Libertatea este principiul fundamental al vietii.
Paradoxul este ca orice am gandi sau scrie pe aceasta tema intra si intareste campul “capcana constiintei” sau cunoasterea psihologica. Orice informatie/cunoastere comunicata curge in mediu si-l imbogateste; dupa care prin rutina repetarii ei , manipularii la nesfarsit a acelei cunoasteri se transforma intr-o noua "capcana a constiintei". Evidenta releva ca doar continua autocorectie, inoire, euritmia evolutiva in toate nivelurile fiintei noastre launtrice (nelocalizate spatial si temporal-nediferentiate), cat si in reflectarea diferentierii ei inteligente din sfera perceptiei si a reverberatiei ordinii sale in dinamica transformarilor evolutive in structurile sociale, ar putea crea o platforma/ fundal a implinirilor aspiratiilor firesti de dezvoltare individuala. Insa tocmai individualul/ subiectivul este cel chemat sa exprime euritmia evolutiei universalului si n-are nici o sansa daca asteapta un context social sau de alta factura, extraterestru de ex, care sa-i permita implinirea aspiratiilor sale. In aceasta asteptare utopica, se manifesta si alimenteaza “capacana constiintei” sale si prin reverberatie a constiintei conditionarii sociale.
Suntem pe cont propriu fiecare. Acesta este pretul libertatii : credintele noastre despre lume, viata si rolul individului in aceasta viziune, imaginea noastra de sine, rutina conditionarii- sau existenta. Altceva decat viata nu avem ce pierde; diferenta este ca o pierdem ca sclavi ai capcanei constiintei planetare a conditionarilor sociale sau ca oameni liberi. Chiar daca pierdem cate o batalie cu pradatorul parazit nu vom pierde niciodata lupta daca am declansat-o . Odata angajati personal si responsabili, neinduplecati in lupta pentru viata, pentru libertatea iubire, nu putem fi invinsi-impecabilitatea spiritului uman este atotputernicia umanului, inimii acestuia. Ne putem pierde calitatea de “uman”!?. Oare nu am pierdut-o deja in inertia milenara a indiferentei fata de sine si semeni ascunsa sub masca rafinata a detasarii si libertatii?! A pierde caliatatea de uman este similar cu a nu avea inima, “nemuritor si rece” adica constiinta unei “stane de piatra”. Evident ca si stana de piatra este in plenitudinea si frumusetea lumii, numai “trebuie sa o parasesc ca sa ma bucur de ea”; sa abandonez intreaga mea cunoastere mediocra si meschina, recuperand forma sanatate a corpului vietuitor. Nu exista forte care sa se opuna ci, dimpotriva. Aceste forte nu sunt impresionate sau influentate de vaicarelile, revendicarile si explicatiile noastre , de justificari si inchipuiri, de rutina din memorie a “capcanei pentru constiinta”. Suntem pe cont propriu fiecare;
Postări
ANGAJAMENTUL PERSONAL
RăspundețiȘtergere„Pana in momentul in care te angajezi cu adevarat, exista ezitare, sansa de a da inapoi si intotdeauna ineficienta. Exista un adevar elementar, a carui ignorare ucide nenumarate idei si planuri splendide; acela ca din clipa in care te angajezi personal cu adevarat, providenta (prezentul) se misca si ea. Nenumarate lucruri se intampla pentru a te ajuta , care altminteri nu s-ar fi intamplat niciodata. Hotararile dau nastere unui suvoi de evenimente si intamplari neprevazute, intalniri si ajutor material, la care nimeni nu ar fi visat ca-i vor iesi in cale vreodata. Angajamentul personal este un dar pe care-l faci, nu este o obligatie, nici o pedeapsa. Am dobandit un profund respect pentru spusele lui Geothe: Tot ce poti sau visezi ca poti, incepe. Îndrazneala poarta in sine geniu, putere si magie.”
Noua Cultura a Comunicarii
RESPONSABILITATEA
RăspundețiȘtergere„Responsabilitatea incepe prin a afirma ca esti cauza in ceea ce se intampla. A fi responsabil nu inseamna ca esti cel care duce tot greul; cel care este invinuit cand lucrurile merg rau, sau cel care culege laudele atunci cand lucrurile merg bine; cel care va fi aratat cu degetul, cel caruia trebuie sa-i fie rusine sau cel care va fi condamnat....Responsabilitatea nu inseamna o judecare de bine sau de rau, de corect sau gresit... Este doar o stare de fapt si pozitia pe care ti-o asumi in aceasta stare de fapt. A fi responsabil incepe cu vointa de a te afla intr-o anumita situatie, privind prin prisma faptului ca tu insuti esti generatorul a CINE si CE ESTI, a ceea CE FACI, si a CEEA CE AI! Aceasta nu inseamna Adevarul, ci doar pozitia ta si un loc pentru a FI. Nimeni nu te poate face responsabil, dupa cum nici tu nu poti impune responsabilitatea nimanui... Este un DAR si un HAR pe care ti-l dai tie insuti, o stare care iti sporeste puterea si te face sa ai un cuvant de spus in viata si in lumea aceasta... Inteligenta si intentia omului sunt instrumente de o forta si dimensiune incalculabile. Aceste abordari simple si sincere ale angajamentului personal si ale responsabilitatii fac sa nu ne mai speriem la auzul lor sau sa ne induca neplacutul complex al vinovatiei; ne deschid perspectiva sondarii acelor atitudini si blocaje emotionale care se opun. Ce ne blocheaza in a ne asuma propriile impulsuri intuitive sau dorinte?”
Noua Cultura a Comunicarii