inaltare, iar

Avem capacitatea de a explora, de a pune intrebari, de a explora raspunsurile, verificand radacinile lor. Ajungem intotdeauna , la noi insine, la modalitatea in care abordam intrebarea si raspunsul ei.
Cu alte cuvinte, intrebarea este o samanta a carei dezvoltare este raspunsul. Toate intrebarile s-au pus deja, altele noi nu mai gasim de pus, decat in masura ignorantei egocentrice a lui eu. Dar raspunsurile, care in totalitatea lor formeaza cunoscutul omenirii au ramas neexplorate, le luam de bune aprioric, oricarei verificari. Suntem “ajutati” sa procedam astfel de catre autoritatile de tot felul. Dar ce este o autoritate? Este cea care cunoaste toate raspunsurile posibile de dat intr-un domeniu. “Habar nu am”, este cel mai adevarat si adecvat, tutror domeniilor. Argumentul acestei dure afirmatii este: am explorat si vazut ca raspunsurile sunt “crescute” din intrebari. Autoritatile nu sunt cei ce au pus intrebarile, ci doar cei ce au memorat raspunsurile. Ori, izvorul cunoasterii nu se gaseste in raspunsuri, ci in intrebari. Doar cei ce au pus intrebarile cunoasc si natura raspunsurilor. Deci, autoritatile doar exploateaza munca lor, memorand rezultatele, fara sa inteleaga efemeritatea acestor rezultate si semnificatia profunda a creerii acestor raspunsuri. Autoritatile nu inteleg nimic din ce este, doar exploateaza ce este, in beneficiul iluzoriu propriu, motiv pentru care apara cu cerbicie , conservarea situatiei proprii. Activitatea autoritatilor nu se deosebeste cu nimic de cea a memoriei unui computer. Evident ca nu memoria determina calitatea creatiei, doar inteligenta celui care o foloseste. Memoria, mai mult incurca, prin evidenta limitare cantitativa, iar calitatea este necunoscuta ei, altfel decat ca o apreciere sau depreciere. Aprecierea (deprecierea), este informatie, nu calitate. Memoria contine doar informatii, in nici o situatie vreo calitate. Informatia, prin natura ei este “trecuta”, moarta, obiect de o anumita compozitie si structura. Chiar daca este greu de inteles, puteti vedea ca informatia este un obiect energetic (din energie care are activitatea limitata la autoconservare (asemenea unui scaun). Informatia nu are dinamica interiora, cel mult putem afirma ca este repetitiva Aceasta inertie este maximul ei de activitate. Cu alte cuvinte informatia este obiect sau lucru mort (in limbaj accesibil tuturor). Daca ea, informatia, nu se vede decat atunci cand este transferata, tradusa lingvistic si grafic, asta nu inseamna ca nu este. In plan invizibil, informatia este perceputa ca emotie, senzatie, sentiment, tensiune de orice natura subiectiva. Astfel “subiectul” creat de informatie este obiect mort, lut. Pesonalitatile si constiinta lor, asa zis umana, create de istoria personala a fiecaruia si totalitatea informatiilor personale, este moartea, iar unica posibila activitate interioara este REPETITIA, mult cunoascutul “nostru” dialog interior, sau “viata interioara”. Manipularea la nesfarsit a propriei informatii (cunoasteri) este expresia inexistentei constiintei viului, implicit a vietii. Probabil ca, aceasta explorare nu ne releva o situatie mangaietoare, dar parca am mai auzit asta sub alta forma exprimat: ceva de genul, Dumnezeu a creat din lut prostul, si abia apoi i-a dat suflul vietii. Am folosit informatia “prostul”, din motivul ca el crede ca exista ca fiinta vie, iar aceasta credinta este moartea sau orgoliul. Orgoliosul este “prostul”, adica, iluzia existentei proprii. Aceasta informatie ORGOLIU (repet, un obiect energetic), este iluzia si lumea iluziei , umbra vietii, nu viata. S-a separat efemerul de etern, subtilul de grasier, iluzoriul de adevar. Dupa cum recunoastem cu totii, autoritatile sunt orgolioase.
Acum inteleg de ce viata este o arta. Sa existi fara orgoliu , fara umbra, este cu adevarat o arta, iar acesta arta ii face invizibili pe cei vii, in iluzia si lumea iluziei, Domnului Orgoliu. Recunosc orgoliul in cele mai subtile forme, sunt uimit de cat de mult s-a inaltat spre Dumnezeu; a ajuns in anticamera nemuririi si daca reuseste sa intre in ea, sunt pierduti cu totii, cei vi;  aparenta vietii si nu viata mai ramane pe pamantul acesta. La fel, conteaza mai tare, orgoliul = sau imaginea de sine, decat sinele = adevarul. Fabricile de “imagine a falsului”, sunt cele mai apreciate de autoritati. Autoritatile, doar ca nu au habar. O inteligenta speculanta, m- a apostrofat: dar tu, cu ce autoritate vorbesti? Nu te crezi, prin ce spui, o autoritate mai mare decat toate celelalte? Raspuns amatorilor: nu puteti vedea lucrurile decat personal si proprietar, asa cum sunteti voi insiva. De aceea orice explicatie, sau raspuns, as da, este inutil. In schimb pot spune: din autoritatea (si cu autoritatea) care sunteti voi, fara orgoliu, punand intrebari.