08 octombrie 2019

obisnuinta ,contin.

Obisnuintele individuale sunt rutinele carora suntem aserviti si pe care hranim cu vitalitatea
Se cauta dusmani, tirani, paraziti, etc, pentru a fi eradicati din societatea omeneasca. Insasi axioma dusmanului ii genereaza si aceasta productie de dusmani nu inceteaza. Fabricarea dusmaniei, pericolului, etc a atins subtilitatile perfidiei rafinate. Insa daca suntem respomsabili in propria existenta atunci evident tiranii personali, dusmanii sau virusii sunt propriile obisnuinte. Cum fiecare are proprii tirani/ rutine/obisnuinte este copilaresc sa ne consideram capabili de a tiraniza pe altcineva si atunci recurgem la a pasa propriile obisnuinte tiranice celorlalti convingandu-i de superioritatea si avantajele lor.  Asa s-a nascut marchetingul parazitilor, vindem proprii paraziti incercand sa scapam de ei fara  a reusi. Jubilam in schimb ca nu sintem singuri in circumstanta deplorabila respectiva , in mediocritate ,  sclavie mentala si emeotionala.

Ca sa experimentezi obisnuinte trebuieste evident sa fii capabil sa le schimbi. Obisnuintele "bazice" sunt cele mai puternic ancorate si formeaza un begraund psihologic si chimic dificil de schimbat  Dar  nu este chiar imposibil. Sa luam obisnuinta  de a ingurgita substante diferite prezentate in copilarie drept alimente.

Traditia alimentara este rutina generalizata, dominanta intr-un spatiu etno-geografic . Puterea ei consta in nr. enorm de repetitii sustinute de fiecare cetatean al spatiului respectiv. Cunoastem fiecare rutina alimentara inoculata in copilarie considerata traditionala desi variatiunile personoficarii ei sunt marturia ca nici un cetatean nu poate copia  adliteram acea rutina desi se straduiesc sa respecte valoroasele rete traditionale. Nu mai sunt aceleasi ingrediente de aceeasi calitate, aceeasi stare a preparatorilor, etc,  sunt scuzele esecurilor posibilitatii repetarii gusturilor originale  si evidenta imposibilitarii repetarii gustului dorit ca amintire din copilarie.Dorim sa retraim gusturile primelor intalniri cu preparatele respective fara a reusi ;  ne hranim cu amintiri fara a reusi sa repetam originalul lor;  ramanem  mereu insatisfacuti, nemultumiti. Doar greutatea ingurgitatelor genereaza o stare de preaplin si ne amagim cu hranirea ca senzatie a reorientarii distributiei vitalitatii catre digestie. Nu iau in considerare eforturile de miliarde ale vanzartorilor de alimente de a sugera ca acestea te hranesc si satisfac cand in fapt doar stimuleaza consumul nu satisfactia consumatorului care este din ce in ce mai fomist..

In acest context de generalitate putem fiecare sa schimbam rutina -nu de a manaca- ci a ceea ce "mancam sau ne mananca". Din experimentul propriu am constatat ca sunt f.multe variante nu numai  ale acelorasi modalitati de preparare sub alte forme culturale ci  variante calitativ diferite atat ca modalitate de preparare alimente cat si ingrediente. Toti cunoastem noua moda a veganismului si extrema in arta culinara - fusion, sau alimentatie moleculara.

 Daca experimentati dincolo de alimentatia traditiilor localizate geografic  calitatile diferentelor prezente in toate culturile  vom constata ca schimband o rutina alimentara cu alta se schimba si mediul social, starea psihologica si corporala in ansablul ei in bine sau rau. Am experimentat hrana vie sau alimentatia naturala adica preparate fara procesari ternice, chimice, mecanice, etc in perioada cand se mai gaseau ingrediente pentru asa ceva. Nivelul vitaliatii si perceptiei s-a schimbat, mediul social asemenea, celelalte rutine zilnice asisderea.  Daca controlezi o rutina toate celelalte se subsumeaza acesteia ??! Nu trebuie sa ne luptam cu noianul rutinelor ci doar  cu una de care ne simtim capabili de a decide si realiza schimbarea ei. Se spune ca mai usor schmbi religia decat mancarea si asta este evident . Drogul chimic este mai puternic decat cel psihologic.

Cand circumstantele unor ingrdiente bio-eco, nemodificate genetic, "asa cum le-a lasat dumnezeu" , erau din ce in ce mai greu de realizat,  evident calitatea alimentelor s-a modificat tragand dupa ea degradarea mediului social si cultural, nivelul perceptiilor inteligente si al comunicarii. Am ajuns gradinar ca sa-mi cultiv in siguranta ceea ce voi consuma ca aliment; insa "este mult pana departe" cand viziunea, dorinta si puterea de a o face nu este impartasita in circumstantele relationale in care te afli. Unde-s doi puterea creste si e bine sa tii cont de vectorii multimilor cu care esti asociat circumstantial.


Veste buna este ca rutinele nu ne pot afecta asemenea ecourilor unor batalii trecute cand hotaram cu neinduplecare sa le diriguim functie de semnalele corpului fiecaruia. Nu cred ca este vreo reteta in vreu domeniu al existentei,  fie in obisnuit,  fie in miraculos. Evident ca fiecare suntem pe cont propriu si depindem doar de deciziile proprii.  CA URMARE NU LASATI LA VOIA INTAMPLARII CEVA , intamplare nu exista. Gestionati responsabil si cu iubire tot ce tine de propria existenta fara justificarea neputintei sau nestiintei.  Iubirea nu tine cont de reguli, rutine, obisnuinte, nu este interesata de conformitate si apeland la  puterea ei veti reusi orice va propuneti spre binele propriu Cineva conditionat de ciocolata (multa nefericire) a inceput sa vorbeasca cu iubire corpului sau  explicandu-i ca este sursa conditionarii sale si recunoaste greseala si cu iubire impreuna pot reduce pana la proportii acceptabile consumul. Cu bata sau dintrodata nu functioneaza ceva de buna voie si daca bunavointa nu este doar rutina castiga.


Puterea intentiei si atentiei omului sunt forte incomensuranbile la dispozitia sa. Cand nu le provocam, gestionam, nu avem cum sa fim constienti nici de existenta nici de capacitatile imesului lor potential Tocmai intimitatea profunda dintre aceste forte si noi insine le ascund  prezentei in perceptia noastra si implicit nu suntem constienti de ele .  Aceste forte necesita sustinerea noastra , recunoastere si apreciere. Cand realizam actiunea lor vom constata ca nimic  din ce avem sau am avut vreodata nu este altceva decat darul lor binefacator - fara perturbarea lor functionand, sau- raufacator prin folosirea lor prin ignoranta noastra.  Cand nu esti constient de ele- sunt furate sau directionate de altii si asta se denumeste manipulare , control, sclavie. Recuperati diriguirea fortelor voastre si imposibil nu va mai fi justificarea neputintei ignorarii lor. Nu confundati cu nevoia sau arbitrarul vostru  aceste puritati umane incomensurabile.


6 comentarii:

  1. Exista o singura forta: iubirea cu o singura rutina: dragostea cu aspectele in dinamica: indragostit = indragostita.

    Cu toate cautarile, modul lor de aprindere, in fapt trezire, este un mister: maimutoiul din Cartea Junglei ii canta puiului de Om: "spune-mi secretul focului pui de Om".

    Iubirea fara dragoste este statica (nu curge, nu evolueaza) -intradevar exista si pauza contemplatiei- iar dragostea fara iubire este oarba (la indemana posesivitatii, geloziei etc.).

    Exista multe scoli care intentioneaza trezirea semintei Om, dar "cea mai cea" este autoscoala "hrana vie si jurnal".

    Recuperarea intr-un loc ticsit interior si exterior de maimutoi si maimutoaice galagiosi si galagioase e aproape imposibila.
    Recuperarea nu e asigurata sau garantata nici intr-un loc de retragere, dar e posibila.

    Spatiul de iubire e viata in rutina dragostei scaldata in iubire.

    Gil
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. e un inceput sa vorbesti cu cuvintele tale; succesul este indrazneala!

      Ștergere
  2. Hmmm...iată că vorbim despre succes. Și, iată cum devoalăm targetul pe care aparent îl blamăm :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Răspunsuri
    1. ”succesul este îndrăzneala”. Despre a cui îndrăzneală vorbeai? Viața are ca sinonimie îndrăzneala, deci vorbeai despre îndrăzneala omului. Iar dorința de succes își are rădăcina adânc înfiptă în orgoliu. Orgoliul nu are loc în iubire. Deci? :))
      Întrebarea nu ți-o pun pentru un răspuns mie, ci pentru unul ție, însuți. Și asta pentru că vorbești în scrierile tale foarte mult despre iubire. Ca observator din afară, mă întreb dacă ai trăit-o vreodată, sau vorbești doar observându-i/cântărindu-i pe ceilalți.

      Ștergere
  4. Ma refeream la indrazneala prietenului de a-si folosi propriile cuvinte si nu speculam din afara unei relatii directe cu el ci a unei istorii impreuna. Nu avea observatia un caracter de generalitate si este ecliptica, Este intr-un context pe care numai noi il cunoastem. Daca vorbesti de orgoliu , il aduci in conversatie si ceea ce scrii dupa "deci?:)" releva subtilitatile lui , speculatii si interpretari ale cuvintelor din afara unei perceptii directe a unei circumsrante nedescrise a unei interactiuni, prin premeditarea falsitatii. Ceea ce ai scris iti da dreptate si te reflecta- fapt comun tuturor orgoliosilor de care nu ma separ. Te inteleg si-ti dau dreptate tie si mie in acelasi timp. Nu cred ca iubirea este patrimoniul cuiva si nici evaluarea ei, apanajul exclusiv al cuiva, iar trairea nu poate fi descrisa sau dovedita caz in care s-ar confirma falsitatea ei. Ma bucura acest ping-pong si 'dorinta orgoliului" si-ar dori continuat jocul.

    RăspundețiȘtergere