omul si informatia

Cunoasterea sau stiinta este corporalizata ca ceea ce  universul este  ca intregime continatoare a formelor si miscarilor ei.
Informatia este reflectarea in constiinta a cunoasterii corporalizate ca univers.
Constiinta se releva ca punctul in care intreaga cunoastere universala se reflecta ca perceptie si este un punct de asamblare a perceptiei ce ne contine. Monada perceptie- constiinta este  nefragmentabila, surori gemene in reflectare reciproca sincrona.. Avem pe de o parte cunoasterea stiintei universului sau concretului si cunoasterea reflectarilor in constiinta sau cunoasterea informatiilor 

Informatiile  se releva  reflectari abstracte fidele sau nu, rationale sau irationale a diferitelor aspecte si manifestari in univers. Cunoasterea se diferentiaza prin cele doua aspecte ale sale , ceea ce este creat si ceea ce este perceput Calitatea perceptiei este un 'filtru" care o imbogateste diversificand-o. Se releva astfel  calitatea 'subiectivului" sau elementului care percepe, senzorul ei. Relevam ca "subiectivul" sau omul-corpul senzorilor este creatia perceptiei, cea mai inalta pe scara evolutiei creatiei inteligentei universului.

Perceptia inteligenta sau clarperceptia a generat ceea ce denumim stiinta, reflectarea fidela a ratiunii formelor si miscarilor din univers care ne permite instrumentarea de forme si miscari noi in relatiile substantialitatii universului.

O perceptie limitata de nevoi-interese si frustari-ambitii  ale subiectivului genereaza interpretari diferite ale aceleasi perceptii, implicit reflectari infidele ratiunii in univers, adica pseudoinformatii Acestea functioneaza ca o instrumentare  disfunctionala in armonia intregimii universale generand dezordini. Subiectivul se considera  "superiorul" in raport cu concretul din moment ce ii poate perturba functionarea armonica si coeziva naturala a stiintei ratiunii sale existentiale. Intrand in conflict cu stiinta si degradand corpul senzatiilor ingusteaza , limiteaza perceptia. Insa batalia informatiilor ca energii formative cu stiinta armoniei universale nu conduce decat la decadere in constiinta adevarului a ceea ce este conditionand-o inutil si efemer. Subiectivul genereaza si traieste o stare hipnotica a falsei idei despre sine , un plan psihologic , un filtru reactiv in perceptiae care intermediaza si separa stiinta de informatie polarizand "adevarul" (concretul stiintei) si "minciuna"(interpretarea antisimetrica, imaginara  a stiintei)

Dupa cum se releva in evidente, adevarul (actiunea) si minciuna (reactiunea) sunt pe picior de egalitate prin calitatea 'subiectivului"    ca punct de reflectare a cunoasterii si de asamblare a perceptiei cunoasterii.

 Corporalizarea perceptiei ca evolutie creativa a miscarilor inteligentei in univers,  se releva a fi corpul senzorial al universului sau omul. Astfel omul este indefinibil si liber precum intreaga miscare universala a interactiunilor fortelor si formelor este indefinibila  si incontrolabila prin informatiile reflectarilor ei care se releva asemenea unor urme sau umbre ale unui moment punctual de neconservat.

Ne vine greu sa percepem fluiditatea miscarii inoitoare, creatoare. Totusi o facem intelegand imensitatea spatiului si timpului sau inexistenta acesteia independenta de reflectarile constiintei universalului, memorate si asamblate ca perceptie umana . Insa memoria sau corpul nu este un depozit ci un canal al fluiditatii miscarii creatoare si regeneratoare care determina "evolutia" potentialelor si cineticilor constinute in structurile ordinii organizate inteligent. Acest flux al energiilor stiintei universale este "functia perceptiei"  care si-a creat organul sau, copul uman.

Am putea spune ca universul ca integime isi incetineste miscarile pentru a putea fi percepute si memorate ca ceea ce sunt ele , reperele unui proces fluid si creativ al Inteligentei in univers.

Constiinta perceptiei creatoare este ignorata sau nu; Ignorata cand ne referim la intregimea ei continatoare;  inclusiv a universului (continatorul continut) si a miscarilor sale indescriptibile infostatic,  pseudoinformatii: dogme/dictoane structurate dizarmonic in forme si miscari opuse, conflictuale launtric. Nu ignoram constiinta perceptiei creatoare cand o manipulam imagistic prin minciuni pentru a ne atinge scopuri egocentrice  de putere personala, expresia a unui subiectivism al ignorantei, un "pseudosubiectiv"- ca efect al unei informatii  rezultate in urma unei  reflectari irationale in raport cu armonica functionala a oricarui continator.

Subiectivul este sursa de informatii rationale, gandirea rationala si nu "sluga" informatiilor cum pseudosubiectivul se releva.. Egocentrismul disfunctional ca putere personala este manifestarea si statutul corporalizat al "slugii"care prin definitie nu are libertate si ca urmare nu este subiectivism care   este inlocuit cu un program rutina al ideii despre sine din axiona sa antisimetrica concretului.

Imi poate aduce cineva un argument al superioritatii intre doi oameni sanatosi la minte si trup? Are vreunul neuroni in plus sau vreun organ senzorial care lipseste celuilalt? Evident ca ierarhia comparativa este rezultatul perturbarilor sanatatii oamenilor sau instrumentarii cu rea credinta a unor  handicapuri infoenergetice asociate indivizilor  care le domina comportamentul .

Comoditatea "bunului trai" ca oferta  tehnologiei artificialului (neuniversalului) genereaza handicapuri si modele de urmat  conditionand  activitatea si relaxarea individului care si-a pierdut subiectivismul ca putere a concretului stiintei.

Orice model/ rutina infoenergetica in gandire este ceva fixat, mineral ca stare de agregare a energiei in univers. Subiectivul ca si calitatea perceptiei inteligente implica dinamica, fluiditate, prezenta activa in edificiul mereu altul al percetiei inteligente a concretului.

Surprizele, neplacute-placute care se corporalizeaza ca evenimente fara efortul individului releva ca fluiditatea  creativa a fost ignorata in perceptia lui deformand-o, legandu-i  constiinta de "un model" rigid al unei imaginare idei despre sine. Aceasta "legatura" infoenergetica se manifesta asemenea unui "lant" , iar ideea despre sine asemenea unui "stalp" generand "sfera de influenta si existenta" a individului, o bucla temporala comportamentala rutiniera sau o meandra in constiinta sa, un "cocon" rutina in gandirea descriptiva a perceptiei sale , ingustarea perceptiei la orizontul limitat al ideii formalizate ca mentalitate pierzandu-si profunzimea spatio-temporala, traind la suprafata evenimentelor doar reactiv, o stare hipnotica a "mintii" caracterizata prin efemeritatea sa.

Deasemenea se confirma ca functia (miscarea) genereaza organul si nu invers din moment ce organe au toti dar nu le pot folosi dupa bunul plac discretionar al unui 'model de urmat", fara degradarea lor.

Ignorarea fluiditatii creatoare a perceptiei este aceeasi ignorare a functiilor creatoare ca miscari ale inteligentei in  corp . Vrem sa avem organe sanatoase dar perturbam functiile sau le conditionam functionarea prin "suplimenti formali"  fara nici un efect in concretetea ansamblui coprporal

Evident ca intrega cunoastere este in percetie reflectata si nu exista om care sa nu perceapa universul,  cel putin parti din el . Ceea ce este "la vedere" (perceput) releva implicit si ceea ce este ascuns sau miscarile fluide ale functiilor care se manifesta corporal  ca relatii si evenimente.

Sensibilitatea este telescopul fiecaruia  care a fost 'reprimat' ca functionare intr-un  model mineralizant al psedoinformatiilor asociat comportamentului psihologic uman. Aceasta reprimare a sensibilitatii de dragul unei ratiuni mecanice, tehnologice, artificiale ale unui interes arbitrar a condus ca cei sensibili sa fie ignorati, considerati slabi, pierzatori in confruntari si au transformat prin consideratii exterioare despre sensibilitatea in fragilitate emotionala. In modelul respectiv al falsei psihologii umane, puterea este asociata dominatiei prin violenta  controlului semenilor, apropiatilor, relationare specifica interactiunilor fiintelor cu mineralul.

In psihologia umana sau 'subiectivul" ca resursa a percetiei inteligente, resursa  libertatii si neconditionarii inteligentei, relationarea intre fiinte se relizeaza prin sensibilitate, empatic, cel putin simpatic, prin comuniunea trairii , dragoste. In acesta relationare reactiile/potrivniciile la gandirea fiintelor sau comportamentul lor verbal si faptic sunt irelevante , nelucrative in implinirea aspiratiilor lor. Nu persoana este subiectul comunicarii   ci aspiratiile ei. In dragoste nu "ne ocupam" unii de ceilati pentru a ne corecta reciproc si facem astfel din "persoana asa cum este sau nu este ea" un subiect sau un pseudosubiectiv. Intelepciunea  sau subiectivul inteligentei in manifestare evoca ; "daca nu poti face un bine, nu face un rau", contempla, mediteaza, descopera firescul.  Dupa meditatie poti decide pentru tine si numai pentru tine, adica respecti libertatea/iubire a fiecarei fiinte indiferent de nivelul ei de percetie/constienta.

Am cunoscut un tanar care vroia sa-i confirm "evolutia spirituala". Intradevar arata foarte bine si gandea sanatos; Insa partenera sa arata mai rau decat la penultima intalnire iar pertenerii se reflecta reciproc; ce unul ascunde celelalt releva. Evolutia prin exclusivism, reprimare  si control conduce la abandonul celuilalt folosit ca pe o jucarie sexuala sau unealta folositoare; este inselatoare. Evolutia de unul singur este o himera cand suntem impreuna cu totii in viata care  "leaga"toate vietile sau vietuitoarele.

Constienta comuniunii in acelasi continator este relevata in oglinda separarii si a consecintelor acestei atitudini sau axiome in gandire care a fragmentat gandul uman  si limitat expresuia   fiintelor umane la rutina autodusmaniei-nemultumire, sursa barbariei comportamentale sau exclusivismului si abandonul vietii.