corporatistul

Rutina corporatistului este conformitatea.
Corporatia aduce profit si putere.
Corporatistul este recompensat pentru ca respecta si urmeaza regulile.
Cu cat  este mai bun corporatistul, cu atat conteaza mai mult respectarea regulilor.
Oricat de etice, oricat de juste ar fi ele, sau oricat de umane.
Dar corporatia nu are suflet.
Regulile corporatiei iti impun sa conditionezi omorand libertatea existentei, fiintele ei si le urmezi fara gandire critica.
Intre un corporatist si un soldat nu este nici o diferenta, iar meseria soldatului este moartea, conformitatea.
Corporatia poate compromite si pe cei mai buni dintre noi.

Iubirea nu este interesata de conformitate. Ea incalca toate regulile eliberand constiinta individului prin adevarul a ceea ce este. Fara iubire viata afectiva nu ar exista. Constiinta , comuniune, libertate-inspiratie, intuitie, inteligemta, ratiune, creativitate, evolutie umana corporalizata - nu ar exista.
Omul sau Spiritul nu este o corporatie si nici nu apartine vreuneia.  Individul nu poate fi corporatist fara a renunta la calitatea sa umana, la libertatea si ratiunea expresiei sale existentiale diminuand-o  la statutul de trepadus- conformist sau nonconformist.

Istoria cunoascuta este povestea corporatiilor, povestea suferintei fiintei umane private de libertatea Iubirii; statul nu poate iubi.