07 iunie 2010

bunul tintas

Bunicul isi invata nepotul sa traga cu pusca in pasarelele din copac. In capul sau, bunicul isi invata nepotul sa fie un bun tintas,

...nu sa omoare pasarele. Nici copilul nu gandeste ca omoara pasarele, ci invata sa tinteasca. Acest comportament mental centrat pe: eu fac foarte bine ce fac, fara sa vad ce fac, este autism, egoism, sau importanta de sine, orgoliu. Mai tarziu nepotul, foarte bun tintas, este solicitat si folosit pentru aceasta calitate, nu pentru a ucide alti oameni, ci pentru a pedepsi oamenii cu vinovatii inventate (dusmanii) de catre cei care doresc, in pasul urmator sa-i pedepseasca si folosesc pentru asta, bunul tintas dragul bunului, soldat apreciat. Nici de data asta, copilul nu omoara…  pedepseste. Cand realizeaza in fapt ce face? Niciodata. Justificarile si aprecierile cu care este inconjurat, il tin in plasa ingnorantei, a ignorarii propriilor fapte si a consecintelor lor. Cand motivul si justificarea este, Dumnezeu, libertatea, iubirea, sau viata proprie sau a neamului, atrocitatile faptelor ignorante  ating cote inimaginabile (vezi inchizitia moderna). Aceste relatari, apartin perceptiei tuturor celor ce vor sa perceapa.
Acum sa exploram domeniul invizibil, dar cunoscut, al ideilor, mai ales cand  acestea sunt slogane, afisate pe toate gardurile si stim sa citim (sau, stim sa scriem pentru a le cunoaste pe ale noastre).
Bunicul isi invata nepotul sa gandeasca (in loc sa tinteasca), sa judece, povestindu-i maretele sale fapte de vitejie si desteptaciune in raport cu violentele si situatiile extreme cu care s-a confruntat “la vremea sa”. Pentru copil, lumea este povestea bunicului. Copilul invata sa povesteasca, nu sa judece. Cum copilul nu are nimic de povestit pentru ca nu are trecut, infaptuieste povestile bunicului, dupa care le povesteste ca pe ale sale, imbogatite de varietatea trairii personale. Si uite asa, existenta este o aceeasi poveste fara sfarsit,  fara alta semnificatie, alta decat a teatrului pe scena caruia se joaca aceeasi piesa, de care toti, spectatorii si actorii, s-au plictisit “de moarte”. Toate povestile sunt moarte, umbrele unui trecut existential. Ideile sunt ca si gloantele “bunului tintas”, tintesc bine dar ignora “ce” si consecintele acestei tintiri, “imaginea de sine”, nu sinele. Ideile si gloantele nu ne vor duce niciodata in alta parte, decat ne-au dus pana acum. Joaca cu ideile, stoarcerea potentialului lor la maxim (onania intelectului), nu mai pot inlocui existenta, atunci cand “domnul ideilor” (sau domnul zeilor, domnul-zeu), renunta la ignorarea propriilor fapte. Fara faptele domnului, ideile sunt fantome. Caror fantome le dam vita si existenta noastra? Doar fiecare stie! In lume, vazuta ca totalitate, ne putem recunoaste totalitatea fantomelor proprii, carora le dam de mancare. Ceea ce ignoram, este faptul ca ceea ce hranesti, devii ( insfarsit, am descoperit ce vrem sa… devenim!). Acest fapt este o evidenta a perceptiei, tot pentru cei ce vor sa perceapa clar. Aceasta evidenta, vazuta din interiorul faptului, s-a exprimat prin binecunoscuta replica: “ ceea ce mancati, inviati” (din interior se vede in oglinda, antisimetric: amintiri hraniti-mancati, amintiri deveniti-inviati). Interiorul si exteriorul sunt fatete diferite ale aceluiasi fapt, umbrele sau reverberatiile faptului, “ fapt” care intotdeauna nu este in perceptie, motiv din care constienta si intelegerea pura le-a exprimat ca: “Act”(actie), sau ca “ miscare fara timp”.  Apreciez tot ceea ce Nu este (in perceptie) si umbra acestui act, tot ceea ce Este (in perceptie). Tot ceea ce este in perceptie, este monada interior-exterior, fatete diferite care imbraca actul. Fatetele sunt expresia actului; fara “act” nu exista nici un interior, nici un exteriror. “Actul sau miscarea fara timp”, este intotdeauna neaservit perceptiei, adica liber, nelegat, sau in termeni mistici, ”absolut” (termen pe care ar trebui sa-l eliberam de “sacralizarea” interpretarii lui, deschizand un dictionar etimologic). Astfel, s-a spulberat zidul perceptiei egocentrice, interpretative, inchisoarea noastra cea de toate zilele. Fara interpretarea a ceea ce este (a barfi), “Actul” care are asupra noastra ca feedback, consecinta in exterior, degradarea corporala, consecinta in interior este degradare cerebrala. Noi putem parasi inchisoarea perceptiei propriilor interpretari (coconul tesut de fiecare, in care ne-am izolat pentru metamorfoza), pentru a pasi in existenta constiintei perceptiei creatoare, a libertatii si constientei vietii. Nu faceti efort sa intelegeti vorbele, mai bine amintiti-va fazele nasterii voastre pe care…  chiar acum…  o rememorati. A consuma existenta cu teama de a nu o pierde, este cea mai rea moarte, viata netraita. Se bucura doar Bucuria (cand eu ma bucur, parodiez bucuria). Lasati dragi prieteni bucuria sa se bucure in voi, iar in jurul vostru faptele ei, sunt. Daca ma stradui eu, sa ma bucur pentru ca asa trebuie si da bine, in jurul meu este doar stradanie, aceeasi stradanie, ca aceea a lui "Sa fiu".  Viata traieste.

2 comentarii:

  1. Cu bucurie sa te citesc si recitesc , iti trimit un poem scris de Harvey Cohen, care ma binedispune mereu..se numeste Bottom Line, care s-ar traduce cam ca o concluzie de final. este un alt fel de a spune ceea ce tu spui mereu : oameni treziti-va
    Am incercat sa-l traduc din engleza ..desi varianta originala e mult mai dragalasa..

    Bottom Line by Hrvey Cohen

    Aşadar, aţi tot testat ocultul…
    Ati ars lumânări, ati renuntat la sex,
    Aţi mers pana-n Sedona sa vedeti un vortex.

    Aţi meditat, vizualizat, de dragoste şi har tot ati vorbit ,
    Aţi tot iertat netotii pana v-ati inverzit

    Aţi fost purificati, aţi tot testat Tarotul, vorbiti de astrologie,
    Ati intalnit pe-ai vostrii guru si ati facut din viata un fel de terapie.

    Ati fost inspirati şi chiar hipnotizati, nu este nimic sa nu fi incercat
    Aţi testat acupunctura, respiraţia grea, pe Sigmund Freud l-ati cautat.

    Aţi cântat mantre şi aţi tot călătorit şi aproape şi departe,
    Ati mers la seminarii le-ati incercat pe toate

    Aţi plutit într-un rezervor de eter şi ati plecat in alte lumi,
    Aţi tot citit in carti in suflet si in maini.

    Ati ars tămâie seara, cu calm v-ati relaxat,
    Aţi devenit vegetarian şi nu ati mai trisat

    Ati renuntat la sare şi zahăr şi aveti un regim pur,
    Desi mai aveti gaze, de ce nu sunteţi sigur.

    Ati baut ceai de plante până ati vazut doar bine, în sfârşit,
    Ai vostri kundalini in jur au inflorit

    Aţi curatat si aura si chakrele le-ati deschis,
    Aţi văzut filmul E.T. de patru ori précis

    Ati adormit cu cuburi micute de cristale
    Si v-ati trezit cu mintea in forma si gata de plecare

    Aţi fost si ici si colo şi pretutindeni, ce stiti ati incercat ,
    Dar cea zisa "iluminare" se pare-i un spectacol ocupat.

    Dar dupa tot ce ati spus si tot ce-ati incercat
    Exista un adevar ce parca l-ati uitat

    Lumina ce voi credeti ca din afara vine-n suvoi
    Este de fapt lumina ce radiaza in voi..

    RăspundețiȘtergere
  2. Binecuvanteaza si vei fi binecuvantat! Cel mai mare este Anonimul din interior! multumesc pentru dar! As completa cu "oameni, intoarcetiva pe pamant!" In univers nu exista un loc pentru gunoaiele cuiva, cu atat mai putin propria casa. Intoarceti-va si intoarceti in energia pura a inceputului , deseurile ideologice ale tecutului personal al fragmentarii. Eliberati copiii din cusca amintirilor voastre si a dorului de voi .

    RăspundețiȘtergere