Sunt in perceptia fiecaruia si a tuturor.
Descopera-le si recunoaste-le. Evidentele nu sunt ascunse, insa pentru fiecare in parte sunt incarcate de semnificatii diferite, individualizate. Ceea ce individualizeaza semnificatiile si ca urmare reactiile/actiunile, este aspiratia/intentia/dorinta/vointa fiecaruia. In acelasi circumstante ale evidentelor, aspiratiile/dorintele individualizate incarca cu semnificatii individuale mesajul lor. Doar cand te angajezi personal cu adevarat in propria existenta pentru care "ai un proiect de tara" propriu, "semnele Domnului" incep sa se releve si sa te conduca impecabil spre infaptuirea lui. Practic incepi sa auzi si sa vezi ceea ce pana atunci parea a nu exista- indicatia optima doar pentru tine. Cand proiectele la care te angajezi nu-ti apartin, semnele domnului nu se pot revela, atentia nu-ti apartine si ca urmare aspiratia/intentia/dorinta/vointa ta lucreaza ca si cum ar fi separate de tine - ai impresia ca nu faci ce doresti sa faci, nu esti unde doresti sa fii, nu esti ceea ce doresti a fi.
Angajamentul personal adevarat misca/activeaza forte de care nu putem fi constienti a fi in potentialul propriu. Odata activate, cu rabdare descoperim contienta si ratiuna lor existentiala, iar campul lor de manifestare sunt coincidentele. Coincidente intre ce si ce?. Intre aspiratia ta si evenimentele din sirul lor incomprehensibil cu cate te intalnesti. Aceasta stare de fapt (neprogramata/premeditata) este starea individului in care poate alege ceea ce ii apartine prin drept"divin". Odata generat, acest proces al alegerilor din oferta circumstantiala punctuala conforme aspiratiilor umane individualizate , se amflica direct proportional cu atentia concentrata asupra lui. Efectul este ca ai certitudinea, fara demonstratii sau argumentare/justificare, a drumului individual optim ales pe care te afli avansand in existenta si constiinta sinelui propriu. Oamenii nu pot concura unii cu altii ca individualitati de sine statatoare, fiecare concureaza cu el insusi ca ceea ce a fost, ceea ce este, si care va sa vina in existenta- "suntem dinainte de a fi" este expresia dinamicii inoitoare a existetei fiecaruia in parte.
Sigur ca sinele de sine statator- al celui egal cu sine- nu poate fi gasit in cartile de astrologie, psihologie sau medicina, pur si simplu din motivul ca este mereu "nou", in dinamica inoirii/imbogatirii sau regenerarii/ renasterii. Nici in cartile religioase nu poate fi gasit, desi se fac referiri, sunt intotdeauna asociate cu o prezenta separata si diferita de cea corporalizata ca om-individ uman, barbat sau/si femeie. Nici in textele de fata nu poate fi gasit sau recunoscut , mereu inaintea a orice a fost deja exprimat. Cand "stii cine esti" , nu mai esti deja. A intra in dinamica propriilor existente incepe cu recunoasterea faptelor individuale, haruirea cu responsabilitate si angajament personl in dinamica sinelui de sine statator, recunoasterea exprimarilor acestuia si acord rostit cu ele. Acordul doar in nivelul formelor gandului/dorintelor ramane formal/virtual, nu se corporalizeaza/individualizeaza in sprijinul celui care a gandit pentru ca gandirea nu-i apartine, este un camp comun de forme si posibilitati ideatice expresive (aici se releva cat de meschina si inutila este asa numita "proprietate intelectuala"- ideea nu poate fi ascunsa sau tinuta sub controlul nimanii, ingradita cu garduri/hotare sau tinuta in vreun seif )
Ceea ce apartine de drept divin fiecaruia este ceea ce a ales sau rostit/rostuit prin exprimarea sa corporala: gest, cuvant, fapta. Nu poti fi invinuit pentru ce nu ai facut!!! Nu intereseaza pe cineva 'cine suntem", este important doar pentru fiecare; in schimb toti semeniii sau nu- sunt interesati de "ce facem" ( "Ce faci?"este preocuparea fiecaruia in starea hipnotica a gandirii lor) Cand ne separam hipnotic de ce facem ajungem in cele din urma la consultanta psihologica/astrologica, sau la control psihiatic si aceasta evidenta ne releva ca aceste disfunctii ale separarii si exclusivismului violent, sunt facatura acestor lucratori din campul gandirii. Lucratorul este o rutina, iar lucrul un instrument. Nu invinuim instrumentul ci lucratorul care-l manipuleaza, armele nu omoara.
Alegerea fara model sau premeditare este alegerea dinamicii proprii; acest tip de alegeri sunt actiuni in circumstante punctuale mereu altele, irepetabile dar reversibile cand nu alegem. De ex, am sa relev cat mai exhaustiv posibil , un proces psihologic, un sir de evenimente cu care ne intalnim curent: percep o forma gand,...,coincidenta sau nu , simultan cu acesta perceptie ma simt bine sau rau. Nu citesc semnele domnului in simturile mele si continui sa dezvolt forma ideii respective in minte. Coincidenta sau nu, atentia mea se ingusteaza, perceptia se ingusteaza, orizontul meu se ingusteaza pana ajunge un camp ingradit de lucruri, aparent fara legatura cu mine ca sine, separate de mine. Coincidenta sau nu, sunt complet neatent la evenimentele ce vin spre mine aflate in afara campului perceptiv limitat de framantarea formelor gandirii .; Cineva ma trage de maneca, altii imi repeta ce au spus, Altii 'dau peste mine ca si cand nu ma vad- la fel ca mine de altfel ,nici eu nu-i vedeam. Coincidenta sau nu starea senzoriala de oboseala, sacaiala, nemultumire se instaleaza. Nici acum nu citesc semnele domnului si transform structura gandita de mine in actiuni. Actiunile mele produc efecte asupra celor din jur care-mi produc corectii verbale. ("Ce semne ale domnului - ia mai lasa-ma cu prostiile astea!- incep eu sa gandesc!). Continui cu cerbicie sa-mi indeplinesc si realizez ceea ce am gandit pentru mine. Ultima corectie este cea a "organelor de stat", medicale sau juridice - corectia cu de-a sila .
Morala : daca nu citesti semnele Domnului vei fi corectat cu de-a sila. Cine nu evita greselile comunitatii lui de semeni (le copiaza) , va suporta plata Domnului. Semnele Domnului poti ignora insa plata in nici o circumstanta , mai devreme sau mai tarziu , te intalnesti cu ea. Distanta dintre fapta si plata ei se numeste timp inversproportional cu spatiul. Timpul este o binecuvantare cand il concentrezi si o belea cand il lungesti fara sens prin amanare. Cand il concentrezi-spatiul sau orizontul propriu se extinde, iar cand il lungesti prin amanarea inoirii de sine, spatiul se ingusteaza pana la dimensiunea unei celule sau unui cosciug. Exista o rostuire verbala : "multumeste-te cu plata Domnului ,nu cu a oamenilor". Evident ca oamenii amana platile cu cerbicie ignorand consecintele.
Evident ca plata Domnului nu poate fi eludata, este simultana cu fapta fiecaruia la toate nivele de frecvente in care se manifesta reverberandu-se in eveniment obiectiv Nu recunoastem plata Domnului doar pentru ca nu este pe placul nostru? Degradarea corporalizata ca batranete, boli, nu ne place dar nici nu vrem sa citim semnele domnului. Amanam pana nu mai are cine sa amane.Vestea buna este ca exista si gratia Domnului, dar starea de gratie ca orice dar, nu se baga pe gat cu de-a sila. darul gratiei divine este permanent la dispozitia doritorului insa nu-l obliga nici nu se supara daca este calcat in picioare.
Ce insemna in exemplu de mai sus sa citesti semnele domnului? Mi-a venit o idee si simulta un simtamant de bine sau rau. Acest simtamant releva ideea ca buna sau nu pentru mine, cum se reflecta ea asupra mea. Daca citesc semnul coincidentei care este uniunea mintii cu corpul, voi inceta sa mai acord atentie si energia gandului meu acelei idei; nu ma pun in circumsta de a fi corectat de semeni cu dragoste sau bataie, de organele statului coercitiv, cu de-a sila/ incalcarea vointei. Acest exeplu este unul curent chiar daca formal diferit ca ideatii si idiosincrazii.
Insa cand ne anagajam responsabil si personal in dinamica existentei proprii, in gandire nu se mai produc alegeri, gandul nu mai alege forme gand/idei/haine/identitati proprii- nu se mai face pe sine-, Alegerile "se petrec" in perceptie sau in realitatea individualizata de fiecare ca adevar propriu in care semnele domnului au semnificatie strict individuala asemenea drumului existential al fiecaruia. In campul perceptiei alegerile sunt de factura diferita nu alegem idei, nici modele ideatice , ne creem descoperind un reper propriu de frumusete , luminozitate, stralucire din care edificam dimanic si curgator calea proprie. Este un proces de individualizare a universalului, un proces de concentrare a energiei prin eliberarea ei de sarcini nepotrivite fiintei , prin daruire, proces denumit 'catarzis". A fost gresit interpretat termenul prin filtrul fricilor de necunoascut ca un fel de abandon de sine , de acceptarea a nefiintei, flagelarea carnii, etc etc.,indepartand astfel indivizii de activarea lui in beneficiu propriu- Alegerea buna este cea a binelui propriu si vei cunoaste care este acela prin coincidenta faptului ca este si bine al tuturor semenilor tai, inclusiv al celor dragi considerati " ai nostrii", un bine universal fara opozitia cuiva.
Evident ca daca gandul propriu nu se mai identifica/imbraca cu formele/hainele la dispozitie din campul gandirii colectivizate , vom percepe aceasta atitudine la nivelul vibrational al gandului ca tacere, minte tacuta naturala- nu facuta tacuta prin reprimarea gandului. Daca confundam starea perceptiei tacute cu nonexistenta sau nimicul, cu nestiinta ("ce sa mai fac?"), ne inselam amarnic speriindu-ne de noi insine, mergand inapoi pe calea proprie sau inaintand cu spatele vom vedea numai umbrele gandului/hainele trecutului in lumina soarelui launtric. Inaintam cu spatele la soarele launtric doar pentru ca este tacut? Astfel vom crede ca sensul propriei existente este sa gandim gandul, sa "ne gandim' sau "facem" pe noi insine-lucru manual imposibil de realizat; templu facut de maini omenesti. Facerea/gandirea/judecarea/condamnarea templului, duce in mod obligatoriu la degradarea lui;( 'ceva desavarsit " lucrand asupra lui, ildeformam) Asta este activitatea maimultului/nemultumirii la toate nivelurile launtrice/psihologice sau sociale.
Maimultul este singura stiinta a fabricantului de iluzii sau instrumente/arme, a comerciantului acestor fabricatii, a ignorantului consumator care sustine intregul edificiu, afisat hipnotic repetitiv... ca evolutie si progres. Maimult intr-o parte este mai putin in alta parte in orice intregime continatoare si asta releva evidentele starii sanatatii planetare, pe de o parte si a globalizarii activitatilor sociale ale maimultului , pe de alta parte. Semenele Domnului vorbesc tacut si pot fi citite in toate nivelurile vibrationale ale fiintei umane existentiale si a manifestarilor sale.
Cand nu le citim si nu alegem drumul acestora, atat la nivel individual cat si colectiv , ne vom confrunta cu plata Domnului. Este exprimata constienta conform careia parafrazand , daca hulesti tatal,fiul ti se iarta , dar daca duhul/gandul sfant hulesti, nu ti se iarta nici in cer nici pe pamant, primesti plata ignorantei Colectivizarile modelelor/ rutinelor sau ritualurilor cu care confundam timpul si "activitatea civilizata", modelul democratiei, statului de drepti, modelul american sau, oricare alta "wey of life" , este mijlocul prin care se obtine saracirea speciilor si degradarea solurilor, saracirea potentialului planetar. Intrebarea este ce punem in loc? Un mediu artificial a carui normalitate este uzura? Inlocium sinergia planetara de sine statatoare cu entropia? Este cineva atat de stupid sa creada ca " inteligenta "artificiala " va rezolva vreo problema umana, ca fuga in cosmos de propriile consecinte planetare in vehicule artificiale ca arme, ne va aduce prosperitate la inghesuiala , fericire prin inghesuiala, cand este cunoscut si recunoscut ca "imunitatea creste in mediul naturii planetare si prin imbratisari? Vom fugi de distrugerile provocate ca oameni si vom ajuge la o eventuala destinatie nevlaguita de nebuni ca niste borgi-modificati tehnologic prin implanturi care sa diminueze efectele scaderii imunitatii prin timpul petrecut in mediile artificiale? Stiinta invoca puterea de a rezolva problemele legate de subiect dar, nu este in stare sa rezolve incetarea disfunctiilor sociale si individuale actuale? O contradictie in termeni pentru afirmatiile promisiunilor iresponsabile ale fariseilor stiintei si iresponsabilitatea actiunilor lor curente. Cea mai rusinoasa autoamagire este aceea ca "Nu stiu" Cum sa nu stim ce facem cand facem doar ce stim sa facem? Vrem maimultul stiintei? Este doar un tertip perfid si grosolan in acelasi timp al justificarii leneviei si iresponsabilitatii "Statului in tribuna mortilor din viata". Nici eu nu ascult indicatiile Domnului care-mi repeta "lasa-i pe ei ca sunt morti deja" si primesc cu varf si indesat plata nelucrarii propriului ogor.
Descopera-le si recunoaste-le. Evidentele nu sunt ascunse, insa pentru fiecare in parte sunt incarcate de semnificatii diferite, individualizate. Ceea ce individualizeaza semnificatiile si ca urmare reactiile/actiunile, este aspiratia/intentia/dorinta/vointa fiecaruia. In acelasi circumstante ale evidentelor, aspiratiile/dorintele individualizate incarca cu semnificatii individuale mesajul lor. Doar cand te angajezi personal cu adevarat in propria existenta pentru care "ai un proiect de tara" propriu, "semnele Domnului" incep sa se releve si sa te conduca impecabil spre infaptuirea lui. Practic incepi sa auzi si sa vezi ceea ce pana atunci parea a nu exista- indicatia optima doar pentru tine. Cand proiectele la care te angajezi nu-ti apartin, semnele domnului nu se pot revela, atentia nu-ti apartine si ca urmare aspiratia/intentia/dorinta/vointa ta lucreaza ca si cum ar fi separate de tine - ai impresia ca nu faci ce doresti sa faci, nu esti unde doresti sa fii, nu esti ceea ce doresti a fi.
Angajamentul personal adevarat misca/activeaza forte de care nu putem fi constienti a fi in potentialul propriu. Odata activate, cu rabdare descoperim contienta si ratiuna lor existentiala, iar campul lor de manifestare sunt coincidentele. Coincidente intre ce si ce?. Intre aspiratia ta si evenimentele din sirul lor incomprehensibil cu cate te intalnesti. Aceasta stare de fapt (neprogramata/premeditata) este starea individului in care poate alege ceea ce ii apartine prin drept"divin". Odata generat, acest proces al alegerilor din oferta circumstantiala punctuala conforme aspiratiilor umane individualizate , se amflica direct proportional cu atentia concentrata asupra lui. Efectul este ca ai certitudinea, fara demonstratii sau argumentare/justificare, a drumului individual optim ales pe care te afli avansand in existenta si constiinta sinelui propriu. Oamenii nu pot concura unii cu altii ca individualitati de sine statatoare, fiecare concureaza cu el insusi ca ceea ce a fost, ceea ce este, si care va sa vina in existenta- "suntem dinainte de a fi" este expresia dinamicii inoitoare a existetei fiecaruia in parte.
Sigur ca sinele de sine statator- al celui egal cu sine- nu poate fi gasit in cartile de astrologie, psihologie sau medicina, pur si simplu din motivul ca este mereu "nou", in dinamica inoirii/imbogatirii sau regenerarii/ renasterii. Nici in cartile religioase nu poate fi gasit, desi se fac referiri, sunt intotdeauna asociate cu o prezenta separata si diferita de cea corporalizata ca om-individ uman, barbat sau/si femeie. Nici in textele de fata nu poate fi gasit sau recunoscut , mereu inaintea a orice a fost deja exprimat. Cand "stii cine esti" , nu mai esti deja. A intra in dinamica propriilor existente incepe cu recunoasterea faptelor individuale, haruirea cu responsabilitate si angajament personl in dinamica sinelui de sine statator, recunoasterea exprimarilor acestuia si acord rostit cu ele. Acordul doar in nivelul formelor gandului/dorintelor ramane formal/virtual, nu se corporalizeaza/individualizeaza in sprijinul celui care a gandit pentru ca gandirea nu-i apartine, este un camp comun de forme si posibilitati ideatice expresive (aici se releva cat de meschina si inutila este asa numita "proprietate intelectuala"- ideea nu poate fi ascunsa sau tinuta sub controlul nimanii, ingradita cu garduri/hotare sau tinuta in vreun seif )
Ceea ce apartine de drept divin fiecaruia este ceea ce a ales sau rostit/rostuit prin exprimarea sa corporala: gest, cuvant, fapta. Nu poti fi invinuit pentru ce nu ai facut!!! Nu intereseaza pe cineva 'cine suntem", este important doar pentru fiecare; in schimb toti semeniii sau nu- sunt interesati de "ce facem" ( "Ce faci?"este preocuparea fiecaruia in starea hipnotica a gandirii lor) Cand ne separam hipnotic de ce facem ajungem in cele din urma la consultanta psihologica/astrologica, sau la control psihiatic si aceasta evidenta ne releva ca aceste disfunctii ale separarii si exclusivismului violent, sunt facatura acestor lucratori din campul gandirii. Lucratorul este o rutina, iar lucrul un instrument. Nu invinuim instrumentul ci lucratorul care-l manipuleaza, armele nu omoara.
Alegerea fara model sau premeditare este alegerea dinamicii proprii; acest tip de alegeri sunt actiuni in circumstante punctuale mereu altele, irepetabile dar reversibile cand nu alegem. De ex, am sa relev cat mai exhaustiv posibil , un proces psihologic, un sir de evenimente cu care ne intalnim curent: percep o forma gand,...,coincidenta sau nu , simultan cu acesta perceptie ma simt bine sau rau. Nu citesc semnele domnului in simturile mele si continui sa dezvolt forma ideii respective in minte. Coincidenta sau nu, atentia mea se ingusteaza, perceptia se ingusteaza, orizontul meu se ingusteaza pana ajunge un camp ingradit de lucruri, aparent fara legatura cu mine ca sine, separate de mine. Coincidenta sau nu, sunt complet neatent la evenimentele ce vin spre mine aflate in afara campului perceptiv limitat de framantarea formelor gandirii .; Cineva ma trage de maneca, altii imi repeta ce au spus, Altii 'dau peste mine ca si cand nu ma vad- la fel ca mine de altfel ,nici eu nu-i vedeam. Coincidenta sau nu starea senzoriala de oboseala, sacaiala, nemultumire se instaleaza. Nici acum nu citesc semnele domnului si transform structura gandita de mine in actiuni. Actiunile mele produc efecte asupra celor din jur care-mi produc corectii verbale. ("Ce semne ale domnului - ia mai lasa-ma cu prostiile astea!- incep eu sa gandesc!). Continui cu cerbicie sa-mi indeplinesc si realizez ceea ce am gandit pentru mine. Ultima corectie este cea a "organelor de stat", medicale sau juridice - corectia cu de-a sila .
Morala : daca nu citesti semnele Domnului vei fi corectat cu de-a sila. Cine nu evita greselile comunitatii lui de semeni (le copiaza) , va suporta plata Domnului. Semnele Domnului poti ignora insa plata in nici o circumstanta , mai devreme sau mai tarziu , te intalnesti cu ea. Distanta dintre fapta si plata ei se numeste timp inversproportional cu spatiul. Timpul este o binecuvantare cand il concentrezi si o belea cand il lungesti fara sens prin amanare. Cand il concentrezi-spatiul sau orizontul propriu se extinde, iar cand il lungesti prin amanarea inoirii de sine, spatiul se ingusteaza pana la dimensiunea unei celule sau unui cosciug. Exista o rostuire verbala : "multumeste-te cu plata Domnului ,nu cu a oamenilor". Evident ca oamenii amana platile cu cerbicie ignorand consecintele.
Evident ca plata Domnului nu poate fi eludata, este simultana cu fapta fiecaruia la toate nivele de frecvente in care se manifesta reverberandu-se in eveniment obiectiv Nu recunoastem plata Domnului doar pentru ca nu este pe placul nostru? Degradarea corporalizata ca batranete, boli, nu ne place dar nici nu vrem sa citim semnele domnului. Amanam pana nu mai are cine sa amane.Vestea buna este ca exista si gratia Domnului, dar starea de gratie ca orice dar, nu se baga pe gat cu de-a sila. darul gratiei divine este permanent la dispozitia doritorului insa nu-l obliga nici nu se supara daca este calcat in picioare.
Ce insemna in exemplu de mai sus sa citesti semnele domnului? Mi-a venit o idee si simulta un simtamant de bine sau rau. Acest simtamant releva ideea ca buna sau nu pentru mine, cum se reflecta ea asupra mea. Daca citesc semnul coincidentei care este uniunea mintii cu corpul, voi inceta sa mai acord atentie si energia gandului meu acelei idei; nu ma pun in circumsta de a fi corectat de semeni cu dragoste sau bataie, de organele statului coercitiv, cu de-a sila/ incalcarea vointei. Acest exeplu este unul curent chiar daca formal diferit ca ideatii si idiosincrazii.
Insa cand ne anagajam responsabil si personal in dinamica existentei proprii, in gandire nu se mai produc alegeri, gandul nu mai alege forme gand/idei/haine/identitati proprii- nu se mai face pe sine-, Alegerile "se petrec" in perceptie sau in realitatea individualizata de fiecare ca adevar propriu in care semnele domnului au semnificatie strict individuala asemenea drumului existential al fiecaruia. In campul perceptiei alegerile sunt de factura diferita nu alegem idei, nici modele ideatice , ne creem descoperind un reper propriu de frumusete , luminozitate, stralucire din care edificam dimanic si curgator calea proprie. Este un proces de individualizare a universalului, un proces de concentrare a energiei prin eliberarea ei de sarcini nepotrivite fiintei , prin daruire, proces denumit 'catarzis". A fost gresit interpretat termenul prin filtrul fricilor de necunoascut ca un fel de abandon de sine , de acceptarea a nefiintei, flagelarea carnii, etc etc.,indepartand astfel indivizii de activarea lui in beneficiu propriu- Alegerea buna este cea a binelui propriu si vei cunoaste care este acela prin coincidenta faptului ca este si bine al tuturor semenilor tai, inclusiv al celor dragi considerati " ai nostrii", un bine universal fara opozitia cuiva.
Evident ca daca gandul propriu nu se mai identifica/imbraca cu formele/hainele la dispozitie din campul gandirii colectivizate , vom percepe aceasta atitudine la nivelul vibrational al gandului ca tacere, minte tacuta naturala- nu facuta tacuta prin reprimarea gandului. Daca confundam starea perceptiei tacute cu nonexistenta sau nimicul, cu nestiinta ("ce sa mai fac?"), ne inselam amarnic speriindu-ne de noi insine, mergand inapoi pe calea proprie sau inaintand cu spatele vom vedea numai umbrele gandului/hainele trecutului in lumina soarelui launtric. Inaintam cu spatele la soarele launtric doar pentru ca este tacut? Astfel vom crede ca sensul propriei existente este sa gandim gandul, sa "ne gandim' sau "facem" pe noi insine-lucru manual imposibil de realizat; templu facut de maini omenesti. Facerea/gandirea/judecarea/condamnarea templului, duce in mod obligatoriu la degradarea lui;( 'ceva desavarsit " lucrand asupra lui, ildeformam) Asta este activitatea maimultului/nemultumirii la toate nivelurile launtrice/psihologice sau sociale.
Maimultul este singura stiinta a fabricantului de iluzii sau instrumente/arme, a comerciantului acestor fabricatii, a ignorantului consumator care sustine intregul edificiu, afisat hipnotic repetitiv... ca evolutie si progres. Maimult intr-o parte este mai putin in alta parte in orice intregime continatoare si asta releva evidentele starii sanatatii planetare, pe de o parte si a globalizarii activitatilor sociale ale maimultului , pe de alta parte. Semenele Domnului vorbesc tacut si pot fi citite in toate nivelurile vibrationale ale fiintei umane existentiale si a manifestarilor sale.
Cand nu le citim si nu alegem drumul acestora, atat la nivel individual cat si colectiv , ne vom confrunta cu plata Domnului. Este exprimata constienta conform careia parafrazand , daca hulesti tatal,fiul ti se iarta , dar daca duhul/gandul sfant hulesti, nu ti se iarta nici in cer nici pe pamant, primesti plata ignorantei Colectivizarile modelelor/ rutinelor sau ritualurilor cu care confundam timpul si "activitatea civilizata", modelul democratiei, statului de drepti, modelul american sau, oricare alta "wey of life" , este mijlocul prin care se obtine saracirea speciilor si degradarea solurilor, saracirea potentialului planetar. Intrebarea este ce punem in loc? Un mediu artificial a carui normalitate este uzura? Inlocium sinergia planetara de sine statatoare cu entropia? Este cineva atat de stupid sa creada ca " inteligenta "artificiala " va rezolva vreo problema umana, ca fuga in cosmos de propriile consecinte planetare in vehicule artificiale ca arme, ne va aduce prosperitate la inghesuiala , fericire prin inghesuiala, cand este cunoscut si recunoscut ca "imunitatea creste in mediul naturii planetare si prin imbratisari? Vom fugi de distrugerile provocate ca oameni si vom ajuge la o eventuala destinatie nevlaguita de nebuni ca niste borgi-modificati tehnologic prin implanturi care sa diminueze efectele scaderii imunitatii prin timpul petrecut in mediile artificiale? Stiinta invoca puterea de a rezolva problemele legate de subiect dar, nu este in stare sa rezolve incetarea disfunctiilor sociale si individuale actuale? O contradictie in termeni pentru afirmatiile promisiunilor iresponsabile ale fariseilor stiintei si iresponsabilitatea actiunilor lor curente. Cea mai rusinoasa autoamagire este aceea ca "Nu stiu" Cum sa nu stim ce facem cand facem doar ce stim sa facem? Vrem maimultul stiintei? Este doar un tertip perfid si grosolan in acelasi timp al justificarii leneviei si iresponsabilitatii "Statului in tribuna mortilor din viata". Nici eu nu ascult indicatiile Domnului care-mi repeta "lasa-i pe ei ca sunt morti deja" si primesc cu varf si indesat plata nelucrarii propriului ogor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu