca de-a cocosul sau de-a gaina,NU,??? Daca te supara acest joc atunci nu iubesti si gata! intra in functiune alte considerente -dar nu te mai amagesti sa ceri sau sa cauti unde nu este.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mary...pe aceeasi logica daca femeia este: menajera - acasa, doamna - in societate si curva - in pat, barbatul este/poate fi aparatorul familiei, intretinatorul ei si mai stiu eu ce altceva (oricum logica e gresita), si atunci totul devine echitabil, se face pe interes, o mana spala pe alta...si uite cum am devenit cu totii papusi sexuale.
    Cred ca problema a apartut de cand femeia vrea sa aiba "cojones"...sa fie la acelasi nivel cu barbatul, sa lupte pentru drepturile ei, sa vrea sa conduca si ea lumea. Din punctul meu de vedere as putea initia o petitie "Creatorului" prin care sa il rog sa imi dea mie ovare, sau mai simplu sa ne nasca hermafroditi, cu 2 capete...
    Femeile au impresia ca sunt nefericite (cele care sunt), din cauza ca nu si-au gasit "jumatatea", fara sa constientizeze ca ele vor sa sa fie cocosul desi sunt gaina, sau gaina desi sunt cocosul, sa domine, sa aiba ultimul cuvant...etc.
    nu mai am chef de subiect.

    RăspundețiȘtergere
  6. si apropos de curva - in pat...nu eu imi bag silicoane si tot felul de prostii in buze, in cur si in alte parti ale corpului.
    de ce face femeia astea daca nu sa arate ca poate fi, sau ca vrea sa fie o curva, si daca nici asa nu reuseste sa il puna in cur pe prost se apuca sa ridice haltere, daca nu asculta animalu ii bag una la ficati de i se bulbuca ochii in cap, ca deja a devenit imun la unghii, la tipetele mele isterice, la plans si la mai stiu eu ce.

    RăspundețiȘtergere