proiectul "campul de manifestare" (III)

Tot “noi”, avem un idol: corpul nostru. Cand suntem adolescenti, brusc devenim constienti de existenta sa, de cum arata si daca arata bine. Incepem sa-l analizam si comparam cu altele.
Concluziile analizelor noastre sunt uimitor de aceleasi, indiferent despre cine sau care este vorba: nimic nu este asa cum ar trebui sa fie si cum mi-ar place mie sa fie. De ce este parul cret, ca mie imi place ondulat doar? Nasul de ce nu este…, ochii de ce sunt de alta culoare decat mi-ar place sa fie… ? etc., etc, etc… Stiti, sunteti informati, sunteti destepti. Acele informatii pe care le-ati emis fata de corpul vostru, sunt memoria voastra in relatie cu el. Este conflictul dintre cum este si cum ar trebui sa fie ca sa fie pe placul vostru. Nu exista “biggest-vip” intre top-modele si sexi-symboluri, care sa nu fie (in secret bineinteles), multumite in totalitate de cum arata si este corpul lor. Bietul corp idolatrizat, este supus tuturor tehnicilor de infrumesetare si modelare, umflare in anumite portiuni si suptiere in alte portiuni, ca nu mai stii cum este originalul respectiv. Va marturisesc in paranteza, ca din acest motiv, nu ma mai atrage vreo frumusete contrafacuta; nu poti avea informatia corecta despre cantitatea de blana smulsa sau pusa, nici macar despre sex. Tot ce nu este natural in domeniul corpului si sexului, se promoveaza violent, ostentativ revendicativ: ce daca e homo…? ce daca e lesby…? etc, ce daca e… sopi…?! Eeeee…sac, sac!!! Tu nu esti, esti grosolan si natural, asa cum te-a facut mama! Credeti dumneavoastra ca acesta atitudine violenta (de a impune artificialul si paranormalul in societate), este intamplatoare si spre binele oamenilor? Credeti dumneavoastra ca acea concluzie unanima, ca nu ne place corpul nostru, ca nu este asa cum ar trebui, este de la dumneavoastra (sau este o inductie a sefilor conditionarii timpurii si sanatoasa cat mai de timpuriu)? (Nino, Nino, Danonino!? …slagarul nevinovat al varstelor fragede)
Paradox de nerezolvat: ceva din noi, idolatrizeaza corpul si ceva din noi, il uraste pentru ca nu este asa cum ar trebui. Incerc o eliminare a acestui fals paradox: idolatrizeaza corpul uman cei care nu-l au; sunt manipulati sa urasca acelasi corpu uman, cei care-l au pentru ca sa renunte la el, in favoarea primilor. Cum sa renunte? Simplu: sa-l vanda! Vindeti copiii, vindeti corpul ca sa fie muncit (in mine si firme de fite), vindeti-l, sa fie exploatat sexual (prin parcari, sau casatorii) si gustativ (in ultima s-au prima, instanta). Rafinamentul formal prin care se manifesta aceste obscenitati, prezentat ca moda, ne acopera si ascunde obscenitatea grosolona si barbara, specifica regnurilor astrale.
Cu acesta informatie, a neplacerii si dorintei de a fi altfel, a corpului nostru, in raport cu noi, de ce ne facem ca nu intelegem “de ce imbatranim si murim”??? Acesta informatie, produsa de noi insine in raport cu corpul, este cea care degradeaza, care actioneaza irational, impotriva corpului. FAPTA este CORPUL tau. Explicit, corpul este totalitatea faptelor universului intr-una singura, si acesta, impersonal ca si tatal sau, universal intreg, executa neconditionat deciziile constiintei. Nu-mi place, zice una… concluzie: nu e buna… concluzie: trebuie sa distrug ca sa fac alta… concluzie: am distrus cand a murit. Constiinta ne spune: va sinucideti dragii mei!!! Incetati acest proces, eliberati-va!!!
Constienti de faptele noastre, am putea face asa ceva??? Evident ca nu. Este evidenta conditionarea constiintei prin pervertirea originii (sau inlocuirea originii reale cu una contrafacuta, cu informatia). Insist in a clarifica (fara sa va banuiesc de surzenie)! undeva Imediat dupa origine, radacina reala a fiintei umane, s-a interpus ceva, ceva care ascunde originea de noi, ceva care consuma (suge) energie din originea noastra, ceva ce ne consuma la propriu, ceva ce ne determina sa risipim energie, in speranta inutila, ca asa vom reface, ceea ce a fost stricat acolo. Acest factor, in fizica se numeste suntare, ocolire, devierea unui flux pentru a ocoli ceva, sau pentru a ajunge in alta parte. Este un factor psihic (obiect energetic), VINOVATIA! Plasata in trecut (psihicul), ea proiecteaza TEAMA in... viitor (energia pura si nemodelata), in puritatea constiintei umane. Proiectiile temerilor vechi (niciodata noi), modeleaza perceptia constientei, iar reactiile acesteia, alimenteaza aceste proiectii, pana le aduce in forma exterioara ei. Astfel a fost creat un instrument de tortura, o zabrea la inchisoarea respectivei constiinte, pentru ca din acel moment, crede ca este in afara potentialului ei de a face fata situatiei, crede ca este realitate obiectiva. In fapt nu are obiectivitate, nici substanta, nici miscare (cand constienta se trezeste din cosmarul propriei conditionari sau inversari de sensuri).
Iertati-va, domnilor, de tot ce credeti ca ati gresit ca sa ajungeti oameni, lucrul cel mare! Cand avem un reper limpede a ceea ce corpul nostru este, fapta noastra este corpul prezent. Ce faceti cand faceti ceva, este corpul vostru la propriu, nu amintirile greselilor voastre constiente sau nu, nici fantomele amintirilor violatoare sau placute. Fapta voastra este corpul vostru viu, prezent cu voi, va convine sau nu, asta este. Corpul - asa zis fizic, este al universului, nu al nostru, este darul, fructul iubirii universale, de care nu am fost mutumiti, in adolescenta noastra, nu suntem nici acum, dupa degradarile la care l-am supus. Constiinta este fapta, corpul constiintei sunt faptele. Cu acest reper dinamic, pragmatic, putem realiza ca, oricat am plati chirurgilor plasticieni sau stilistilor, platim prostiei noastre, plata care ne omoara. Este imposibil sa fi frumos si sa te comporti ca dracu’, crud, lacom, viclean, nesatul de excitatii senzoriale, astral emotionale, si mentale cantitative, adica obsedat de placere. Chiar daca te-ai nascut frumos, aceasta frumusete, piere si lasa in urma uratenia faptelor. Daca ii spui cuiva ca stresul (violenta reactiilor in fata a ceea ce este), ii degradeaza creierul, te crede, dar daca ii spui ca adevarata degradare o face placerea, nu te crede. Si totusi, placerea creaza o rutina (ritual), care devine usor obsesie a placerii, care repede nu mai poate fi satisfacuta prin cele obisnuite (alimente, sex, etc), si degenereaza in perversiuni la toate nivele. Nici aceste perversiuni nu mai pot satisface lacomia de placere. Se ajunge la crima, apoi la sinucidere. Ati vazut vreodata sclipirea de placere, de satisfactie, din ochii cuiva, cand ucide un miel, cand il transeaza? S-au placerea lui "v-am facut-o", a  razbunarii sinucigasului . Da, da, nu revoc nimic, placerea este radacina crimei, sau samanta copacului crima, atunci cand lipsete omul (tacerea, unicul, fapta, ratiunea, sentimentul). Sigur ca v-ati plictisit sa va tot bat la cap cu limita care este egala imensitatii, bunul-simt. Orice ar exista in absenta omului, este mort, fara sens si inutil, chiar daca este sfanta placere. Fapta ta din acest moment, este corpul tau, si asta este. Vestea buna: pot sa schimb corpul cand vreau, cum vreau, cu rabdarea si tenacitatea cu care l-am stricat, pana ajunge sa fie la fel de vizibil ca soarele. Nu trebuie decat sa faptuiesc, altfel decat pana acum.