"ceea ce avem"- c. ex. repere I

Primul reper: Cand nu mă doreşti, dar îţi sunt necesar, eu sunt cu tine; când mă doreşti dar nu îţi sunt necesar, eşti singur.

Recapitulare. Am determinat în explorarea noastră:

- un sector din câmpul a “ceea ce avem” şi care “ne susţine” (conştiinţa raţiunii sale) şi anume, ceea ce avem “aşa cum este”;
- o linie de start a explorării, adică, de unde începe ceea ce avem, într-o percepţie bazică, accesibilă tuturor;
- elemental dinamic care determină aspectul curgător, fluid (nestatic) al procesului, “cel ce are”, cu cele două aspecte percepute, originalul (cel ce este) şi umbra sa, (proiecţia sa în memoria înconjurătorului care percepe).
Să vedem acum semnele de pe traseul curgerii, fluxului acestui proces “a ceea ce avem”, determinat de mişcarea “celui ce are”, mişcarea în fluxul procesului pe care îl determină în conştiinţă a ceea ce este, a existenţei privită ca întreg , cu care este în armonie.Relevant în început ca prim reper , este conştiinţa dinamică a necesităţii : “ când Nu mă doreşti, dar îţi sunt necesar, eu sunt cu tine; când mă doreşti, dar nu-ţi sunt necesar , eşti singur”. Când acesta conştiinţa (înţelegere, lumină) lipseşte (adică este întuneric în camera memoriei, amintirilor din sectorul respectiv), este înlocuită cu un concept: conceptul “nevoie”, un concept de factură psihologică născut din teamă de lipsă (din moment ce în magazia întunecată a memoriei nu percepem ce avem). Acest concept al nevoii, născut din lipsa percepţiei a ceea ce avem, este în fapt şi de drept, o închipuire, dăm chip la ceea ce ni s-a spus că ar trebui să avem, sau că nu avem. “Cel care are”, ca original, este conştiinţa necesităţii dinamice a lui avea, luminat în sectorul lui “a avea”; Umbra “celui care are”, adică "reflexia să"(urma sa) în memoria înconjurătorului care percepe, este conceptul nevoii. Acest concept este static, nemişcat, neschimbător. Aparenta sa mişcare este o impresie, creată de faptul că umbra, reflectă mişcarea, (fără să se mişte), în cazul nostru, mişcarea reală a conştiinţei necesităţii lui “a avea”. Această conştiinţă este conştiinţa dinamici mereu noi, sau inovatoare, este dinamica procesului “a avea” în însăşi natura sa; adică raţiunea existenţei sale. Raţiunea existenţei acestei “lumini”, conştiinţa necesităţii dinamice, este însăşi regenerarea, înnoirea, vindecarea, procesul viu, fluid, al verbului cosmic (al ordinii primordiale), "a avea".
{Sigur aceste exprimări lingvistice, descriptive, par greu de urmărit şi înţeles atunci când suntem “în nevoie”, în umbră a ceea ce este “a avea”. Rugămintea mea de prieten, este aceea de a nu trece cu superficialitate, peste; nici să acceptaţi “pe de rost” ca pe o poezie; ci să meditaţi, să exploraţi , să verificaţi, să scormoniţi, până aveţi propria descoperire sau relevare a faptului ca existent, sau nu. Orice fapt, există independent de credinţele sau acceptările noastre, sau nu; sunt făcături ale acestor credinţe acceptate. A percepe dincolo de credinţe, nu este uşor. Credinţele sunt structuri statice (imagistice, ideatice, emoţionale) mereu la fel, iar domeniul existenţei lor este extrem de limitat (subţire ca un văl) şi superficial, la suprafaţa faptului real, pe care îl îmbracă şi ascunde în acelaşi timp, (ca pe voi un costum de carnaval). A vedea “faptul” înseamnă, să dăm jos costumul. Sigur , ce este sub costum poate fi surprinzător, complet diferit de ceea ce costumul “sugera” că este.( de regulă, “pe dos”).}
După această lungă paranteza, să traducem reperul cu care am deschis acest articol, adică să-l dezvoltăm, să-l desfăşurăm. Primul ghem: "când nu mă doreşti" .Conştiinţa mişcării lui “a avea” ne spune că, începutul lui, nu este în câmpul dorinţei, nu se naşte din dorinţa. Deci , dacă ne interesează să descoperim de "unde se naşte a avea", haideţi să descoperim “ce nu dorim?”, ca să delimităm teritoriul, câmpul unde găsim rădăcina respectivă, să căutăm unde se găseşte. Pentru că articolele pe care le scriu, nu sunt scrise pentru lume, nici pentru "toată lumea", nici pentru îngrăşarea orgoliului de a ştii că să memoraţi, Nici ca să mă afirm sau să demonstrez ceva, ci pentru cei vii care nu vor să risipească ceea ce sunt, aştept în comentarii răspunsurile voastre, a celor ce aveţi urechi şi ochi pe care-i preţuiţi mai mult decât pe calculatoarele şi cantitatea de informaţii şi programe din calculatoarele voastre, mai mult decât mărimea şi performanţele maşinii proprii, pentru cei inocenţi care au, copiii care explorează universul a ceea ce au, să-mi împărtăşiţi şi mie din răspunsurile voastre la această întrebare. Astfel , mergem împreună şi nu urmaţi pe cineva, din simplul motiv că mie, Stan Păţitul, mi-e pur şi simplu greaţă, de urme şi urmăritori; în schimb, îmi sunt foarte dragi, coechipierii, cei egali cu ei înşişi.