Evidenta reactiilor la reactii care sunt campul activitatilor gandirii irationale nu are nevoie de demonstratia actiunilor sale- fiecare si-o demonstraza siesi faptic si experimenreaza.
Nu fac o judecata de bine sau rau; aceasta evidenta este manifestarea unei surse ascunse- creierul reptilian sau "de soparla". Evolutia structurala a dezvoltarii creierului il releva ca acumulare istorica in care sunt infasurate toate etapele prin care a trecut fara sa piarda vreuna. Steiner il relva ca "materie fecala" metaforizand astfel perceptia "materiei cenusii" ca rezultat al unor arderi (cenusa) sau digestii (fecala).
Structura sa este mediul sau campul in care se reflecta intreaga acumulare istorica de experiente traite inconstient. Creierul reptilian se caracterizeaza prin capacitatea desavarsita a reactiilor sincrone cu stimulii acestora. Nici un om nu-si poate ascunde reactiile din simpla motivatie a istoriei creierului de inceput din care a evoluat ; reactia este inceputul activitatii cerebrale si devanseaza orice alte activitati. Din fericire creierul nu este sursa a ceea ce suntem, precum nici pseudoadeneul nu este. Sursa a ceea ce suntem nu este decat cel mult reflectata in partea vizibila a corporalitatii umane.
Corporalitatea si fiziologia ei neprihanita este expresia desavarsirii sursei care nu poate fi accesata prin ruperea, separarea ei, exteriorizare. Creierul se separa reactiv de orice problema si doreste sa o rezolve gandind-o; dupa cum evidentele releva nu este capabil sa rezolve vreo problema astfel; doar amplifica problemele gandidu-le ca experioare siesi. Nici un cercetator nu va descoperii decat probleme daca exploreaza din exterior creierul altcuiva -viu sau mort. Insa creierul are si abilitatea de a se explora pe sine. Creierul este 'declarat" de oamenii stiintei rationale ca "edificiu maret si extraordinar" insa purtatoarele de creiere nu sunt vazute astfel- dimpotriva - marfa biologica. Asta este un automatism care releva fragmentarea conceptuala a gandirii de instrumentul sau creierul- un paradox care releva incercarea aceeasi de a exterioriza continutul pentru a studia continatorul fara continut. Ce studien astfel?
Desigur ca orice cunoastere este transformata in arma din obsesia puterii si dominatiei personale specifica reptilelor iar, eforturile studierii creierului celorlati sunt in directia asta . Cum sa implantam in creier alta gandire dupa ce am scos-o pe cea gasita acolo? Astazi sugestia tehnologizata pare sa permita asta. Se minimizeaza si dezvaluie falsul propriei gandiri ca de apoi sa ti se sugereze gandirea falsa a cum ar trebui sa gandesti instrumentata de obsedatii dominatiei. Creierul se autoremodeleaza gandindu-se pe sine pentru ca intre creierele dominatorilor si ale dominatiilor nu este nici o diferenta structurala si functionala- e acelasi creier , aceeasi materie fecala rezultata in procesul digerarii istorice a experientelor, aceeasi autosuficienta a robotelului inconstient.. Aceasta crestere istorica a creierului se reflecta si in proiectiile viitoare a fiintelor evoluate care au un creier si mai mare pana ajunge sa ocupe cea mai mare proportie a corpului si am arata ca niste extraterestrii asa cum sunt prezentati prin filme asa zisii 'ev- oluati' in comparatie cu amenii vazuti ca primitivi.
In gluma se spun cele mai interesante lucruri si cred ca toata aceasta "gandire" sugerata a directiei evolutive a omului este o gluma. Tot sugestia evolutiei viitoare este aceea a imaginilor unui mediu social si planetar super tehnologizat care arata ca placa uni calculator vazuta de foarte aproape sau departe, fara plante si animale altele decat cele din sere si captivitate sau dresate, iar restul planetei este prezentat ca un desert plin de pericole populat si poluat de cei rebeli , teoristi ai sistemului oficializat al desertizarii planetare.
Oare este tot o gluma daca afirm ca imaginile sugerate prin filme si politici ale viitorului si evolutiei umane, ale "civilizarii", imaginile sugerate tacut si invaziv repetitiv ale "viitorului care ne asteapta", fac parte din strategia de reteraformare a mamei Geea care sa permita existenta unei specii extraterestre care sa ne inlocuiasca sau reformeze dupa chipul lor? Nu stiu daca este sau nu o gluma buna sau proasta, ceea ce stiu este ceea ce vad- vad cum contribuim cu tontii la corporalizarea acestui scenariu. Vad clar ca daca am dori sa facem un mecanism care sa semene cu noi in primul rand l-am face sa reactioneze la oprelisti si sa se adapteze circumstantelor pastrand aceeasi rutina obiectiv lucrativ din program. Ce suntem noi in acest propgram???
Nu cred ca este o "intamplare' ca ni se prezinta (stiind ce avizi sunt copii=viitorul de extraordinar , stiintifico-fantastic si cool) alte feluri de fiinte inteligente cu aspecte neumane (repiliene); oare ca sa ne obisnuim cu ele ca atunci cand isi vor termina lucrarea pe aceasta planeta si ne vor dezvalui prezenta, sa ne recunoastem "creatorul"???
Glume, glume; dar propriile fapte nu sunt glume pentru noi insine ci autocondamnari . Nobletea se recunoaste in ceea ce servesti, nu in servitor. Servitorul nu este nobil , cel care serveste nobletea o corporalizeaza. (Arya Marga- calea nobletei in existenta- idealul de inceput al poporului nostru -al fratiei albe).
Ca intotdeauna reflectarea gandirii prin gandire este incompleta si fragmenteaza insasi gandul-unica intregime tacuta una cu corporalitatea unita a divesitatii sale expresive. Forma gand nu este corpul, corp are doar gandul tacut. Forma gand irational folosita este un invelis fara continut, goala si nu este firesc sa ne grabim sa umplem golul dandu-i corpul si nici sa reactionam potrivnic sau acceptand aservindu-ne ruitinei informatice a ideii, devenind astfel. Ce devenim astfel altceva decat servitori fara noblete , dusmani ai propriei nobleti originiare?!
Din fericirea existentiala se nasc perceptiile clare ale intregimiilor functionale in sinergia sinarhiei lor structurale. Universul pe nivele de ordine si energie este structurat, nivele care isi au existenta si se exprima intr-o desavarsita armonie, ordine si coeziune.
Experimentarea fragmentarii constiintei- perceptie si a reflectarilor ei gandite, isi canta catecul de lebada. Un nou soare si un nou pamat se releva afi cel dintai si de pe urma. Bucla fragmentarii constiintei om se dezvaluie a fi o meandra in constiinta si perceptie , reflectata de gand si astfel disipata ca experienta si energie care ne domina pana acum inconstienti de locul in care ne aflam si experientele locului.
Cum inconstientul/ irationalul nu este o fiinta, renuntam la el recuperandu-ne fiinta lasand neafectat subconstientul/necunoscutul/tacutul care ne mai salveaza inca- in fapt unicul salvator al fiecaruia -maestrul sau launtric maestrul intentiei si atentiei, al inspiratiei si intuitiei sincrone si coezive in sinergia fiintei fiecaruia- Eu Suntul fiecaruia. Nimeni nu poate decide cine esti, doar faptele tale (tacute) te definesc nu formele gand. Calitatea faptelor este data de nobletea a ceea ce slujim.
Obiectivul nostru nu este nici ieri -ca trecutul sa fie argument si motivatie , nici maine -si viitorul sa fie speranta desarta din samnta disperarii. Obiectivul este unul singur in prezenta fiecaruia si fiecare este liber sa il decida daca nu-l percepe. Vindecarea locului este perceptia puritatii lui, fie individ uman, fie comunitati, fie natiuni sau lume, constiinta sacrului a tot ceea ce este in perceptia noastra fizica. Evidenta locului care ne contine si a ratiunilor sale existentiale este ajutorul nesperat de fiecare. Nu ezitam sa decidem si slujim ce am decis. Nu cunoastem intregimea noastra corporalizata si ne putem baza pe necunoasterea asta - minunate prilejuri si ajutoare nesperate ne apar in cale cand o facem. Legea vietii este legea naturii care nu exista pentru sine, daruirea nu acumulare si asta doar iubirea aduce in reciprocitate. Nu putem incerca sa profitam de existenta , de iubire fara a le pierde- doar reciprocitatea face Totul posibil.
Evolutia este miscarea inoitoare a iubirii- nu rutina plictisitoare a schimbarilor formale ale blanii lupilor : talharii formelor gand si hotilor de vise. Rutinele sunt bune ca treptele unei scari, dar sensul existentei lor este parasirea atunci cand folosesti scara revenirii in sinele adevarului primordial nefacut de mainile sau gandurile omenesti...- ba nu, ale cuiva (ca mai sunt si neomenesti).
Deci problema reptilienilor este una falsa, fiecare are o rutina reptiliana in comportamentul sau reactiv- devine insa o problema cand doar acest coportament si atitudine obsesiva a consumului si dominatiei fara discernamat, al manipularilor psihologice, este rutina cuiva si acela poate fi denumit reptilian- o soparla cu chip de om, ceea ce a slujit a devenit. In cunoasterea rationala se releva potentialul unei fiinte umane de "a cobora sau urca" pe o scara a percetiei si constiintei -coboara in nivele "inferioare" sau istorice si urca pe treptele rutinelor obisnuinte (abandonandu-le isi concentreaza energia) spre nivelele desavarsirii sursa, corporalizand abilitati creative prin cocreatie. Omul nu va deveni Dumnezeu; El este sau nu samanta existentei individuale. Daca nu este- atunci Cine esti? Daca este -atunci Ce esti? "Cine" este doar "treaba ta" insa "ce" este 'treaba tuturor". "Ce esti" doar faptele declara, in nici un caz gandurile si vorbele. Puterea unui om nu este la vedere ca sa o vaneze cineva, insa este recunoscuta oriunde ar fi de semenii sai.
Nu fac o judecata de bine sau rau; aceasta evidenta este manifestarea unei surse ascunse- creierul reptilian sau "de soparla". Evolutia structurala a dezvoltarii creierului il releva ca acumulare istorica in care sunt infasurate toate etapele prin care a trecut fara sa piarda vreuna. Steiner il relva ca "materie fecala" metaforizand astfel perceptia "materiei cenusii" ca rezultat al unor arderi (cenusa) sau digestii (fecala).
Structura sa este mediul sau campul in care se reflecta intreaga acumulare istorica de experiente traite inconstient. Creierul reptilian se caracterizeaza prin capacitatea desavarsita a reactiilor sincrone cu stimulii acestora. Nici un om nu-si poate ascunde reactiile din simpla motivatie a istoriei creierului de inceput din care a evoluat ; reactia este inceputul activitatii cerebrale si devanseaza orice alte activitati. Din fericire creierul nu este sursa a ceea ce suntem, precum nici pseudoadeneul nu este. Sursa a ceea ce suntem nu este decat cel mult reflectata in partea vizibila a corporalitatii umane.
Corporalitatea si fiziologia ei neprihanita este expresia desavarsirii sursei care nu poate fi accesata prin ruperea, separarea ei, exteriorizare. Creierul se separa reactiv de orice problema si doreste sa o rezolve gandind-o; dupa cum evidentele releva nu este capabil sa rezolve vreo problema astfel; doar amplifica problemele gandidu-le ca experioare siesi. Nici un cercetator nu va descoperii decat probleme daca exploreaza din exterior creierul altcuiva -viu sau mort. Insa creierul are si abilitatea de a se explora pe sine. Creierul este 'declarat" de oamenii stiintei rationale ca "edificiu maret si extraordinar" insa purtatoarele de creiere nu sunt vazute astfel- dimpotriva - marfa biologica. Asta este un automatism care releva fragmentarea conceptuala a gandirii de instrumentul sau creierul- un paradox care releva incercarea aceeasi de a exterioriza continutul pentru a studia continatorul fara continut. Ce studien astfel?
Desigur ca orice cunoastere este transformata in arma din obsesia puterii si dominatiei personale specifica reptilelor iar, eforturile studierii creierului celorlati sunt in directia asta . Cum sa implantam in creier alta gandire dupa ce am scos-o pe cea gasita acolo? Astazi sugestia tehnologizata pare sa permita asta. Se minimizeaza si dezvaluie falsul propriei gandiri ca de apoi sa ti se sugereze gandirea falsa a cum ar trebui sa gandesti instrumentata de obsedatii dominatiei. Creierul se autoremodeleaza gandindu-se pe sine pentru ca intre creierele dominatorilor si ale dominatiilor nu este nici o diferenta structurala si functionala- e acelasi creier , aceeasi materie fecala rezultata in procesul digerarii istorice a experientelor, aceeasi autosuficienta a robotelului inconstient.. Aceasta crestere istorica a creierului se reflecta si in proiectiile viitoare a fiintelor evoluate care au un creier si mai mare pana ajunge sa ocupe cea mai mare proportie a corpului si am arata ca niste extraterestrii asa cum sunt prezentati prin filme asa zisii 'ev- oluati' in comparatie cu amenii vazuti ca primitivi.
In gluma se spun cele mai interesante lucruri si cred ca toata aceasta "gandire" sugerata a directiei evolutive a omului este o gluma. Tot sugestia evolutiei viitoare este aceea a imaginilor unui mediu social si planetar super tehnologizat care arata ca placa uni calculator vazuta de foarte aproape sau departe, fara plante si animale altele decat cele din sere si captivitate sau dresate, iar restul planetei este prezentat ca un desert plin de pericole populat si poluat de cei rebeli , teoristi ai sistemului oficializat al desertizarii planetare.
Oare este tot o gluma daca afirm ca imaginile sugerate prin filme si politici ale viitorului si evolutiei umane, ale "civilizarii", imaginile sugerate tacut si invaziv repetitiv ale "viitorului care ne asteapta", fac parte din strategia de reteraformare a mamei Geea care sa permita existenta unei specii extraterestre care sa ne inlocuiasca sau reformeze dupa chipul lor? Nu stiu daca este sau nu o gluma buna sau proasta, ceea ce stiu este ceea ce vad- vad cum contribuim cu tontii la corporalizarea acestui scenariu. Vad clar ca daca am dori sa facem un mecanism care sa semene cu noi in primul rand l-am face sa reactioneze la oprelisti si sa se adapteze circumstantelor pastrand aceeasi rutina obiectiv lucrativ din program. Ce suntem noi in acest propgram???
Nu cred ca este o "intamplare' ca ni se prezinta (stiind ce avizi sunt copii=viitorul de extraordinar , stiintifico-fantastic si cool) alte feluri de fiinte inteligente cu aspecte neumane (repiliene); oare ca sa ne obisnuim cu ele ca atunci cand isi vor termina lucrarea pe aceasta planeta si ne vor dezvalui prezenta, sa ne recunoastem "creatorul"???
Glume, glume; dar propriile fapte nu sunt glume pentru noi insine ci autocondamnari . Nobletea se recunoaste in ceea ce servesti, nu in servitor. Servitorul nu este nobil , cel care serveste nobletea o corporalizeaza. (Arya Marga- calea nobletei in existenta- idealul de inceput al poporului nostru -al fratiei albe).
Ca intotdeauna reflectarea gandirii prin gandire este incompleta si fragmenteaza insasi gandul-unica intregime tacuta una cu corporalitatea unita a divesitatii sale expresive. Forma gand nu este corpul, corp are doar gandul tacut. Forma gand irational folosita este un invelis fara continut, goala si nu este firesc sa ne grabim sa umplem golul dandu-i corpul si nici sa reactionam potrivnic sau acceptand aservindu-ne ruitinei informatice a ideii, devenind astfel. Ce devenim astfel altceva decat servitori fara noblete , dusmani ai propriei nobleti originiare?!
Din fericirea existentiala se nasc perceptiile clare ale intregimiilor functionale in sinergia sinarhiei lor structurale. Universul pe nivele de ordine si energie este structurat, nivele care isi au existenta si se exprima intr-o desavarsita armonie, ordine si coeziune.
Experimentarea fragmentarii constiintei- perceptie si a reflectarilor ei gandite, isi canta catecul de lebada. Un nou soare si un nou pamat se releva afi cel dintai si de pe urma. Bucla fragmentarii constiintei om se dezvaluie a fi o meandra in constiinta si perceptie , reflectata de gand si astfel disipata ca experienta si energie care ne domina pana acum inconstienti de locul in care ne aflam si experientele locului.
Cum inconstientul/ irationalul nu este o fiinta, renuntam la el recuperandu-ne fiinta lasand neafectat subconstientul/necunoscutul/tacutul care ne mai salveaza inca- in fapt unicul salvator al fiecaruia -maestrul sau launtric maestrul intentiei si atentiei, al inspiratiei si intuitiei sincrone si coezive in sinergia fiintei fiecaruia- Eu Suntul fiecaruia. Nimeni nu poate decide cine esti, doar faptele tale (tacute) te definesc nu formele gand. Calitatea faptelor este data de nobletea a ceea ce slujim.
Obiectivul nostru nu este nici ieri -ca trecutul sa fie argument si motivatie , nici maine -si viitorul sa fie speranta desarta din samnta disperarii. Obiectivul este unul singur in prezenta fiecaruia si fiecare este liber sa il decida daca nu-l percepe. Vindecarea locului este perceptia puritatii lui, fie individ uman, fie comunitati, fie natiuni sau lume, constiinta sacrului a tot ceea ce este in perceptia noastra fizica. Evidenta locului care ne contine si a ratiunilor sale existentiale este ajutorul nesperat de fiecare. Nu ezitam sa decidem si slujim ce am decis. Nu cunoastem intregimea noastra corporalizata si ne putem baza pe necunoasterea asta - minunate prilejuri si ajutoare nesperate ne apar in cale cand o facem. Legea vietii este legea naturii care nu exista pentru sine, daruirea nu acumulare si asta doar iubirea aduce in reciprocitate. Nu putem incerca sa profitam de existenta , de iubire fara a le pierde- doar reciprocitatea face Totul posibil.
Evolutia este miscarea inoitoare a iubirii- nu rutina plictisitoare a schimbarilor formale ale blanii lupilor : talharii formelor gand si hotilor de vise. Rutinele sunt bune ca treptele unei scari, dar sensul existentei lor este parasirea atunci cand folosesti scara revenirii in sinele adevarului primordial nefacut de mainile sau gandurile omenesti...- ba nu, ale cuiva (ca mai sunt si neomenesti).
Deci problema reptilienilor este una falsa, fiecare are o rutina reptiliana in comportamentul sau reactiv- devine insa o problema cand doar acest coportament si atitudine obsesiva a consumului si dominatiei fara discernamat, al manipularilor psihologice, este rutina cuiva si acela poate fi denumit reptilian- o soparla cu chip de om, ceea ce a slujit a devenit. In cunoasterea rationala se releva potentialul unei fiinte umane de "a cobora sau urca" pe o scara a percetiei si constiintei -coboara in nivele "inferioare" sau istorice si urca pe treptele rutinelor obisnuinte (abandonandu-le isi concentreaza energia) spre nivelele desavarsirii sursa, corporalizand abilitati creative prin cocreatie. Omul nu va deveni Dumnezeu; El este sau nu samanta existentei individuale. Daca nu este- atunci Cine esti? Daca este -atunci Ce esti? "Cine" este doar "treaba ta" insa "ce" este 'treaba tuturor". "Ce esti" doar faptele declara, in nici un caz gandurile si vorbele. Puterea unui om nu este la vedere ca sa o vaneze cineva, insa este recunoscuta oriunde ar fi de semenii sai.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu