negarea sau potrivnicia, reprimarea

Fara rabdare,  mirarea este necunoscut
Sunt apostrofat de cunoscuti pentru 'lungimea postarilor mele" care le face de necitit. Romanele sunt facute pentru citit si relaxare daca nu te inspaimanta. "A face materiale pentru lectura" este departe de intentia care imi da impuls.

 Cand ceva 'se intampla' este corporalizarea miscarii unei structuri gandite de forme gand care alcatuiesc o imagine a gandului inuman -  gandului reprimat, negat.  Este manifestarea portivniciei gandirii ca directionare a activitatilor ei prin atitudinea individuala si colectiva. "Noi gandim" in urma producerii unui eveniment interpretandu-l, judecandu-l, contestandu-l, sau acceptandu-l cand este conform modelului intereselor- jubilam..

Gandirea ca reactie automata a memoriei, potrivnica corporalizarii bagajului sau infoenergetic produce conflicte. Un eveniment este "corporalizarea" memoriei , ideilor si conceptelor memorate. Cand se manifesta este deja incheiat procesul corporalizarii si orice opozitie sau negare si condamnare este inutila, Ne aflam in fata unui "lucru incheiat" care si-a consumat energia mentala corporalizandu-se ca eveniment.

Aceasta evidenta releva ca reactiile, negarile, contestarile adevarului faptului respectiv sunt inutile; nu il modifica si nici nu il corecteaza este o "munca in zadar ". Ce facem prin reactia punctuala la evenimentele circumstantelor, psihosomatic reflectate corporal, altceva decat sa le regeneram hranindu-le cu vitalitatea corpului?

Prin reactiile psihosomatice 'cladim" launtric (mental si emotional) un edificu opus dar care nu este decat  fructul  evenimentelor cu care ne confuntam inutil perpetuandu-le sub alte forme ale aceleiasi miscari ca imagini inversate intr-o oglinda antisimetrica. Aceasta imagine din oglinda "devine" traire "launtrica' fabricata prin reactiile emotionale  conceptualizate ideatic despre, traire cu care confundam activitatea corpului uamn ca stari ale sinelui sau. Aceasta "traire launtrica" fabricata de noi insine prin reactiile emotionale punctuale in continuitatea lor, se releva ca perturbatoare a adevarului tacut al fiziologiei corpului uman. Un corp sanatos a carei fiziologie desavarsita nu este perturbata, nu " simtim" cumva ca si cand nu exista, Altfel spus nu-l simtim, este, fara a fi constienti de existenta lui "tacuta" mental si emotional..

Ceea ce este prezent in perceptia noastra referitoare la domeniul "launtric corporal" este 'dialogul interior gandit' asemenea unei inregistrari rectivate perceptiv prin derularea fara sfarsit asemenea unei benzi de magnetofon , infoenergii inregistrate deci memorate. Tot launtric consideram toate senzatiile de durere si suferinte sau disfunctiunile psihofiziologice; adica consecintele a ceea ce  am facut prin reactiile emotionale si doctrinare, adica un"eu facut de noi insine" pe care-l denumim "intelect" din moment ce este efectul unei "gandiri" autointretinute, unui automatism.

Semnificatia denumirii de intelect ar implica calitatea receptivitatii sale , insa  consideratiile elevate mai sus de mecanismul, automatismul sau,  ma face sa constat ca denumirea nu i se portiveste acestui automatism si se refera in mod sigur la cu totul alte activitati ale gandirii sau al altui aspect lucrativ tacut in om.

Ne consideram intelectuali fara a fi si denumim intelect propriile automatisme cand semnificatia denumirii implica contrariul. Cred ca din aceste constatari ale activitatilor automate ale reactiilor infoenergetice gandite punctual in circumstantele evenimentelor, cunoscutele 'obisnuinte", au afirmat unii ca omul este autocreat, se autocreeaza si de aici autosuficienta complacerii in reactiile emotionale la  starile afective si ideatice ale inconjuratorului circumstantial.

Ce usor este sa fii om! Este cel mai simplu lucru ; sa reactionezi constant la orice vine la, sau spre tine. Este o generalitate asta? Evident ca nu , cunoastem in memorie si fiinte umane care se comportau altfel, nu s-au opus reactionand nici macar crucificarii nedreptei 'judecati' ale reactivilor, arsului pe rug sau altor  reprimari ale constiintei lor, nici nu au reactionat acceptand pomenile unui beneficiu sau propriei bunastari oferite de tortionariii lor.

Prin posibilitatile limbajului actual, specific sectorului de nisa al comertului si fabricantilor , orice consideratie si relevare a unei circumstante perceptive este incompleta si neexhastiva, o descriere "dintr-un punct" , "sub un unghi" ingustat de apropierea sau departarea de ceea ce descrie, este "un sector de imagine" a unui orizont imagistic sferosferic al unei intregimi a miscarilor si operelor gandirii umane.

Nu toti oamenii percep din "acelasi punct' si de la aceeasi apropiere sau departare de ceea ce percep si este firesc ca descrierea gandita si reactiile  emotionale la perceptiilor lor sa fie diferita cand este sincera si neaservita unui interes meschin, unei premeditari. Nu am premeditat ce sa scriu sau intr-un anume interes altul decat al impartasirii cu semenii; Nu am constienta faptului ca "Eu" propun temele, subiectele, etc. Orice mi-am propus premeditand nu am reusit vreodata sa si concretizez si sunt la fel de surprins de ceea ce descoper ca oricare altul care nu-si reprima mirarea ca sa-si ascunda nestiinta-spaima orgoliului intelectual..

 Pe de alta parte, nu am impresia unui "chaneling", nu ma simt "strain" de ceea ce se scrie si imi asum responsabilitatea. Limbajul este acelasi pentru fiecare, al limbii si literaturii  romane, si nu am pretentia unui cunoscator desavarsit al lui, mai ales al gramaticii;  desi am luat 10 la gramatica, sunt constient ca nu meritam. Nici nu ma simt complexat de necunosterea mea din moment ce imi aduce mirare.

Am descoperit opere in limba romana in domenii pe care in mod obisnuit  le atribuim altor popoare, orientale, nord africane, amerindiene, etc, care nu erau compliatii ale altor carti,  ci revelatii ale  membrilor acestei comuniuni de limba si ma face sa fiu mandru de complexitatea informationala si culturala a acestei limbi si acestei comunitati de fiinte prin care se releva si reflecta universalitatea. "Universul s-a nascut la sat" si Sat in sanscrita insemna Univers; este doar una din revlatiile bogatiei acestei limbi care merita indragita si folosita fara implanturile cosmopolitismului desantat folosit spre a edifica o falsa imagine a unui modernist prin copiere.

Demnitatea ca radacina spirituala in exprimare este ceva greu de folosit comercial si este inlocuita cu sforaitoarea comedie a pierderii respectului de sine.

A nega este nefositor, inutil. Nu neg ceva desi lingvistic este o modalitate de exprimare negatia cand ea este folosita "dublata"-negarea negatiei este afirmatie tacuta. Ceea ce ma stradui sa relev este falsul semnificatiilor, definitiilor  pe care le asociem fie fiintei umane, fie denumirii de om.

In cazul de fata afirmam falsitatea semnificatiei asociate cuvantului intelect sub care este ocultat adevarul denumit asa si evident miscarile, sau comportamentul sau tacut. In mod curent este asociat atributul de intelectual unui individ cu 'memorie de elefant" capabil sa redea fara efort tot ce a spus altcineva sau tot ce este fapta altuia indiferent de momentul istoric al afirmatiilor sau faptelor acelora. Memoria este "perfecta", continatorul intregii cunoasteri care se exprima prin procesele gandirii . Insa cum sa ridicam in slavi desi nu suntem slavi, doar memoria moarta ca experiente trecute ale unor modele lipsite de discernamant si responsabilitate,  sau ratiune fiintiala, ca si cand memoria nu este in prezenta noastra ci doar o umbra a trecutului.

Memoria "vie" este intotdeauna prezenta noua, in prezenta, chiar mediul existential "viu" al semenilor si diferitilor si are un element prim de alcatuire savanta sau inteligenta, o ratiune existentiala in actiune punctuala in circumstante diferita de rutina reactiei infoenergiilor inflitrate  prin imixtiune in "activitatea ei  "  prin asa numita programare sau formare sociala in interesul nu stiu cui pentru ca evidenta imi releva ca nu este si "al meu" modelul existential al respectivei "formari" (sau deformari?)

 Deformarea ca miscare ascunsa sub denumirea de 'formare" imi pare sincera si este relevata de faptul ca direct proportional cu activitatile formative la care eram supus , corpul sau memoria vie se deforma. Apoi, vina deformarilor este atribuita "timpului" fara sa se specifice ca timpul este modalitatea sau modelul conceptual si comportamental al "formarilor" respective.

Intotdeauna invinuim nevinovatii. Ceea ce traim fara sa dorim releva faptul si miscarea lui temporala. Dorim formare si traim deformare dupa care ne invinuim ca nu am reusit sa ne formam corspunzator modelului, ne complexam in fata celor  autoafirmati "reusiti" cand reusita lor implica fatarnicia.. Tot ce reusim cu totii fara exceptii este deformarea corporala, imbacsirea memoriei cu infoenergii potrivnice existentei firesti care-i icetineste pana la stopare activitatea  vie.

Prostia ne omoara si o denumim 'intelect", "gandire rationala." Dualitatea minte/corp , energie/corpuscul releva inconsecventele si contradictiile minciunilor asociate fiintelor. Corpul este memoria mintii si mintea energia vitalitatii corpului iar copiii "neformati" releva asta prin veselie, vitalitate si indrazneala autoironiei.

Modelul formarii deformarilor este simplu si prin aceasta simplitate greu de perceput:
- implantarea de amintiri care nu-ti apartin, nu le-ai trait, dar cu care-ti " confunzi identitatea";
- implantarea unui obiectiv sau misisuni a aspiratiilor tale prin promisiuni repetate ale rasplatei eforturilor tale , un " paradis" conditionat de meritele morale dovedite, sau " bogatie si putere "  prin acceptarea exigentelor modelului formativ cu care-ti " confunzi dorinta".

Astfel identitatea sau corpul si dorinta sau mintea ca intregime primordiala este substituita hipnotic prin formare, pas cu pas,  cu alta identitate si alta dorinta, fragmentate social. Din "unul devenim doi" si intre ei incepe batalia; numai ca "doar unul este cel al adevarului" , universalului in manifestare ,  nu este autocreat ci esenta a universului ca plenitudine care sustine si leaga toate vietile.

Senzatiile sunt in memorie trecutul si lipsa senzatiilor launtrice  din corpul sanatos releva memoria asa cum este ea neocupata sau imbacsita , supraaglomera de infoenergiile/ reactiile emotionale ale gandirii irationale, adica corpul tacerii / corpul uman, memorie pura a universalitatii fiintei sale. Senzatia apartine a ceea ce denumim trecut  , sentimentul apartine viitorului si inteligenta guverneaza prin asentiment/acord cele trei forte, Asentiment, Sentiment, Senzatie, in actiune cocreativa.

Sa "vedem"care sunt cele trei forte ale falsului dublurii/clonarii psihologice a unui model premeditat atavic si exclusivist care ne domina. Care este senzatia noastra 'curenta"? Nemultumirea care genereaza graba spre un ceva dorit si promis de modelul temporal psihologic, in ultima instanta "raiul dupa moarte' ca si compensatie a meritelor morale si 'bogatia materiala si putere" pentru meritele onorarii cu fidelitate a exigentelor modelului premeditat. Cele doua beneficii ca plati conditionate au devenit "dorintele individului format psihologic sau " mintea lui".

Care este sentimentul curent altul decat speranta ca va fi bine pana la urma si acest "urma" este amanat mereu?. Si care este acordul si asentimentul nostru curent? Suntem in asentiment cu durerea de care fugim in placeri; nu poti  contesta durerea cuiva  fara sa starnesti reactii violente ale proprietarului ei.


Trecutul prezent psihlogic ne impinge, viitorul prezent psihologic ne atrage si ducem cu noi durerea ca pe o stafeta din generatie in generatie. Spuneam ca acordul este impulsul inteligentei si ar insemna ca durerea cu care suntem in acord fara contestarea ei desi cautam "rezolvari" prin speranta, ar fi miscarea inteligentei. Ce fel de inteligenta este aia care conserva durerea ca" stafeta"?.Priviti" tinerii" cata suferinta exprima!

 Implantul psihologic al unei false dorinte/minti si fals corp/senzatie  inca inainte de nasterea efectiva, in "pantecul mamei"- prin empatica comuniune cu gandirea si reactiile ei emotionale a fatului inca nennascut, se realizeaza.  Dupa nastere implantul psihologic este continuat, crescut si dezvoltat spre a lui propasire si nemurire prin formare inoitoare , evolutia formarii , perfectionarea ei si a intereselor sale acaparatoare .

"Deposedarea' individului prin golirea lui de continutul primordial al sinelui fiintei sale ,a 'sufletului ca putere" releva interesele folosirii energiilor  "mintii originale", primordiale, ca depozitar al intregii cunoasteri  prin acapararea corpului sau. Deposedarea  se realizeaza prin inlocuirea mintii cu una facuta ca "implant dorinta"    cu care sa "se identifice", facatura denumita "minte hipnotica".

Explorand ceva am ajuns altundeva ! Am capatat intelesul acelor afirmatii ale Adevarului a ceea ce este   prin care se releva ratiunea" parasirii mamei si tatalui" cunoscut pentru a iubi "adevarata mama" si "adevaratul tata"  Evident ca se referea la a abandona 'implanturile psihologice ' ale parintilor si mostenirea lor psihosomatica-identitara ca stafeta,  ceea ce implica eliberarea sau 'mantuirea de cel rau", vindecarea mintii tale si implicit  a parintilor tai, "invingerea pseudoadneului" ca rutina a acumularii de pseudoinformatii referitoare la fiinta .

Constienta faptului miscarilor reactiilor emotionale la afectiunile celorlalti si a consecintelor acestor miscari ale negarii, potrivniciei si autoreprimarii propriilor reactii, imi releva "miracolul nasterii" care implica o abordare complet diferita a circumstantelor necesare in care mama si copilul nenascut sa existe.

Daca dreptul omului la perenitate,  la a da nastere sau cocrea prevaleaza toate celelalte drepturi, atunci nasterea implicit conceperea copilului trebuie sa se bucure de atentia si circumstantele unei adevarate iubiri de oameni.

Miracolul conceperii si nasterii rebuiesc respectate  prin fapte pe intreaga sa durata. Se da concediu gravidei dar in ce conditii ea isi traieste perioada respectiva? In conditiile nevoii psihologice de intelegere si caldura sufleteasca pe care partenerii si societatea nu sunt capabili sa ofere femeii;

 Dimpotriva o considera o povara nemaiputand efectua munca in firmele respective si femeile in general sunt evitate a fi promovate din moment ce nu se pot dedica cu trup, suflet si timp in totalitate exigentelor angajatorilor. Femeia cu familie si copii mici se considera  handicap la promovarea ei.

E o povara , in concediul graviditatii  trebuiesc paltite fara sa produca! Ce mai conteaza si conditiile de acasa sau din chiria inrobitoare! E treaba ei ,  daca nu  are conditii sa nu faca copii.

Daca conditiile "materiale" ale necesitatilor gravidei sunt abordate printr-o plata ca sa se  scape de responsabilitati, ce sa mai vorbim de conditiile confortului psihologic necesar, dragostea si prezenta partenerului, pacea sociala si linistea mediatica ?. Ce ne miram ca se nasc copii tarati deja emotional si mental cu tot felul de afectiuni "la nastere". Avem explicatii si justificari pentru orice netrebnicie impotriva umanului, invinovatind victimile netrebniciilor.

Am dorit odata sa " fac o scola"  pentru cei ce vor sa intemeieze familii si sa aiba copii- dar repede mi-am dat seama ca daca se inscriu 100 si au neinduplecarea de a  termina 'scola" niciunul nu va mai dori sa intemeieze o familie si sa faca copii in conditiile sociale a modalitatii timpului cunoscuta ca devenire si in propriile conditii psihologice ale exclusivismului in care par fara puterea de a iubi si a face dragostea vizibila prin faptele lor. Nu am avut ocazia experientei aceasta, nu s-a inscris cineva la cursuri.

 Ceea ce este evident straluceste in constiinta si inima oamenilor- urgenta transformarii din radacini a conceptiei dupa care societatea este structurata si o noua paradigma care are cu adevarat in centru sau inima sa Umanul, cocreatia, nasterea.

Si "cei buni" si "cei rai" sunt in acord cu firescul de a avea copii nascuti in deplina abilitate creativa si sanatate si-si pot da mana in scopul acesta comun . Scopul vietii si evolutiei ei este deasupra oricaror altor scopuri, primeaza pentru fiecare numai ca am fost gresit invatati ca se realizeaza prin mijloace nefiresti omului, cele artificiale ale doritorilor de "a face oameni" sau "crescatorilor de oameni" asemanati oilor.

Sunt evidente eforturilor unor forte sociale de a reglementa firescul insa nu realizeaza ca insasi societatea "trebuie reglementata", redefinita. Imi amintesc vorbele inteleptului care intreba un medic de ce doreste sa vindece pe cei bolnavi psihic iar la raspunsul acestuia ca doreste sa-i redea societatii, inteleptul a replicat ca nu este intelepciune a reda un vindecat societatii care l-a imbolnavit.


Copiii ai oricui ar fi ei, sunt dependenti pana se dezvolta mental si emotional de mediul lor, adica de societatea in care se nasc . Nu putem avea copii care sa nu se revolte si sa comita acte inumane sau antisociale, autodistructivi, rebeli fara ratiune, fara ca mai intai sa recladim societatea;  Pare un lucru imposibil de realizat si asa si este daca o facem reactiv la ea sau la conceptiile care i-au dat nastere.

Insa  acesta rutina mentala denumita societate poate fi lasata in pacea inconstientei sale  si in acel moment va pierde energia atentiei aservitilor de pana atunci; pe pamant chiar si in cele mai aspre si improprii conditii viata razbate,

Este loc suficient pentru toti si mai ales pentru module sociale ale noii paradigme a mileniului trei.Nu conteaza numarul ci calitatea consecventei si integritatii membrilor comunitatilor respective raportate la valorile paradigmei  nascatoare, masura echilubrului dinamic in care nu se promoveaza potrivnicii si negari ci actiunea inteligentei, intuitiei, inspiratiei si imaginatiei creative reflectate emotional prin Entuziasm, minunata lumina de aur a indraznelii ,  increderii si respectului de sine.

.



.