Manifestarea este oglinda miscarilor in energie sau a gandirii.
Cunostem ceea ce este in perceptie si prin reflectare recunoastem miscarile gand-firii sau cunoasterii. Fluxul si refluxul este oglinda miscarii de concentrare si dispersie a anergiilor. In plan uman psihologic actiunile de concentrare si dispersie a energiilor se releva in adunarea si imprastierea indivizilor.
Comportameantului nostru cu prilejul anumitor momente din an releva semnificatiile miscarilor energiilor psihice. In zona crestina cele doua mari evenimente craciunul si pastele , o personificare a celor dpua momente cosmice ale solstitiului si echinoxului care se regasesc in toate culturile pamantului sub diferite forme (unicitatea credintelor in diversitatea lor formala), declanseaza miscarea de adunare a membrilor comunitatilor familiale sau de alta natura. Oamenii sarbatoresc evenimentul impreuna cu familiile. Este o miscare de concentrare a energiilor comunitatii lor primare. Dupa depasirea momentului, fiecare se deplaseaza spre locul activitatilor lor sociale- o micsare de dispersie a energiiilor. Aceast Aflux al dispersiei si concentrarii se manifesta si zilnic si in toate perioadele temporal modelate pe scara redusa . Concentrarea si dispersia energiilor psihice seamana cu bataile inimii si pulsatia universala, este un ecou al ei reverberat formalizat sub diferite forme si comportamente, functiuni si organe
Dar ceea ce reelevez este ratiunea concentrarii si dispersiei energiei. Concentrarea genereaza sinarhii formale, "noul", iar dispersia entropia formelor. Concentrarea genereaza-regenereaza, dispersia energiilor consuma/uzeaza . Concentrarea conduce la acord/ pacificare/impacare, dispersia la conflicte. Ratiunea dispesiei energiilor (la extrema risipirea) este asemanatoare cu ratiunea unei instalatii tehnologice rotative in care sunt puse cristale diferite care prin ciocnire/erodare reciproca se slefuiesc si capata forme sferice. Insa este doar o etapa intr-un proces a carui ratiune excede ratiunea sfericitatii formelor. obtinute astfel.
Din punct de vedere spiritual concentrarea energiei este miscarea procesului denumit "catarzis launtric" si este strict individuala, cu consecinte individuale in regenrare/vindecarea corpului constiintei, in redefinirea sau revenirea la sinele original/nealterat de dispersia energtiilor individului, conduce la parasirea rutinelor unor modalitati comportamentale sau temporale care s-au dovedit prin experienta/ corporalizare potrivnice existentei individului ca entitate corporalizata, stabilizata, de sine statatoare.
Rutinele timpului modelat prin minciuna cunoscuta drept "cunoastere psihologica sau cum sunt eu" manifestate individual comportamental, au generat o societate inumana/barbara (discriminarea religioasa, culturala, rasiala. sexuala, economica, istorica, reprimarea diferitului, etc) a carei rutina este recunoscuta drept rutina consumului direct sau indirect. Este rezultatul dispersiei energiilor umanitatii in care fiecare individ se simte si considera "singur" si refuza (discriminare) singuratatea sa. Singuratatea este o idee falsa, nu exista in perceptia care releva tot ce este asa cum este, o inchipuire. In fapt rezultatul acestei abordari a ideii de singurate releva ce ascunde/ acopera constiintei/ stiintei umanitatii- actiunea refuzului/ reprimarii comuniunii/comunitatii umane. Atunci cand respingem/ reprimam/ refuzam pe cineva prezentei noastre, indiferent de justificari, ii luam din energie. Iar se releva rutina consumului pe care barbaria discriminarilor de tot felul are drept consecinta. Argumentul afirmatiei este in perceptia fiecaruia cand observa consecintele acestor miscari din energie reflectate in miscarile materiale sau obiective: cand izolam si punem restrictii economice unei populatii refuzandu-i accesul la ineractiunea cu economia globala, aceasta slabeste si este apoi cucerita si saracita de propriile resurse pana dispare ca entitate de sine statatoare.
Refuzul singuratatii este in fapt actiunea gandita prin care umanitatea ca entitate unica, de sine statatoare este consumata de resurse, refuzul comuniuniii existentiale. Refuzul singuratatii este refuzul unicitatii- individualitatii corporale si sinarhiei/ sinergiei entitatii umane, refuzul sinelui vietii.
Concentrazrea energiilor entitatii umane planetare ar insemna o actiune de impacare/pacificare prin catarzisul discriminarii diferitului. Durerea nu din unicitate/singuratete individuala si globala se naste, ci din izolare individuala sau colectiva. Omenirea ca entitate de sine statatoare, fiinta constiintei planetare unice, prin comportamentele rutinei timpului modelata dusmanos (de entitati potrivinice , demonice- prin conceptualizari sau ideatii utopice, prin nevoile inutilitatilor psihologice de orice fel ale devenirii a ceea ce nu esti, toate aceste mijloace sugerate ca ale "evolutiei", sugerate si intretinute telepatic si tehnologic), ne releva o casa in conflict interior care este o casa in demolare din launtru spre exterior, adica o constiinta a potrivniciei prin fapte si ambalata cu "intentiile bune" ale compasiunii si tolerantei. Actiunea intentiei este fapta fiecaruia -nu speratele asteptarilor desarte.
Ce se vede este actiunea intentiei colective manifestata individual. Este inutil sa ne amagim cu "eu nu sunt asa, sau nu fac asta" din moment ce faptele zilnice sunt cele care sunt, rutina colectivei umanitatii care inca nu a ajuns comunitate sau la constiinta comuniunii sale existentiale. Justificarea cu formele diferite ale rutinelor este inutila, consecinta oricaror forme rutine este aceeasi pentru toti- uzura, oboseala, renuntarea, aservirea, obedienta..
Diversitatea formalizarilor aceleiasi irationalitati comportamentale a gandirii interpretative (ipocrite-interpreteaza diferit acelasi rol in aceeasi piesa), este inutila din moment ce consecintele sunt aceleasi. Consecintele dau nota acelei ideatii conceptuale sau paradigme. Paradigma insufucientei si inutilitatii o recunoastem in comportamentul si consecintele rutinelor asupra fiecaruia si a tuturor impreuna. Omenirea evolueaza impreuna prin evolutia corporala a caramizilor ei, indivizii umani. Evolutie singulara sau in singuratate este o iluzie a autosuficientei in care se oglindeste insuficienta psihologica. Telul sau obiectivul insuficientei psihologice ca sugestie despre sine este autosuficienta. Din amagire in amagire spre victoria esecului final. Insa final nu exista, daca ar fi existat universul insusi ar fi disparut in eonii existentei sale. Exista ceea ce exista si dinamica existentei sau evolutia creativa. Pana nu distingem clar si acceptam diferenta din asemanator si asemanatorul din diferenta vom orbecai in intunericul din constiintele proprii. Distictia apare cand disriminarea, barbaria sau potrivnicia reactiilor inadecvate adevarului a ceea ce este asa cum este inceteaza, cand acest ecou al trecutului insuficientei / autosuficientei nu mai este reverberat de individ. Prezentul psihologic , starea individului , este valul ecourilor trecute si proiectiilor viitoare, un val al ororilor trecute si sperantelor si se elibereaza cand viitorul se releva ca trecut sub alte forme.
Distinctia intre domeniile verbului universal a fi si domeniul verbului a face/ a avea ne releva ca tot ce averm este aceast moment unic denumit acum/azi/aici, o prezenta eliberata de sub valul prezentului. Acum este expresia concentrarii energiei atat la nivelul individual cat si global. Gandul viu al omului trece prin poarta ingusta a lui Acum spre infinitatea in care s-a nascut a lui Aici. Ecourile lui se vor lovi de poarta si nu se mai intorc la viata. Deschideti portile eliberand ceea ce ati acumulat prin falsa credinta in care concentrarea energiilor propii prin acumulare sau hotie se obtine- asa cum faptele arata.
Nu puteti acumula ce risipesc altii, acumulati doar risipire. Nu puteti fura ce altii daruiesc, furati doar hotia.
Omul a ajus sa "detina" ceea ce nu-i apartine in ordinea ordinii creatiei universale sau psihologic spus "prin drept divin" si multe din ceea ce este al lui in dreptul divin inca nu-i apartin refuzand. Sugestiile hipnotice ale conceptelor falselor identitati, patrund prin carne asemnea lamelor reci a pumnalelor.
Inutila reprezentarea grafica din cartile de tarot (ROTA) a omului cu o multime de sabii infipte in spate ca simbol al naturii si consecintelor conceptelor trecute vis a vis de identitatea sa istorica. Cine a schimbsat ceva in comportament cand justificarea, nevoia / dorinta/ obisnuinta troneaza ca regele pe scaunul vointei? Nu 'totul ne apartine". Cine nu cunoste meritele altuia este asemenea unui pamant sterp la care oricat ai lucra roade nu va da.
Pacea omenirii, impacarea cu sine si trecutul sau- chiar daca nu-i apartine trecutul ca modalitate ci ii apartrine doar complicitatea participarii inconstiente- este rezultatul concentrarii energiilor ei (nu concentrarii pe o idee sau pe un scop). Concentrarea energiilor omenirii prin pacificarea launtrica individuala si manifestarea ei relationala sau sociala, se constituie in nucleul din care o semnificatie si viata noua se naste, un timp nou si-o lume noua isi desfasora potentialul expresiilor umane, asemenea pasarii Phoenix.
"Pacea" este idealul suprem al oricarui luptator adevarat, explorator integru si responsabil in demersul sau, este efectul concentrarii energiilor sale prin "catarzisul launtric" in meditatiile lui, efectul intoarcerii in conditia primordiala existentiala a echilibrului dinamic creator al fortelor copuse.
.El este reamintit si astazi sub diferite forme , de ex. la olimpiada din China sub forma "unui singur vis- o singura lume". Insa inductia hipnotica a pacii obtinute prin razboi si dominatie a unui grup de indivizi fara intergitatea constiintei umane este parca mai puternica inca. Echilibrul inarmarilor sau armelor nu conduc la pace ci la risipirea energiilor in fabricatia de arme. "Dusmanul' nu exista decat ca raspuns sau ca reactie neadecvata fata de interesele dominarii si controlului din afara sinergiei propriei comunitati. "Dusmanul este facut" de atacator ca justficare a propriillor actiuni si se respunde la fel generand dusmanie asupra atacatorului ; insa ordinea conteaza intotdeauna; "cine a inceput primul?" era intrebarea la scola in cazul batailor intre baieti; acela era responsabil. Noi nu mai stim cine a inceput pentru ca nu am fost inca in inceputul temporal respectiv. Evident este ca gandul dusmanos, interesul netransparent , sugestia hipnotica a ideii "despre mine cum sunt eu" care a nascut pasrazitul constiintelor - este inceputul oricarui conflict launtric care va exploda in manifestarile sociale. O societate violenta este o societate bolnava in launtrul sau, in gandirea sa sau structura sa gandita-gandita bolnava. Nu putem schimba lumea si nici nu este necesar. Ceea ce putem este a ne schimba comportamentele relatuioanle in raport cu semenii si noi insine - "Iubesteti aproapele ca pe tine insuti"- readucem pe Cristos in existenta societatii.
Nu ignorati faptul evident ca Iubirea este "tacuta", faptele sunt sau nu iubire facuta vizibila, dragoste manifesta. Vorbele despre iubirea personala sau declaratiile ei releva confundarea iubirii cu dorinta de a obtine atunci cand nu iubesti. Cand iubesti nu vrei sa obtii iubirea cuiva, o daruiesti ca radiatie si fapta. Cand este impartasita in reciprocitatea tacerii, atunci cunoastem fericire. Iubirea nu este o nevoie. Iubirea vazuta ca nevoie este nedemnitatea mediocritatii.
Fluxull si refluxul din natura si psihologie se reflecta reciproc si nu exista functional/ recreativ unul fara celalalt. In risipit sau dispersia energiilor proprii- separarea de ceilalti prin mecanismului hipnoticii vinovatiei si victimizarilor, suntem experti. Cu concentrarea energiei sau regenerarea stam foarte prost si ascundem asta fugind de noi insine in stupizenia care afirma ca "munca la creat pe om". Ruinati de munca , ne multumim cu fuga privitului, cu fuga inchipuitului , fuga in dormit ca sa utam.! Oriunde am fugi ne luam cu noi , de viata a ceea ce suntem nu putem fugi , ne gaseste oriunde .
Anonimatul nu este o ascunzatoare fata de responsabilitate vazuta ca dar si har- in nici un caz nu trbuie vazuta ca vinovatie sau merit personal umbre ale darului divin- refuzat prin fuga de noi insine sau de propriile fapte. Alegerea oportuna intotdeauna este aceea de a parasi "a trai in umbra", sau a parasi "viata netraita" rairea..
Cunostem ceea ce este in perceptie si prin reflectare recunoastem miscarile gand-firii sau cunoasterii. Fluxul si refluxul este oglinda miscarii de concentrare si dispersie a anergiilor. In plan uman psihologic actiunile de concentrare si dispersie a energiilor se releva in adunarea si imprastierea indivizilor.
Comportameantului nostru cu prilejul anumitor momente din an releva semnificatiile miscarilor energiilor psihice. In zona crestina cele doua mari evenimente craciunul si pastele , o personificare a celor dpua momente cosmice ale solstitiului si echinoxului care se regasesc in toate culturile pamantului sub diferite forme (unicitatea credintelor in diversitatea lor formala), declanseaza miscarea de adunare a membrilor comunitatilor familiale sau de alta natura. Oamenii sarbatoresc evenimentul impreuna cu familiile. Este o miscare de concentrare a energiilor comunitatii lor primare. Dupa depasirea momentului, fiecare se deplaseaza spre locul activitatilor lor sociale- o micsare de dispersie a energiiilor. Aceast Aflux al dispersiei si concentrarii se manifesta si zilnic si in toate perioadele temporal modelate pe scara redusa . Concentrarea si dispersia energiilor psihice seamana cu bataile inimii si pulsatia universala, este un ecou al ei reverberat formalizat sub diferite forme si comportamente, functiuni si organe
Dar ceea ce reelevez este ratiunea concentrarii si dispersiei energiei. Concentrarea genereaza sinarhii formale, "noul", iar dispersia entropia formelor. Concentrarea genereaza-regenereaza, dispersia energiilor consuma/uzeaza . Concentrarea conduce la acord/ pacificare/impacare, dispersia la conflicte. Ratiunea dispesiei energiilor (la extrema risipirea) este asemanatoare cu ratiunea unei instalatii tehnologice rotative in care sunt puse cristale diferite care prin ciocnire/erodare reciproca se slefuiesc si capata forme sferice. Insa este doar o etapa intr-un proces a carui ratiune excede ratiunea sfericitatii formelor. obtinute astfel.
Din punct de vedere spiritual concentrarea energiei este miscarea procesului denumit "catarzis launtric" si este strict individuala, cu consecinte individuale in regenrare/vindecarea corpului constiintei, in redefinirea sau revenirea la sinele original/nealterat de dispersia energtiilor individului, conduce la parasirea rutinelor unor modalitati comportamentale sau temporale care s-au dovedit prin experienta/ corporalizare potrivnice existentei individului ca entitate corporalizata, stabilizata, de sine statatoare.
Rutinele timpului modelat prin minciuna cunoscuta drept "cunoastere psihologica sau cum sunt eu" manifestate individual comportamental, au generat o societate inumana/barbara (discriminarea religioasa, culturala, rasiala. sexuala, economica, istorica, reprimarea diferitului, etc) a carei rutina este recunoscuta drept rutina consumului direct sau indirect. Este rezultatul dispersiei energiilor umanitatii in care fiecare individ se simte si considera "singur" si refuza (discriminare) singuratatea sa. Singuratatea este o idee falsa, nu exista in perceptia care releva tot ce este asa cum este, o inchipuire. In fapt rezultatul acestei abordari a ideii de singurate releva ce ascunde/ acopera constiintei/ stiintei umanitatii- actiunea refuzului/ reprimarii comuniunii/comunitatii umane. Atunci cand respingem/ reprimam/ refuzam pe cineva prezentei noastre, indiferent de justificari, ii luam din energie. Iar se releva rutina consumului pe care barbaria discriminarilor de tot felul are drept consecinta. Argumentul afirmatiei este in perceptia fiecaruia cand observa consecintele acestor miscari din energie reflectate in miscarile materiale sau obiective: cand izolam si punem restrictii economice unei populatii refuzandu-i accesul la ineractiunea cu economia globala, aceasta slabeste si este apoi cucerita si saracita de propriile resurse pana dispare ca entitate de sine statatoare.
Refuzul singuratatii este in fapt actiunea gandita prin care umanitatea ca entitate unica, de sine statatoare este consumata de resurse, refuzul comuniuniii existentiale. Refuzul singuratatii este refuzul unicitatii- individualitatii corporale si sinarhiei/ sinergiei entitatii umane, refuzul sinelui vietii.
Concentrazrea energiilor entitatii umane planetare ar insemna o actiune de impacare/pacificare prin catarzisul discriminarii diferitului. Durerea nu din unicitate/singuratete individuala si globala se naste, ci din izolare individuala sau colectiva. Omenirea ca entitate de sine statatoare, fiinta constiintei planetare unice, prin comportamentele rutinei timpului modelata dusmanos (de entitati potrivinice , demonice- prin conceptualizari sau ideatii utopice, prin nevoile inutilitatilor psihologice de orice fel ale devenirii a ceea ce nu esti, toate aceste mijloace sugerate ca ale "evolutiei", sugerate si intretinute telepatic si tehnologic), ne releva o casa in conflict interior care este o casa in demolare din launtru spre exterior, adica o constiinta a potrivniciei prin fapte si ambalata cu "intentiile bune" ale compasiunii si tolerantei. Actiunea intentiei este fapta fiecaruia -nu speratele asteptarilor desarte.
Ce se vede este actiunea intentiei colective manifestata individual. Este inutil sa ne amagim cu "eu nu sunt asa, sau nu fac asta" din moment ce faptele zilnice sunt cele care sunt, rutina colectivei umanitatii care inca nu a ajuns comunitate sau la constiinta comuniunii sale existentiale. Justificarea cu formele diferite ale rutinelor este inutila, consecinta oricaror forme rutine este aceeasi pentru toti- uzura, oboseala, renuntarea, aservirea, obedienta..
Diversitatea formalizarilor aceleiasi irationalitati comportamentale a gandirii interpretative (ipocrite-interpreteaza diferit acelasi rol in aceeasi piesa), este inutila din moment ce consecintele sunt aceleasi. Consecintele dau nota acelei ideatii conceptuale sau paradigme. Paradigma insufucientei si inutilitatii o recunoastem in comportamentul si consecintele rutinelor asupra fiecaruia si a tuturor impreuna. Omenirea evolueaza impreuna prin evolutia corporala a caramizilor ei, indivizii umani. Evolutie singulara sau in singuratate este o iluzie a autosuficientei in care se oglindeste insuficienta psihologica. Telul sau obiectivul insuficientei psihologice ca sugestie despre sine este autosuficienta. Din amagire in amagire spre victoria esecului final. Insa final nu exista, daca ar fi existat universul insusi ar fi disparut in eonii existentei sale. Exista ceea ce exista si dinamica existentei sau evolutia creativa. Pana nu distingem clar si acceptam diferenta din asemanator si asemanatorul din diferenta vom orbecai in intunericul din constiintele proprii. Distictia apare cand disriminarea, barbaria sau potrivnicia reactiilor inadecvate adevarului a ceea ce este asa cum este inceteaza, cand acest ecou al trecutului insuficientei / autosuficientei nu mai este reverberat de individ. Prezentul psihologic , starea individului , este valul ecourilor trecute si proiectiilor viitoare, un val al ororilor trecute si sperantelor si se elibereaza cand viitorul se releva ca trecut sub alte forme.
Distinctia intre domeniile verbului universal a fi si domeniul verbului a face/ a avea ne releva ca tot ce averm este aceast moment unic denumit acum/azi/aici, o prezenta eliberata de sub valul prezentului. Acum este expresia concentrarii energiei atat la nivelul individual cat si global. Gandul viu al omului trece prin poarta ingusta a lui Acum spre infinitatea in care s-a nascut a lui Aici. Ecourile lui se vor lovi de poarta si nu se mai intorc la viata. Deschideti portile eliberand ceea ce ati acumulat prin falsa credinta in care concentrarea energiilor propii prin acumulare sau hotie se obtine- asa cum faptele arata.
Nu puteti acumula ce risipesc altii, acumulati doar risipire. Nu puteti fura ce altii daruiesc, furati doar hotia.
Omul a ajus sa "detina" ceea ce nu-i apartine in ordinea ordinii creatiei universale sau psihologic spus "prin drept divin" si multe din ceea ce este al lui in dreptul divin inca nu-i apartin refuzand. Sugestiile hipnotice ale conceptelor falselor identitati, patrund prin carne asemnea lamelor reci a pumnalelor.
Inutila reprezentarea grafica din cartile de tarot (ROTA) a omului cu o multime de sabii infipte in spate ca simbol al naturii si consecintelor conceptelor trecute vis a vis de identitatea sa istorica. Cine a schimbsat ceva in comportament cand justificarea, nevoia / dorinta/ obisnuinta troneaza ca regele pe scaunul vointei? Nu 'totul ne apartine". Cine nu cunoste meritele altuia este asemenea unui pamant sterp la care oricat ai lucra roade nu va da.
Pacea omenirii, impacarea cu sine si trecutul sau- chiar daca nu-i apartine trecutul ca modalitate ci ii apartrine doar complicitatea participarii inconstiente- este rezultatul concentrarii energiilor ei (nu concentrarii pe o idee sau pe un scop). Concentrarea energiilor omenirii prin pacificarea launtrica individuala si manifestarea ei relationala sau sociala, se constituie in nucleul din care o semnificatie si viata noua se naste, un timp nou si-o lume noua isi desfasora potentialul expresiilor umane, asemenea pasarii Phoenix.
"Pacea" este idealul suprem al oricarui luptator adevarat, explorator integru si responsabil in demersul sau, este efectul concentrarii energiilor sale prin "catarzisul launtric" in meditatiile lui, efectul intoarcerii in conditia primordiala existentiala a echilibrului dinamic creator al fortelor copuse.
.El este reamintit si astazi sub diferite forme , de ex. la olimpiada din China sub forma "unui singur vis- o singura lume". Insa inductia hipnotica a pacii obtinute prin razboi si dominatie a unui grup de indivizi fara intergitatea constiintei umane este parca mai puternica inca. Echilibrul inarmarilor sau armelor nu conduc la pace ci la risipirea energiilor in fabricatia de arme. "Dusmanul' nu exista decat ca raspuns sau ca reactie neadecvata fata de interesele dominarii si controlului din afara sinergiei propriei comunitati. "Dusmanul este facut" de atacator ca justficare a propriillor actiuni si se respunde la fel generand dusmanie asupra atacatorului ; insa ordinea conteaza intotdeauna; "cine a inceput primul?" era intrebarea la scola in cazul batailor intre baieti; acela era responsabil. Noi nu mai stim cine a inceput pentru ca nu am fost inca in inceputul temporal respectiv. Evident este ca gandul dusmanos, interesul netransparent , sugestia hipnotica a ideii "despre mine cum sunt eu" care a nascut pasrazitul constiintelor - este inceputul oricarui conflict launtric care va exploda in manifestarile sociale. O societate violenta este o societate bolnava in launtrul sau, in gandirea sa sau structura sa gandita-gandita bolnava. Nu putem schimba lumea si nici nu este necesar. Ceea ce putem este a ne schimba comportamentele relatuioanle in raport cu semenii si noi insine - "Iubesteti aproapele ca pe tine insuti"- readucem pe Cristos in existenta societatii.
Nu ignorati faptul evident ca Iubirea este "tacuta", faptele sunt sau nu iubire facuta vizibila, dragoste manifesta. Vorbele despre iubirea personala sau declaratiile ei releva confundarea iubirii cu dorinta de a obtine atunci cand nu iubesti. Cand iubesti nu vrei sa obtii iubirea cuiva, o daruiesti ca radiatie si fapta. Cand este impartasita in reciprocitatea tacerii, atunci cunoastem fericire. Iubirea nu este o nevoie. Iubirea vazuta ca nevoie este nedemnitatea mediocritatii.
Fluxull si refluxul din natura si psihologie se reflecta reciproc si nu exista functional/ recreativ unul fara celalalt. In risipit sau dispersia energiilor proprii- separarea de ceilalti prin mecanismului hipnoticii vinovatiei si victimizarilor, suntem experti. Cu concentrarea energiei sau regenerarea stam foarte prost si ascundem asta fugind de noi insine in stupizenia care afirma ca "munca la creat pe om". Ruinati de munca , ne multumim cu fuga privitului, cu fuga inchipuitului , fuga in dormit ca sa utam.! Oriunde am fugi ne luam cu noi , de viata a ceea ce suntem nu putem fugi , ne gaseste oriunde .
Anonimatul nu este o ascunzatoare fata de responsabilitate vazuta ca dar si har- in nici un caz nu trbuie vazuta ca vinovatie sau merit personal umbre ale darului divin- refuzat prin fuga de noi insine sau de propriile fapte. Alegerea oportuna intotdeauna este aceea de a parasi "a trai in umbra", sau a parasi "viata netraita" rairea..
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu