16 martie 2010

in proiectul nostru (1)

După consideratiile precedente cred ca este evident ca proiectul nostru de început, are un alt început. Respectul faţă de universalitatea creierului si unicitatea manifestarii noastre, implică în viziune ca fiecare membru al unei comunităţi participă direct la decizii, responsabil, din libertate, nu din “obligatii si datorii” închipuite de guru-si sau alt gen de autoritate. Un om liber nu încalca libertatea nimanui!
Acest fapt este suficient pentru a determina armonia si transparenta oricarui demers al nostru. Este însa la fel de evident ca onorarea trecutului nu-si gaseste locul în libertate. Deconspirarea greselii, ne justificarea ei, înseamna prietenie, colaborare, echipa în care nimeni nu este abandonat în greseala faţă de propriul sine (hainele vanităţii ascunse în spatele “binelui colectiv”). Dacă îmi este bine, duc binele cu mine oriunde. Dacă nu, ce duc cu mine? Evident greşeala în care mă complac. Nu uitaţi, toate greşelile sunt iertate dinainte de a le comite. Stiţi de ce? Nu există pedeapsă nici rasplata merituosului, există copilul. Pedeapsa sau rasplata seamană cu dresajul animalelor la circ. Suntem cumva în aceeasi situatie?
Există ordinea universală, o ordine nefacută, esenţială, pe care o mai cunoastem si ca “justitie divina”. Nu este nici o justiţie suprapusă acesteia. "Ordinele si ordinea făcute” , sunt dezordini - orice ordine am face reprezintă o îngradire, o limitare, un pas înapoi. Dar oare smerenia nu implică si limitele autoimpuse din respect, responsabilitate, bun simt, impecabilitate, rabdare, compasiune? Constienti, atenti, vigilenti la fals, la automatismele conditionarii, mai ales în compasiune si libertate, putem noi trai oare? Este oare posibil? Cred ca este o provocare extrem de grea. Nu stiu!.. …nu este nici o promisiune în acest sens. Ne rămâne libertatea de a trai aceste valori la propriu. Autocorectia, autoeducatia, auto responsabilizarea, etc. ne aţteaptă. Este evident ca a fi viu este vulnerabilitate, este periculos, este ne-promiţãtor. Eu unul prefer: vulnerabil si viu decât asigurat în moarte. Îi caut pe cei cu aceleasi preferinţe, pe cei ce nu cer garanţii-pentru ca sunt vulnerabili, pe cei ce nu fac si nu “scot” promisiuni - pentru că s-au saturat de acest joc al învinuirii si vinovaţiei, pe cei ce nu stiu - pentru ca sunt inocenţi, pe cei ce nu vor - pentru ca sunt voinţa, pe cei ce nu cer atenţie - pentru ca sunt atenţia, pe cei ce doar întrebă - pentru ca răspunsurile sunt la fiecare. Îi caut pe păcătoşii si suferinzii care au trădat păcatul si suferinta în locul tradarii libertăţii, pe cei care au curajul să gresească - pentru ca nu se tem, pe cei ce nu au obsesia perfecţiunii - pentru că sunt normali. Îi caut pe cei ce s-au săturat de morală şi moralişti! Îi caut pe cei ce nu mai acceptă să traiască în locul lor celor pe care îi urmează, urmându-se, pe cei care nu-şi mai conditionează existenţa de prezenţa sau proprietatea cuiva, pe cei ce sunt înainte de a fi, pe cei ce au curajul morţii - pentru că sunt viata.Mai întâi trăim şi după aceea cunoaştem. Cine ne-a minţit că întâi învăţăm şi apoi trebuie să trăim ceea ce am învăţat? Ce cunoastem în acest caz? Cum am acceptat minciuna: cunoasterea e la început, e cauza, e valoarea, e generatoare? Acela care ne-a învăţat asta, sigur ne-a aservit intereselor sale. Cunoaşterea este mama condiţionarii, nu mama sau tatal meu, nici fiinţa mea. Cunoasterea nu este a mea. A cui este, să se spele pe cap cu ea. Am fost naiv, şi mi s-a încărcat memoria cu minciuni istorice, stiinţifice şi religioase, profesionale… Cunoasterea e efemera, limitată, temporar acumulată, valabilă doar de azi pâna mâine - pâna şi timpul s-a plictisit de ea!Mulţumim inteligenţei pentru tehnologie, în nici un caz cunoaşterii care este doar descrierea tehnologiei, obiectul ei, în cel mai bun caz producţie, multiplicare. Putem trăi fără ură în societatea asta? Vă provoc să explorăm împreuna acesta posibilitate… (va continua)

5 comentarii:

  1. Putin complicate articolele tale, ca sa inteleg mesajul trebuie sa citesc postarile de 2-3 ori...sau asta e si ideea? :)
    Una peste alta imi place ce si cum scrii si deja mi-ai deschis apetitul. Tine-o tot asa si la cat mai multi cititori.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Nu asta e ideea"-simplitatea se ascunde in spatele complicatului. Ca sa dterminam o relatie simpla, in matematica facem calcule complicate:integrale, derivate... dar intotdeauna solutia este simpla - o relatie. Aceasta este posibilitatea limbajului analitic, comparator, comercial. Important este sa ajungem la intelegerea relatiei,iar drumul este stric particular, niciodata acelasi pentru toti. Drumul si-l creeaza fiecare, ajutat sau nu in momentul cand face pasul in necunoscut. Acuratetea este a explorarii, in nici un caz a ce si cum. Multumesc pentru "apetit", este initierea dumneavoastra. Ceea ce gasiti in explorare vine de la dumneavoastra. De la mine vine provocarea. Trofeele sint ale dumneavoastra!

    RăspundețiȘtergere
  3. imi place pentru ca e corect, e drept, e uman, e ceea ce caut si vreau sa fiu, sa fie toti din jurul meu. multumesc ca exista oameni!

    in fiecare zi ma intreb daca eu am luat-o razna sau ceilalti. e minunat sa realizezi ca faci parte dintr-o minoritate valoroasa.

    am un blog la Favorite! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cea mai mare greseala in viata am facut-o pe la 24 ani, cand, la intrebarea daca eu sau lumea este nebuna, mi-am raspuns ca nu se poate chiar toti si doar eu nu... probabil ca problema este la mine... Din acel moment, mi-au trebuit 24 ani sa-mi revin. Te rog, nu fa aceeasi greseala! Iti multumim ca existi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Intuitia face sa avem idei clare si distincte despre lucruri ,fara a exista vreo eroare, ofera puterea de a vedea esenta unui lucru ,face posibila cunoasterea elementelor simple ,intregi,elemente pe care spiritul nu le mai poate diviza.
    Existenta lui Dumnezeu-spre exemplu - nu reprezinta obiect al unei deductii logice si nici consecinta unui rationament , ci este expresia unei iluminari intuitive .

    -Din nimic nu se naste nimic
    -Daca exista efect ,se presupune ca exista o cauza
    -Niciodata efectul nu poate depasi cauza. ,si de aici se ajunge la atributele lui Dumnezeu: omiprezenta, omniscienta,omnipotenta,eternitate ,concretizand ideea de Dumnezeu.Iar cu aceasta notiune omul se naste,ea nu apare ca urmare a unui proces logic de generalizare si abstractizare .
    Daca la Descartes era ‘’Dubito ergo cogito, cogito ergo sum”(Ma indoiesc deci cuget, cuget deci exist),la Husserl devine ‘’ego cogito cogitatum”(eul gandeste ganditul).
    Potrivit comutativitatii, Iubirea presupune existenta si existenta presupune iubirea...:)

    RăspundețiȘtergere