20 martie 2010

din perspectiva normalitatii (2)

opusul unei situatii
nu este solutia acesteia. Greseala este o fundatura a mintii, a gandirii, a emotionalului (vazut ca o energie in miscare, blocata, care creeaza o presiune in sensul opus). O greseala generalizata este ca incercam sa rezolvam (solutionam) problemele umane prezentand opusul problemelor pe post de solutie. Incetarea problemei este solutia. Fericirea, din pacate pentru toti, nu este opusul nefericirii. Reintoarcerea “dintr-un capat”, ”la mijloc” (armonie – nonconflict, tacere – nonconcepere), creeaza contextul perceperii solutiei (constiinta perceptiei creatoare).



 Obisnuinta (rutina) greselii spune: “apuca de capatul celalalt sau concepe solutia”. Astfel conceptia a inlocuit perceptia. Ne mai miram de ce unii vorbesc atat, de “intuneric, de dracu”? Este propria lor conceptie. Conceptia nu este imaculata, perceptia da. Odata perceputa solutia oricarei probleme, ramane doar aplicarea ei, nici un intuneric, nici un drac. Perceptia este a ceva complet nou, solutia este complet noua fata de tot ce stiai, cunosteai. Respingerea a tot ce nu cunoastem este respingerea solutiilor si agatarea de trecutul “cunoscut” care genereaza toate problemele, evident toate conflictele si necazurile. ”Trecutul” (mai concret toate cunoasterile mele sau ale tale despre mine, despre tine si toate cunoasterile mele, sau tale, despre tehnologie, societate etc.), este o “fundatura” in care ne-am impotmolit! Viitorul ca opus nu exista. Avem insa tentinta, prin atasare de trecut, sa concepem viitorul ca opus trecutului. Sa il speram, ca opus, dar opusul este tot trecut, iar in trecut am produs mult conflict, multa dezordine. Este o evidenta. In istorie, este evident ca viitorul unei epoci trecute, conflictuale si violente, a fost la fel de conflictual si de violent. Ordinea profetita, promisa, este tot dezordine, este o reactie la dezordinea trecuta. Daca impunem o ordine, in fapt, provocam dezordine.
Opusul dezordinii nu este ordinea, ci controlul sau dominatia dezordinii. O tu dezordine, fertila in promisiunile ordinii, niciodata concretizate (de fapt nici nu este posibil). Solutia se afla in toate situatiile, particulare sau generale, aceeasi: perceptia ordinii. A ordinii neconcepute! Mai ales de interesele absurde. Ordinea (inteligenta) este fara conflict. Perceptia ei aplaneaza toate conflictele celui ce o percepe, imediat. Pacificata, constiinta percepe in acea clariate, solutia ca actiune si o aplica in viata. Nu avem nevoie decat de perceptie, de constiinta perceptiei creatoare. Nu o mai inlocuiti cu conceptia sau cu amintirea.

daca solutia
la problemele relatiilor umane era in memorie, le rezolvam demult! Asta nu inseamna ca nu o poate face orice om. Oricine! Orice robot inca nu. Un robot nu poate iesi din conceptie, din ordinea prestabilita pentru el. Nu exclud insa posibilitatea (in acel caz, insa, mai poate fi numit robot, mase populare, numere de cont sau identificare?). Daca nu vrem sa percepem, ne complacem in trecut, avem identitatea trecutului, mereu la fel, neschimbatoare, o abstractiune, o istorie: nu suntem reali!
Ceea ce nu este real, are cale scurta, ca orice minciuna. Ce inseamna real? Fara efort din partea persoanei. Perceptia nu cere efort ci incetarea efortului. In urma acestor consideratii, “supravietuirea”, ca termen, ascunde in fapt, efortul de a lungi picioarele minciunii. Intrebarea este : a reusit cineva ? Evidenta spune nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu