reflecsii din mostenirea comuna - gil b.

Mila de sine este condamnarea la o viata de sclavie.

Mila este una dintre cele mai grave crime impotriva tuturor formelor de viata pe pamant producand interferenta, amestec, dezordine.

A acorda asistenta cand nu este nevoie inseamna a face persoanei o nedreptate.

Nu poti merge pe calea unei cunoasteri fara sa traiesti acea cunoastere.

La inceput un om nu stie ce inseamna a invata deoarece nu stie ce si cum e sa fie om.

Nimeni nu poate schimba cunoasterea altuia.

Unii aleg sa se sinucida decat sa renunte la ideile sale considerate pretioase.

Frica de pierdere a utopiilor  este un blocaj, o forma a lasitatii.

Ambitia este o nebunie completa. Te face sa te parasesti doar pentru ca nu ti-au fost onorate asteptarile inchipuirilor  initiale.

Ingrijorarea face ca omul sa se inlantuie frenetic de lumea sa.

Facand asta nu face decat sa se epuizeze si pe sine si lumea sa.

Fara reala incredere in sine oamenii devin victime sau prada - cautand intotdeauna aprobarea si sprijinul celor din jur

Ingrijorarea este cea mai epuizanta cauza a dependetei sociale.

Pt.  omul de stiinta , omul si lumea sunt doar experiente intelectuale. In perceptia inteligenta sunt cele mai minunate mistere, un miracol de ordine ce renaste permanent din haos.

Omul de stiinta se straduie in speranta de a reduce omul si lumea lui la o formula matematica cunoscuta. In acest timp, omul constient  foloseste implicatia cuvintelor pentru a-si exprima uluirea in fata misterului si profunzimilor orizontului omului si universului.

Stiinta conduce omul intr-o viata sterila de plictiseala tot mai mare. Inteligenta perceptiei aminteste omului de mostenirea sa nelimitata ca fiinta magica a unui univers captivant si misterios.

Plictiseala severa- pt. omul mediocru viata este o treaba vaga si monotona in care hoinareste indiferent de la o activitate la alta pt. a constata ca ceea ce cauta il ocoleste mereu. Apoi gaseste in schimbare un paralizant sentiment  de inutilitate tarandu-se in inima lui, iar viata ii scapa din maini tarandu-se apoi  prin trivialitatile fara sens ale meschinariei umane.

Explicatiile nu au nici un efect asupra fortelor ce anima fiintele

Toti suntem nascuti natarai.

Poluarea psihica este mai distructiva decat cea chimica.

Ascundem ganduri si sentimente atat de ticaloase incat provoaca poluare psihica.

Din nefericire  oricare si toti suntem deja nebuni.

Lantul psihic prin conditionare sociala este un act de sclavie. Din moment ce omenirea intreaga sufera sever in acest lant, conditionarea sociala se releva un act odios de magie neagra.

Insa,  atrocitatile conditionarilor sociale in realitate nu fac victime- nici un om nu poate fi prins in lant fara consimtanat.

A invata prin traire este  destinul de neevitat al fiecaruia. 

Nimic nu este gratis in acest univers si intreaga cunoastere implica mari costuri; 

Costul adevaratei cunoasteri este viata; calea adevaratei cunoasterii este un implict alt mod de a muri. 

Frica de necunoscut tranzactioneaza entuziasmul pentru plictiseala.

Pt. lingvisti cuvintele sunt mai importante decat ratiunea existentei lor. Stupiditatea este a crede ca lumea si omul este doar ceea ce cuvintele par sa indice a fi.

Cuvintele au fost inventate pentru comunicare dar au devenit un mijloc de dominatie reciproca intre indivizi.

Unii obsedati de "vedere"  au pierdut ceea ce este important, cunoasterea. Adevarata vedere inteligenta nu are nimic vizual in ea.

Singurul esec in viata este esecul de a nu lupta pentru libertate= viata. Daca pierzi lupta cel putin nu mori sclav.

Avertisment- Suntem permanent panditi de un pradator; victimizarea este de neacceptat.

Nu am nimic altceva de pierdut in afara vietii ; dar ce viata este aceea de sclav?

O calatorie fara intoarcere inseamna a-ti lua ramas bun de la tot ce stiai pana atunci.

Desi este singura lume cunoscuta cu multele ei rele care  ne dezgusta, dar si cu multele  comori ale spiritului uman, in lumea asta am invatat sa visam la libertate, am invatat primii pasi    revendicand-o, acumuland puterea de a ne-o darui, incetand risipa.

Absoluta siguranta- la urma urmei ce poti pierde in afara unei vieti ce si-a pierdut deja toate sensurile?

A descoperi impecabilitatea spiritului uman este pana la urma unica justificare posibila a existentei noastre-linistirea vietii