19 martie 2010

din perspectiva normalitatii (1)

La intrebarea “cum…”raspunsul meu este invariabil: “nu stiu, habar nu am”.
Sa analizam atat cat putem patrunde in profunzime, mecanismul generat de intrebarea “cum?…” Pentru a usura aceasta analiza sa clarificam ca acest “cum…” se refera la orice actiune (fapta viitoare)… si nu este o descriere a ceva trecut.



Este posibil oare sa stim anticipat (premediare!) cum anume (ce vom face) in orice actiune viitoare? Personal cred ca este posibil doar sa premeditam actiunea respectiva si imposibil sa o infaptuim intocmai (identic premeditarii). Nici un plan nu rezista in fata vietii! Viata bate filmul (oricat de inspirit ar fi scenaristul…-premeditarea este scenariul).
Daca exista un raspuns la intrebarea “cum…”, acest raspuns devine scenariul (premeditarea) din exteriorul aceluia care isi pune intrebarea, o ingradire clara a viitorului celor ce s-ar implica in acest “cum…”!
Acesta atitudine cu ce ar fi diferita de profetiile de felul “asa va fi”…? S-a adeverit vreuna? Ar fi altceva decat un orgoliu al condamnarii la un rau sau un bine? Poate fi reala orice profetie, orice “cum”? Este adevarul? Evidenta ne raspunde: nu! Este imposibil sa spui cum pentru ca nu esti implicat doar tu. Sunt implicati toti si nu se incalca libertatea niciunuia. Probabil acesta este motivul manipularii, cat si faptului ca nu se adeveresc profetiile, nu se incalca libertatea nimanui si oricine conteza in ce se va “intimpla”. Nu este cineva cine detine controlul manifestarii.
Un proiect este o farfurie plina cu prajituri sau otrava pe care nu esti obligat sa o servesti. Daca servesti este altcineva vinovat? Cred ca este doar responsabilitatea ta fata de tine!


Iata de ce insist pentru decizie, proiectare si actiune, “impreuna”. De ce acest impreuna este limitat ca numar? Tocmai pentru a fi posibil tuturor sa participe la toate nivelele de manifestare sociala.
Nu exista impreuna prin reprezentare. Cine anume te poate reprezenta, inlocui? Cea mai mare majoritate posibila este tu si cu tine cand nu exista sentimental separarii. Aceasta este o calitate care prin multiplicare devine impreuna. Impreuna este forma manifestarii acestei calitati!
In actiune, aceasta esenta (calitate) ia o forma inevitabil finita! In viata de zi cu zi facem aceleasi lucruri cu totii: concurenta, competitie, conflict, teatru de control… Aceasta ne arata ca nu suntem “impreuna” (singuri in gramada). Nu vi se pare aiurea??? Nu ne arata asta cumva, limpede, ca manifestam un model multiplicat (un “cum…” expandat, intins ca o pleasca) care ne-a acaparat pe toti? Nu vi se pare ca suntem “victimele” aceluiasi model acceptat? Este o multuiplicare a lui “impreuna” acest model??? Iata cat de usor se poate observa ca ceea ce este comun societiatii este conflictul si nu calitatea lui impreuna. Modelul care ne-a acaparat si pe care l-am acceptat, nu este o calitate reala, este un fals
O calitate universala, reala, nu are nevoie sa acapareze pe cineva. Este deja acolo, asemeni compasiunii, iubirii, inteligentei, calitati la indemana tuturor. Aceste calitati nu sunt formale sau forme (nu implica efortul de a le obtine). Devine clar ca este la latitudinea noastra, a celor ce existam in forma, sa le exprimam (sau nu!) prin atitudine, comportament, fapte si relatii, adica sa le intrupam, sa le dam forma.
Si se poate da forma: iubirii, compasiunii, inteligentei, lui “impreuna”, fara obsesia generalizarii modelului propriei forme . Incercarea de a generaliza modelul conduce la competitie cu toate celelalte modele de expresie a aceleiasi esente. Rezultaul dezastruos al acestei generalizari duce la blocajul tuturor. Esentele le putem percepe ca potentialitati pure... (va continua)

7 comentarii:

  1. Din pacate ,conflictul a devenit un modus vivendi in prezentul societatii romanesti... Tot ceea ce se intampla in jur, inclusiv in scoala -pe orice nivel- hraneste ideea de conflict.Nu competitia reala ,ci conflictul, agresivitatea. Daca unul''mai rasarit'' incearca sa schimbe ceva , este privit ca intrus si expulzat .
    '' A vedea'' ,de cele mai multe ori (99% din cazuri) nu face decat sa te faca un om singur sau aratat cu degetul de catre cei care nu inteleg nimic. Este adevarat ca exista legea atractiei si ceea ce dai, aia primesti si in scurt timp iti ies in cale oameni ca si tine ,insa te cuprinde o mare tristete atunci cand vrei sa impartasesti ceea ce stii sau afli ..
    Ideea e ca pentru cel care stie,nu este o problema pentru ca atunci cand stii, nu mai exista lupta cu ego-ul ,mandria de a-ti impune punctul de vedere.Ceea ce faci ,faci din iubire ,insa te cuprinde tristetea ca ai putea face atat de mult si totusi nu poti. E drept ca fiecare se afla pe treapta sa de evolutie si nu ai voie sa-l faci sa sara etape, dar ...societatea noastra , incotro?Viata noastra , incotro? Si raportat la Univers, omenirea incotro?Uneori sunt bune si mijloace de coercitie? Se zice ca nu, se zice ca Iubirea trebuie sa fie in prim-plan pentru ca Dumnezeu ne-a creat la fel si ne iubeste neconditionat..Asa este...insa daca te abati de la cale , esti readus pe "carare" ....si nu pentru ca te ''pedepseste ''Dumnezeu ci pentru ca iesi tu din armonie... De ce nu am putea aplica la fel?Sa ne salvam semenii de ei insisi? Pentru ca cel mai mare dusman al omului este el insusi.....

    RăspundețiȘtergere
  2. ...sa ating stelele de neatins, sa suport insuportabila tristete... (Cervantes)
    Adevarul a ceea ce este, elibereza mintea de ceea ce este.
    Mintea eliberata de minciuna justificarilor este buna, creativa. Perceptia ordinii genreaza ordine. Ai perfecta dreptate in ceea ce ne impartasesti referitor la "societate". Intrebarea mea este: pot 10-12 oameni sa traiacsa impreuna, 24 ore, fara conflict? Fara competitie? Daca pot, ce se intimpla atunci?

    RăspundețiȘtergere
  3. Habar nu am, nu s-a mai intamplat asa ceva!

    RăspundețiȘtergere
  4. Pot 10 -20 de oameni sa traiasca 24 de ore impreuna,fara conflict,competitie.etc.?

    Pot sa traiasca 100 de oaMemi si mai multi 7 miliarde.
    Cum?pai cum?
    Perceptia ca 10 -20 de oameni nu pot vietui impreuna s-a format la un anumit nivel de frecventa si este sustinuta de mintile entitatilor care si-au acordat mintea la aceasta frecventa,adica aproape 7 mil.,deci normal ca realitatea se manifesta.
    Stim toti ca mintile noastre sunt capabile sa-si schimpe frecventa de pe care emit sau recepteaza asa ca,daca dorim sa traim in comunitate mai multi inseamna ca cel putin 2-3 din 20 trebuie sa tina frecventa mintii grupului la un nivel mai inalt unde conflictul si concurenta nu exista, deci nu se manifesta pana ce toata lumea din grup se ARMONIZEAZA.
    CE SE INTAMPLA ?Doamne vom evolua si vom manifesta alta realitate ,CARE NE PLACE.
    Asa vede in mare Mihaela raspunsul la intrebarea pusa de tine.Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu drag, Pentru Mihaela,
    Oare "alta realitate"? "Care ne place"fiind opusul celei "care nu ne place"? Nu este in esenta aceeasi? Reactia la ceea ce nu ne place, poate duce la ceea ce ne place? Iar ceea ce ne place, in acest caz, nu este oare copacul crescut din samanta a ceea ce nu ne place (sursa actiunii a ceea ce ne place) si care in final va produce aceeasi samanta? Oare acest cerc nu se intimpla chiar acum? ...si este o continuare sub alta forma emotionala (care fiind ceva "Facut" este la fel de efemera ca neplacutul)?
    Oare noi putem "face iubire"?
    Apreciez foarte mult raspunsul tau si te provoc la a explora impreuna acest domeniu. Multumesc, cu convingerea ca a explora nu este competitie, nici controversa, doar a merge mai departe in misterul care suntem. Scuze pentru justificarile care dezvaluie o dinainte-ascultare.

    RăspundețiȘtergere