08 mai 2019

spatiul, timpul

Constiinta perceptiei creatoare este reflectata in gandirea subiectiva rationala a omului sau,
este interpretata si adaptata subiectiv irational. Prin interpretare fiecare isi genereaza o lume individuala in care isi percepe semenii asemenea siesi; isi reflecta reactiunile in semenii sai. Un individ dusmanos va percepe dusmania celorlalti, un individ uman inteligent isi reflecta inteligenta in actiunile inteligente ale.semenilor. Fiecare individ uman se cunoaste prin semenii sai-" cine se aseamna se aduna" sau legea rezonantei prin care se genereaza comunitati prin recunoasterea reflectarilor reciproce sau colective fluide si instabile motivate de interese .

Insa actiunea creatoare a  individului uman este perceptia, edificul intentiei intentiei primordiale. Dorintele dirijeaza atentia concentrand-o asupra obiectivelor individuale comunizate sau colectivizate, realizand edificiul lor formalizat, obicetivat, corporalizat ca fortme si relatii sau miscari.

 Diferenta dintre comuniune si colectivitate este fina  insa esentiala. Comunitatea se naste din aspiratiile fiintelor iar colectivitatea, cardasia din interese. Comunitatea este existentiala iar colectivitatea este fluida si instabila functie de realizarea sau implinirea si schimbarea formala a dorintelor sau intereselor egocentrice.

Noi afirmam ca traim in timp si spatiu dar am conceptualizat timpul formalizandu-l ca bani, "timpul este bani"  si spatiul ca resurse biologice si minerale- misionarismul si raptul teritorial, vazut ca "civilizare". Obsesia acumularii de importanta  si putere personala in existenta ne-a condus la a exploata spatiul de resursele sale .  Obsesia de mai mult spatiu, mai multe resurse, conduce la colonizarea spatiului perceput prin conceptiile si modalitatile conceptualizartilor sensurilor existentei-acumularea de putere si consumul vazut ca demonstratia acumularilor.

Ma intreb daca aceste conceptualizari neexplorate responsabil si recunoscute ca actiuni si consecinte, mentalitati active sau reactive trecute cu vederea desi sunt gandite si active ca atare in campul cunoasterii, reflectate in comportamentul societatii,  "colectivitatii civilizate", au vreo legatura cu existenta primordiala a creatiei umane care teraformeaza planeta ca mediu existential desavarsit, in plenitudinea si frumusetea de neconceput a diversitatii sale expresive si a dinamicii ei , cu visul inceputului care a umplut cerul de stele si pamantul de frumusete vie !?

Aceasta intrebare ma face sa reconsider si explorez ce este spatiul si timpul in care credem ca traim dar faptele contesta prin consecintele actiunii lor. Am inceput prin negarea spatriului si timpului asa cum sunt vazute si conceptualizate, precum si a manifestarilor acestor conceptualizari. Atentia mea a parasit campul acestor "cunoasteri facute (gandite)" si gandul s-a eliberat de actiunile ei. O imensa energie a fost eliberata  ca urmare a incetarii rutinei in care era implicat gandul fara sa fiu constient de aceasta implicare. Atentia a parasit viitorul proiectiilor si trecutul ororilor si mi-a relevat aspecte ale perceptiei pe care nu puteam premedita sau banui macar ca ar exista in campul ei.

Evident ca toate astea sunt subiective si individuale asa cum in fapt sunt si toate celelalte desi au fost colectivizate prin acapararea atentiei si gandului cat mai multor fiinte umane.  Din aceste considerente nu pot si nici nu vreau sa demonstrez ceva cuiva ci doar sa impartasesc semenilor din revelatiile timpului si spatiului subiectiv, necolectivizat, institutionalizat.

Pentru mine spatiul s-a relevat a fi campul libertatii dintre "Om si Dumnezeu", perceptie si constiinta, ca radiatie prima existentiala in care Afiul exista. Expresia in perceptie a cestei libertati nu poate fi alta decat imensitatea inconjuratoare evidenta, nemodelata formal in vreun fel, radiatia cosmica sau pulsatia cosmosului (ordinii, cosmos=ordine). Timpul mi se releva ca iubirea lui Dumnezeu pentru ca sustine libertatea si perenitatea sau eternul inconjurator evident, unul cu spatiul.

Afiul exista in campul eternitatii/imensitatii , sau libertatii/iubirii, este universal acord si este creatie. Exista miriade de lumi dar una singura a adevarului a ceea ce este; celelate sunt aduse in existenta prin adaptare si se constituie ca ecouri , reverberatii deformate prin imposibilitatea copierii a ceea ce creatia unita in Dumnezeu este.

Lumile facute (gandite) prin adaptare se aseamana imperiilor; cresc si dispar in ele insele ; ramane dorinta imposibilei obsesii care a deformat creatia  desavarsita si de sine statatoare in unitatea sa existentiala de inceput.  Aceasta remanenta psihologica a obsesiei poate capta alte atentii si reflectata in  alte gandiri, insa intentia lor este aceeasi si rutina ei oboseste si plictiseste constientele si acestea le parasesc lasandu-le fara viata, ca simple ecouri fantome-aminitiri deja moarte ale unui demers irational al gandirii denumite intelectul mediocritatii. Ratiunea gandirii (rece) si simtamantul uman (fierbinte) se recunosc in orice edificiu creat. Fara simtanat gandul este lucru si fara gand simtanatul este energie amorfa fara libertate de evolutie sau miscare, transformare, rutina psihologica sau eu.  Impreuna doar sunt afiul in miscare, Eu Sunt-ul universal, sursa unificata cu creatia, perceptia creatoare.

Exista o triada, informatie, intelegere, pricepere. Doar cel care pricepe poate face sau reface. Informatia o avem cu totii dar putini o inteleg si mai putin pot face, manifesta  sau aplica informatia.
Toti cunoastem ravagiile ecologice si sursa lor, insa putini inteleg mesajul, informatia lor din propria gandire activa si mai putini pot aplica incetand sa polueze individual.  Aservirea modalitatii temporale" timpul este bani", justifica dezastrul ecologic. Daca facem bani ce daca distrugem ecosistemul sau biosfera, viata planetara, mediul nostru existential desavarsit in diversitatea lui? Consumul este o obsesie greu de invins. Orice redimensionare rationala a lui este vazuta ca o incalcare a libertatii. Insa , cum sa traim sanatosi intr-un mediu mental irational, bolnav, care distruge mineralizand tot ce este viu si de sine statator?  Constiinta omului obsedat de importanta si putere poate decade sub conditia constiintei animalului considerat inferior! Sitamantul nedemnitatii si inutilitatii propriilor existente este motivat cand ne asociem si aservim irationalei conceptii despre timp si spatiu. Evidentele releva ca nu traim in timp si spatiu , situatie in care timpul si spatiul nu ar fi limite  ci beneficiile comunitatii umane; tot evidentele releva ca traim in amintirile unui plan psiholiogic modelat conceptul prin gandire iratinal bolnav. " Cine a cunoscut lumea a cunoscut un cadavru"- o lume in care fantomele trecutului isi exulta frustarile si obsesiile, in care singura credinta nestramutata si unanim acceptata este moartea si banul.

Iluzionistii cunoasc ca orice scamatorie incepe prin a determina un public sa creada in existenta a ceva care de fapt nu exista si de apoi este usor sa faci acel ceva sa dispara pentru ca nu a existat vreodata in locul si conditiile prezentate.

Faptele si credintele sunt unele si aceleasi, iar aceasta evidenta este ascunsa prin cladirea unui edificu mental al utopiilor credinte sub forma unor spiritualitati deformate de interpretari meschine. Cand vorbim de spiritualitate este de bun simt sa privim domeniul ca un camp de manifestare a iubirii/timp si capacitatilor individuale de a exprima iubirea de semeni si viata planetei al carei corp este evident biosfera- cuvintele vii ale Celui viu unite/interconectate  cu El. Cand afectezi prin comportament viata- mental, psihologic,anatomic- oricarei fiinte planetare , afectezi propria viata Cand esti cu adevarat om vezi asta. Desigur ca exista o banda de frecventa a mentalului om in care orice este posibil dar intr-o masura anume , masura bunului simt si discernamantului . Nu exista medicamente si otravuri ci doar cantitatea si calitatea  interactiunii cu existentele le transforma in otravuri sau medicamente.

Nu exista orava mai tare decat cea a formei gandului ortavit. Maestrii  asemanau gandirea cu o cobra, un sarpe veninos , mortal cand este deranjat in rutina sa. Noi ne putem proteja de ceea ce suntem constienti ca este periculos, dar de propria otravire a gandirii , de otrava gandului hipnotic cum ne putem proteja decat incetand rutina lui sau modalitatea timpului , a gandului inchis in bucla comportamentala nascuta de ura de tot ce este diferit si asemanator. Cuvantul "intuneric" din vocabularul credinciosilor bigoti  ascunde continutul sau care este ura, atitudinea din care se naste barbaria comportamentala, discriminarea  si edificiile ei monumentale prin care se reverbereaza temporal ca ura. Mirabila samanta ne lamureste  istoria,  iar nu arheologii sau istoricii. Te simti rau? (neplacut) Cauta samanta neplacerii in ideea ta despre tine insuti! "Damnat" era denumit cel care se condamna singur-autocondamnarea si ca urmare doar singur se putea ierta ca sa ierte pe toti ceilalti si sa cunoasca beneficiile vietii armonice si coezive in comuniuni interioare si comunitati sociale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu