12 aprilie 2010

dorinta - nu poti deveni ceea ce esti

Cei ce abordeaza personal (sau personalitatile), ma intreaba : de unde stii tu si esti asa de sigur de ceea ce spui? Simplu, privesc stelele si cerul, pamantul si oamenii si-mi spun: ce minunatie! Privesc relatiile dintre oameni si-mi spun:
...ce mizerie! Cand milioane de diversitati ale frumusetii esentiale, atemporale, sub forma speciilor de plante, animale, umane, etc. dispar sub actiunile “civilizate” si “lacomiei” generalizate, ce-mi pot spune altceva: oamenii sunt nefericiti, sunt in conflict cu ei insisi; un conflict interior psihologic caruia ii spun varsta si care se reflecta in faptele lor exterioare, Care sunt sursele acestor fapte? Dorinta devenirii a altceva decat ceea ce sunt, refuza ceea ce sunt, doresc sa devina altcineva sau nimic, dorinta autodistrugerii si nu precupetesc nici un efort si nici o modalitate posibila in acest scop. Vad inutilitatea acestui efort si spun: nu poti sa nu fii! Incetati Risipirea! Nu poti sa devii, ceea ce esti! Time out! Stop cadru! Priveste, mai ales, asculta, simte, durerea; este a tuturor; nu exista durerea mea, viata mea, fericirea mea, etc.! este un mediu emotional pe care-l creem cu totii! Este durerea care “i-am tras-o” mediului planetar. O aducem cu noi pe planeta, iar apoi ne razbunam pe ea? Ne este teama sa recunoastem ca durerile mamei sunt rautatile fiilor? Ne este rusine sa recunoastem ca noi suntem durerea? E vreo rusine sa fii durerea? “E bine si asa decat de loc!” Cum poti vindeca ceva daca nu esti constient de ceea ce este, de ceea ce suntem? Credeti ca vindecarea este o vraja, ceva irational, vreo smecherie oculta, etc.? Este bun simt! Recunoastere, iertare, iar energia se vindeca singura, ca si taietura de la deget, spalata si protejata. Orice este posibil cu bunul simt si zambetul tau. Nu este posibil sa traiasca altcineva in locul tau, sau tu in locul lui. Corpul uman are un sistem imunitar infailibil, de neinvins, nu poate fi locuit decat de creatorul sau, in cazul in care acesta il abandoneaza se autodistruge. Nimeni nu poate trai in locul nostru, de ce dorim sa devenim nimicuri (altceva decat ceea ce, sau cum, suntem)? Nimeni nu poate trai. Mai ales in locul nostru, atat de ravnit. Oare acest efort colectiv al cetatenilor planetari de a se autodistruge, identificat mai sus in comportamentul nostru evident, ar putea fi explicat prin refuzul corpului uman de a fi “locuit” de altcineva decat creatorul sau? Oare suntem invadati? Ne simtim toti abandonati, pierdeuti, fara busola? Suntem invadati de prostie si asta doar in imaginatia noastra, ca intr-un joc din care nu mai putem iesi.
……Oameni, intoarcetiva pe pamant, fara voi este dezastru pe aici! A sosit momentul! Ati umblat destul la “dracu in praznic” , v-ati distrat destul, v-ati jucat destul cu focul! Haideti acasa, daca n-o faceti acum, ramaneti fara ea, a expirat perioada de ~ 2150 de ani de concediu. Inteleg ca v-a platit fiul pacatele, dar gata, de cate ori s-o faca? Fiul o sa va ia locul; daca nu va treziti din visari, invie. Suntem in anul gratiei.

6 comentarii:

  1. Incrderea in creativitatea prezenta ne elibereaza de tirania modelelor comportamentale exterioare ale trecutului

    RăspundețiȘtergere
  2. poti sa detaliezi treaba cu "creativitatea prezenta"?

    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. “Creativitatea prezenta”, apare in constiinta noastra in momentul in care, ceea ce percepem drept constiinta se goleste de continutul sau, continut care este conditionare si cu care se identifica. In acel moment constiinta, asa cum o cunoastem noi, inceteaza. Ce inceteaza de fapt? O reactiune, nascuta dintr-o atitudine, dintr-o confuzie, din perceptia separarii a ceea ce este, de ceea ce ar trebui sa fie. Aceasta atitudine, de respingere a tot ce percepem referitor la relatia noastra cu inconjuratorul, coroborata cu forta absorbtiei noastre de catre inconjurator, poate, si trebuie sa inceteze. Argumentul este simplu: ceea ce are un inceput este complet prin incetarea sa. Procesul dotinta-gandire este tocmai acest proces reactiv, in si din materie, este un proces material (al materiei). Forma, intentionata a fi creata in “lutul materiei” este completa cand, acest proces inceteaza (evidenta). Aceasta “terminare”, odata implinita, faptica, ramane oare, “nimicul si teoria sa”? Incetarea conflictului este sfarsit? Incetarea efortului egocentric este finalitatea lumii? Sau exista actiunea creativitatii, vazuta (evidenta bunului simt) ca esenta a universului?
    In aceasta “actiune” (miscare) nu exita separarea creativitatii de creatie, a sursei de miscarea (actiunea) sa. Ceea ce percepem, este complet diferit de tot ceea ce cunoastem, ca acumulare istorica.Un prieten a avut o expresie de genul: “nu este pagina cu pagina, ci toata cartea dintr-o data”. Astfel, poate percepem falsul paranormalitatilor de orice fel. Este o stare de totala claritate a mintii umane, in care sau care, produce eliberarea creierului de povara istorica a identificarilor (dorintelor de a fi), cunoscute noua sub denumirea de psihologie, (care nu este alceva decat justificarea ei). Aceasta stare de plenitudine, conexiune a tot ceea ce exista, nu este o identificare, este o stare care apare, cand identificarea inceteaza. Aceasta stare a mintii am incercat sa o reprezint lingvistic prin “creativitatea prezenta”, destul de stangaci, dar evident ca este dificil sa exprimi intr-un limbaj descriptiv, ceva ce nu este descriere si nu are conotatii temporale, de nici un fel (creativitate nu este descriere, nu este o metoda, ritual, model, iar “present” nu apartine timpului, este un punct de singularitate). Este dificil de comunicat dar este extrem de simplu de trait. Nu ai nevoie, dragul meu, decat sa fie in constiinta ta aceasta posibilitate si sunt convins ca, atunci cand vei decide, o realizezi, este chiar potentialul tau, nu ti-l poate da sau fura nimeni. Conditionarea (durerea, nefericirea) s-a nascut din aceasta smecherie, pe care au incercat-o unii dintre noi, pentru a obtine “superioritate” in fata celorlalti, prin a promite “imposibilul”: ca ar putea sa iti dea sau sa iti ia, ceea ce este al tau. Asa zisul ”sfarsit al lumii”, este in fapt, sfarsitul pacalelii si prostiei generate de aceasta. Este firesc ca cei ce profita in pozitia lor, de pe urma acestei pacaleli generalizate, sa ne sperie cu sfarsitul si cataclismele ce le-ar implica, ca noi sa-l respingem. Ce am respinge, in realitate, altceva decat pe noi insine, pentru a continua sclavia noastra. Omul nu este sclav, nu este bolnav, nu este ingradit, sau nevoias, n-a fost si nu va fi niciodata, in adevarul aceea ce este. Indrazneala, poarta in sine geniu, putere si magie. (…zicea bine Geothe).

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc pentru raspuns. inca o nedumerire...simt ca ma poti ajuta. daca minciuna are picioare scurte (nu are viata) adevarul de ce umbla cu capul spart?

    multumesc

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand stupiditatea este o explicatie suficienta, nu mai este nevoie sa cauti alta. (zicea cineva, Uhlman, parca)

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere